Banca – societate comercială pe acţiuni

Definiţia legală a băncilor oferă o primă limitare a sferei persoanelor care pot desfăşura activităţi bancare sub denumirea de “bancă”: numai persoanele juridice pot avea calitatea de bancă, potrivit legii. Dispoziţia din Legea bancară română este concordantă, de altfel, cu normele în materie din legislaţiile europene, potrivit cărora au acces la profesiunea bancară doar persoanele […]

Definiţia legală a băncilor oferă o primă limitare a sferei persoanelor care pot desfăşura activităţi bancare sub denumirea de “bancă”: numai persoanele juridice pot avea calitatea de bancă, potrivit legii. Dispoziţia din Legea bancară română este concordantă, de altfel, cu normele în materie din legislaţiile europene, potrivit cărora au acces la profesiunea bancară doar persoanele juridice, nu şi persoanele fizice.

O a doua limitare este instituită de art. 297, alin. (1) din legea bancară, care prevede că băncile se constituie sub forma juridică de societate comercială pe acţiuni. Pe cale de consecinţă, activitatea bancară nu poate fi desfăşurată de orice persoană juridică, indiferent de forma juridică pe care o îmbracă. În primul rând, numai o societate comercială poate avea calitatea de bancă, cu excluderea regiilor autonome, a asociaţiilor şi fundaţiilor; în al doilea rând, banca nu poate funcţiona decât sub forma unei societăţi pe acţiuni, fiind excluse societăţile de persoane, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.

Alegerea acestei forme de societate de către legiuitor îşi are justificarea în posibilitatea societăţilor pe acţiuni de a acţiona pe piaţa marilor afaceri, care necesită capitaluri importante, reprezentând „adevărate instrumente de vitalitate a unei societăţi şi a unui stat”[1]

Reglementarea anterioară[2] excludea expres doar societatea cu răspundere limitată. Cu toate acestea, nici sub imperiul acestei legi nu au fost constituite bănci sub formă juridică decât cea a societăţii pe acţiuni. În doctrina juridică a existat o controversă în materia constituirii societăţilor comerciale: într-o opinie s-a susţinut că societăţile bancare se pot constitui numai sub forma societăţilor pe acţiuni[3]; într-o altă opinie s-a arătat că atâta timp cât legea nu interzice, în mod expres, decât constituirea societăţilor bancare sub forma societăţii cu răspundere limitată, iar, din interpretarea sistematică a legii, rezultă că sunt excluse şi societăţile de persoane, concluzia ar putea să îmbrace atât forma societăţilor pe acţiuni, cât şi pe cea a societăţilor în comandită pe acţiuni[4].

Restrângerea libertăţii comerciantului de a alege forma societăţii reprezintă o măsură excepţională, fundamentată pe natura juridică a activităţii bancare, activitatea economică de interes public[5].

Specific societăţilor pe acţiuni este faptul că ele se pot constitui atât prin subscripţie instantanee, la fel ca orice altă societate comercială, membrii fondatori aportând la capital sumele subscrise  cât şi prin subscripţie publică în baza unui prospect de emisiune[6].

Băncile se constituie sub forma juridică de societate pe acţiuni fie simultan, fie prin subscripţie publică.

Constituirea simultană sau concomitentă a societăţii bancare are loc atunci când acţionarii acoperă, prin aporturile lor, întregul capital social şi efectuează vărsămintele integral, în numerar, până la momentul constituirii. În acest caz, acţionarii pot iniţia


[1] P. I. Demetrescu, Societăţile bancare pe acţiuni, Ed. Lumina Românească, Bucureşti, 1939, p. 24.

[2] Legea nr. 33/1991, privind activitatea bancară

[3] O. Căpăţână, Societăţile comerciale, Editura Lumina, Bucureşti, 1991, p. 229

[4] M.Minea, Constituirea societăţilor comerciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 185-186.

[5] Th. Bonneau, Droit bancaire, p.106.

[6] S. Angheni, M. Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, ediţia a III-a, revizuită şi adăugită, Editura Oscar Print, 2002,  p. 136.

2 Comments

  1. v., Alexandru Racu, asa cum sugeram, dseurmel Dianei Dumitru nu vine pe loc gol o buna parte a istoriilor unilaterale (moldovenii ca victime, nazistii ca agresori, romanii ca eliberatori, romanii ca cuceritori) au fost deja scrise. Diana adauga nuante in aceste istorii unilaterale adica sparge aceste povesti unilaterale si le adauga bucati de alte culori. Povestii ca ”romanii au fost agresori” (istorisita mai ales de sovietici) ii adauga nota ca si populatia locala a participat la persecutarea evreilor. Povestii ca evreii au implementat comunismul deci isi meritau soarta (istoria favorita a anti-semitilor) ii adauga nota ca antisemitismul romanesc isi are origini mai vechi decat 28 iunie 1940 etc.Sint de acord cu voi ca e locul pentru mai multa istorie diversa . Ea insa nu apare din vant si nu se instituie prin decret. E in vesnica facere. Istoria totala a razboiului includea, pana acum 20 ani, cel putin in Moldova, doar povestea sovietica a canibalilor nemti si romani ce au atacat poporul pasnic moldovenesc. Pe urma a aparut, in acest negru, un alb rusii ar fi agresorii. Pe urma un gri ca in fapt moldovenii au fost de ambele parti ale frontului. Pe urma o alta culoare ca noi nu doar am suferit de marile Rele dar le-am si ajutat sa se intample. Capitolul Dianei e un pas spre un asemenea drum al istoriilor diverse

  2. 10/09/2012MRU,este o dezamagire petrnu multi romani. Cea mai buna varianta este ca NR sa participe singura la alegeri . Aceasta alianta cu PDL-ul si acum cu Forta Civica, nu face decit sa compromita Noua Republica. NR, nu are in rindurile lor oameni compromisi si acest lucru este un avantaj enorm de care trebuie sa profitati..Singura greseala este ca nu va faceti cunoscuti candidatii in Media. Trebuie sa stabiliti candidati la toate colegiile in asa fel incit Romanii sa aiba pe cine sa voteze de la Noua Republica, chiar daca la unele colegii nu aveti sanse, se vor aduna voturi la redistribuire. Mergeti la Televiziunile Centrale sa va faceti cunoscuti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *