Contractul de societate (conditii de fond si caractere jurdice)

Jul 1

Definire

1. Definirea contractului de societate

Potrivit art. 1491 Cod civil “Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea deriva”.

O definiţie mai cuprinzătoare şi mai apropiată de esenţa contractului de societatea este cea data de art. 1832 din Codul civil francez[1]. “societatea este instituită de două sau mai multe persoane care convin printr-un contract să afecteze unei întreprinderi comune bunurile sau industria lor în vederea împărţirii beneficiului, sau de a profita de pe urma economiei ce ar putea rezulta. Asociaţii se obliga să contribuie şi la pierderi”.

Aşadar, contractul de societate este un acord de voinţă prin care două sau mai multe persoane convin să constituie un fond comun din aporturile individuale, pentru a desfăşura o activitate comercială în urma căreia să obţină un profit pe care să-1 împartă între ei, de regulă, în funcţie de valoarea aportului adus de fiecare la constituirea fondului comun (capitalul social).

Ceea ce este specific contractului de societate este prezenţa elementului subiectiv – affectio societatis – care constă în intenţia fiecărui asociat de a afecta societăţii aportul său individual, în schimbul împărţirii beneficiului realizat de societate ca urmare a desfăşurării activităţii în comun.

Affectio societatis este, în mod tradiţional, considerată ca o condiţie de validitate a contractului de societate.[2]

Continut

2. Cuprinsul contractului de societate
Articolul 8 din legea nr. 31/1990 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 441/2006 condiţionează prezenţa următoarelor elemente în actul constitutiv al unei societăţi pe acţiuni şi implicit în actul constitutiv al societăţii bancare:

-date de identificare a acţionarilor

-date privind identificarea societăţii (denumirea, forma juridică-societate pe acţiuni, sediul social şi, eventual, emblema societăţii)

-clauze privind caracteristicile societăţii (obiectul de activitate, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale; durata societăţii; capitalul social subscris şi cel vărsat);

-clauze privind conducerea, gestiunea şi controlul gestiunii societăţii (conducătorii, administratorii şi cenzorii societăţii, auditorul independent);

-clauze speciale privind adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie, directorii executivi; clauze privind drepturile şi obligaţiile acţionarilor; clauze privind sediile secundare ale societăţii; clauze privind dizolvarea sau lichidarea societăţii.

-cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire

Conditii de fond

3. Condiţiile de fond necesare pentru validitatea contractului de societate

Contractul de societate trebuie sa îndeplinească condiţiile generale de fond, comune tuturor contractelor (cele prevăzute în art. 948-968 Cod civil, respectiv capacitatea părţilor, consimţământul, obiectul şi cauza).

În plus, în contractele de societate trebuie sa fie avute în vedere şi aspectele referitoare la aporturile la capitalul social, participarea asociaţilor la beneficii şi pierderi, precum şi concretizarea condiţiilor referitoare la „afectio societatis”.

3.1 Capacitatea juridică a părţilor

Orice act juridic, deci şi contactul de societate, se încheie în mod valabil dacă subiectele participante au capacitatea deplină de folosinţă şi de exerciţiu. Asociatul, persoană fizică sau juridică, trebuie să aibă capacitatea prevăzută de lege, deoarece constituirea unei societăţi comerciale presupune stipularea unor aporturi, care înseamnă, de fapt, o diminuare a patrimoniului celui ce face aportul, indiferent dacă aportul este în bani, în natură sau în creanţe. Capacitatea juridică de a contracta este o componentă a statutului individual al persoanei, aşa încât lipsa acesteia în cazul unuia dintre asociaţi nu poate influenţa validitatea contractului de societate. Contractul de societate va continua să-si producă efectele fată de ceilalţi asociaţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.

3.2 Consimţământul

Consimţământul este o latură a voinţei asociaţilor de a se asocia şi de a desfăşura în comun o activitate comercială în scopul obţinerii unui profit pe care sa-1 împartă. Voinţa asociaţilor trebuie să fie conştientă şi liber exprimată, cu scopul de a produce efecte juridice, şi să nu fie afectată de vreun viciu de consimţământ, respectiv de eroare, dol sau violenţă.

Eroarea presupune o falsă reprezentare a realităţii cu privire la persoana sau persoanele cu care se asociază cel a cărui consimţământ se află în eroare sau cu privire la identitatea obiectului contractului sau la calităţile esenţiale ale acestuia. Practic, având în vedere faptul că în cazul societăţilor de persoane contractul de societate este un contract „intuitu personae”, relevanta majoră are eroarea cu privire la persoana contractantă.

Dolul reprezintă o eroare provocată de asociaţi, prin folosirea unor mijloace dolosive, frauduloase. S-ar putea pune problema existenţei dolului în cazul subscrierii de acţiuni pe baza unui bilanţ fals, întocmit astfel cu intenţia de a induce în eroare un asociat şi a-1 determina să subscrie la capitalul social.

Violenţa se manifestă ca o formă de constrângere datorată unei ameninţări cu un rău fizic sau psihic. Acest viciu de consimţământ poate fi analizat însă doar din punct de vedere teoretic. Practic, este greu de imaginat că o persoană consimte să se asocieze cu o altă persoană care a folosit constrângerea fizică sau morală pentru a o determina să-­şi exprime consimţământul.

În toate situaţiile când se constată existenţa vreunui viciu de consimţământ sancţiunea va fi nulitatea relativa. Ori de câte ori este posibil, efectele nulităţii vor fi parţiale, pentru menţinerea astfel în fiinţă a societăţii comerciale, mai ales în cazul când sunt mai mulţi asociaţi.

Chiar dacă nulitatea ar fi totală oricum trebuie să producă efecte în continuare clauza referitoare la repartizarea beneficiilor şi pierderilor, dacă societatea si-a început activitatea. Aceasta clauză produce efecte până în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de anulare sau de constatare a nulităţii.

3.3 Obiectul contractului

Obiectul contractului de societate nu se confundă cu obiectul societăţii. Obiectul contractului de societate comercială constă în prestaţiile la care s-au obligat părţile contractante, în timp ce obiectul societăţii constă în activităţile comerciale pe care aceasta urmează să le realizeze.

Ca şi în cazul oricărui contract, şi în contractul de societate comercială obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil, să constea într-o prestaţie a celui ce se obligă, să fie real, posibil, licit, moral si să nu contravină regulilor de convieţuire socială.

Obiectul este ilicit ori de câte ori se prevăd activităţi, operaţiuni contrare legii sau dacă este inserată în contract aşa numită, „clauză leonină”, prin care se prevede fie că una din părţi participă la încasarea beneficiilor în totalitatea lor, fie că un asociat nu va fi obligat să suporte eventualele pierderi (ceea ce înseamnă că acesta va participa numai la profit, nu si la pierderi). Există unele activităţi ale societăţii comerciale care sunt incluse într-una din categoriile admise de lege si pentru care societatea este obligată sa obţină avizul prealabil al organului de stat competent în domeniul respectiv[3].  Dacă obiectul contractului de societate comercială lipseşte, este ilicit ori imoral sau contravine regulilor de convieţuire socială, sancţiunea va fi nulitatea absolută a contractului.

În situaţia în care societatea s-a înfiinţat si se constată ulterior că obiectul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pe lângă nulitatea absoluta a contractului societatea respectivă se va dizolva, iar patrimoniul acesteia va fi lichidat.

3.4 Clauza (scopul) contractului de societate comercială

Motivaţia încheierii contractului de societate constă în crearea unei comunităţi de bunuri afectate realizării activităţii de comerţ, cu scopul obţinerii unui profit care urmează a fi împărţit între asociaţi, fie în funcţie de cota de participare la capitalul social, fie în funcţie de înţelegerea asociaţilor care pot stabili un alt procent de participare a fiecăruia la împărţirea beneficiilor. Cauza contractului de societate trebuie sa fie reală, licită, morală şi în concordanţă cu regulile de convieţuire socială.

Nerespectarea acestor condiţii are drept consecinţă nulitatea absolută a contractului de societate încheiat, asociaţii fiind repuşi în situaţia anterioară realizării acordului de voinţă. Dacă desfiinţarea contractului, ca efect al constatării nulităţii, se produce după începerea activităţii, asociaţii vor fi îndreptăţiţi atât la restituirea aportului fiecăruia la capitalul social, cât şi la repartizarea beneficiilor şi, eventual, a pierderilor înregistrate până la momentul desfiinţării.

Caractere juridice

4. Caractere juridice

Caracterul solemn. Daca în dreptul civil contractul de societate are un caracter consensual, întrucât legiuitorul nu impune o anumită condiţie de forma pentru validitatea lui, în dreptul comercial, potrivit art.5 din Legea nr. 31/1990, republicată, actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:

a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;

b) se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;

c) societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.

Caracterul plurilateral. Pentru formarea valabila a contractului de societate legea impune participarea a cel puţin doi asociaţi. Societatea cu răspundere limitata se poate constitui si prin actul de voinţa al unei singure persoane.

Caracterul oneros. Caracterul oneros al contractului rezultă explicit din cuprinsul art. 1491 C.civ. Astfel, fiecare asociat urmăreşte un „avantaj” patrimonial, un câştig care se concretizează în profitul net realizat de societate.

Caracterul comutativ. Întinderea obligaţiei de aport a fiecărui asociat este cunoscuta din momentul încheierii contractului ceea ce face din acesta unul cu caracter comutativ.

Certitudinea existenţei şi întinderii prestaţiilor este trăsătura prin care contractele comutative se deosebesc de contractele aleatorii. Este adevărat că există si în contractele comutative un oarecare risc cu privire la eventualele pierderi care ar rezultă din activitatea comercială, dar aceasta nu schimbă cu nimic caracterul cumulativ al contractului de societate.

Caracterul comercial. Caracterul comercial al contractului este dat de obiectul de activitate al viitoarei societăţi, convenit de asociaţi. Acesta este si criteriul de distincţie dintre contractul prin care se constituie o societate civila si contractul care sta la baza constituirii societăţii comerciale.

Referinte


[1] În urma modificări aduse de Legea din 11 iulie 1985

[2] Y. Guyon, Droit des affaires, vol. I, Droit commercial général et sociétés, 11e édition, Economica, Paris, 2001, p. 56.

[3]Alături de societăţile bancare care necesită autorizaţia de constituire din partea B.N.R. mai putem aminti: societăţi care desfăşoară activităţi de asigurare şi broker de asigurare – necesită autorizaţia prealabilă emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; societăţi de pază şi protecţie – necesită licenţă de funcţionare emisă de organele de poliţie; societăţi de pensii – autorizarea de constituire emisă de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Comentarii

Un comentariu la articolul “Contractul de societate (conditii de fond si caractere jurdice)”

  1. pinzaru.ro » Statutul societatii comerciale on July 2nd, 2008 12:48 am

    […] că asociaţii au posibilitatea să aleagă între a încheia  două acte constitutive distincte – contractul de societate şi statutul – şi încheierea unui singur înscris, care să le cuprindă pe […]

Nelamuriri? Intrebari?

Intreaba sau cauta raspunsul la sectiunea de intrebari si raspunsuri.