Semnătura electronică

Jun 29

« 1 2 3 4 5 | Vezi toate paginile»

Conceptul de semnătură electronică

Semnătura electronică reprezintă ansamblul diverselor modalităţi prin care cineva poate „semna” o înregistrare electronică. Deşi toate semnăturile electronice sunt reprezentate digital, prin serii de cifre unu şi zerouri, ele pot îmbrăca şi alte forme create prin diverse alte tehnologii. Ca exemplu de asemenea semnături putem avea: un cod secret sau PIN pentru cărţile de credit, un mijloc de identificare bazat pe biometrie (ex: amprenta digitală sau scanarea retinei) sau o semnătură digitală creată prin intermediul criptografiei.

Astfel, semnatura electronica nu este o semnatură scanată, o iconiţă, o poză, o hologramă, sau un smart card, ci este de fapt un cod personal, unic alcatuit din informaţii în format electronic, generate şi stocate pe un dispozitiv securizat, care se ataseaza calculatorului persoanei respective.

Semnătura digitală este un termen care caracterizează o anumită tehnologie, un tip specific de semnătură electronică. Aceasta presupune folosirea unei „chei” criptografice pentru semnarea mesajului şi este forma de semnătură electronică ce presupune cele mai complexe eforturi la nivel tehnic şi legislativ.

Criptarea presupune transformarea unui mesaj normal, inteligibil, cu ajutorul unui algoritm, într-o serie de semne neinteligibile care la rândul lor pot fi decriptate de către opersoană autorizată.

Termenul de semnătură electronică desemnează orice identificator de tipul literă, caracter, cifră sau orice alt simbol evidenţiat electronic, utilizat cu scopul de a autentifica sau aproba un mesaj electronic.Utilizarea acestei semnături presupune două proceduri specifice: autentificarea şi criptarea (pe baza unei chei de criptare).

Spre deosebire de noţiunea de drept civil desemnând autentificarea ca fiind încheierea unui act juridic „cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în locul unde actul s-a făcut”, autentificarea semnăturii electronice constă în “procedeul ce permite determinarea cu certitudine a identităţii iniţiatorului unei înregistrări electronice”, menite să circule sub forma schimbului reciproc de date. Cu alte cuvinte, este procedura ce admite identificarea expeditorului mesajului, dar şi integritatea mesajului înregistrat pe suport electronic.

O semnătură, fie electronică, fie pe hârtie, este înainte de toate un simbol care semnifică “intenţia de autentificare” a înscrisului. Din acest punct de vedere, se considera că o semnătură electronică are efecte juridice numai dacă:

-este unică (aparţine doar persoanei care o foloseşte);

-este aptă de a fi verificată (ceea ce nu înseamnă că semnătura însăşi trebuie neapărat să cuprindă numele semnatarului, ci vizează în fapt posibilitatea de a identifica şi prin alte surse identitatea celui care semnează mesajul electronic);

-este sub controlul exclusiv al persoanei care o foloseşte;

-este legată de datele semnate de aşa manieră încât, dacă ulterior se operează o

schimbare a datelor respective, semnătura dată anterior să fie automat invalidată.

« 1 2 3 4 5 | Vezi toate paginile»

Comentarii

Nelamuriri? Intrebari?

Intreaba sau cauta raspunsul la sectiunea de intrebari si raspunsuri.