Activitati ce pot fi desfasurate de banci vs activitati interzise

Jul 10

Precizări prealabile

Băncile sunt instituţii de credit cu vocaţie universală în privinţa posibilităţii de desfăşurare activităţilor bancare. Activitatea bancară este definită de lege ca fiind atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. (art. 7, pct. 2 din legea bancară)

Vocaţia universală aşa cum este definită ea de lege presupune posibilitatea desfăşurarea oricărei activităţi permise de legea bancară unei instituţii de credit, dar în limita autorizaţiei specifice eliberate de către B.N.R. pentru fiecare categorie de operaţiuni în parte.

Potrivit art.55 din Legea nr.31/1990 aşa cum a fost modificat de legea 441/2006:

în raporturile cu terţii, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate al societăţii, în afară de cazul în care ea dovedeşte că terţii cunoşteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depăşirea acestuia, sau când actele astfel încheiate depăşesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoaşterii.

În cazul în care obiectul actului depăşeşte cadrul enumerării activităţilor permise de legea bancară(art. 18-22), prezumţia amintită poate face, singură, proba cunoaşterii de către terţ a depăşirii obiectului de activitate.

În ipoteza în care obiectul actului se încadrează în enumerarea de la acest articol, dar nu şi în limitele autorizaţiei Băncii Naţionale a României, publicarea actului constitutiv al băncii trebuie completată cu alte mijloace de probă.

Structura activităţii bancare se poate împărţi în: principală şi conexă. Cea principală constă în atragerea de depozite şi acordarea de credite în nume şi în cont propriu.

În economia contemporană, atât în ţara noastră cât şi privită internaţional, activitatea bancară conexă a devenit foarte importantă.

Operaţiunile bancare conexe ce se regăsesc alături de cele principale, în cuprinsul articolelor 18-22 din legea bancară, şi pot fi împărţite în operaţiuni de casă (emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit, plăţi şi decontări), operaţiuni asupra titlurilor de credit şi alte valori (tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu cambii, certificate de depozit, valută, instrumente financiare derivate, metale preţioase, pietre preţioase, valori mobiliare), operaţiuni pe piaţa de capital (intermedierea în plasamentul valorilor mobiliare şi oferirea de servicii legate de acestea, administrarea de portofolii ale clienţilor, în numele şi pe riscul acestora, custodia şi administrarea de valori mobiliare, depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare), operaţiuni de asistenţă a clienţilor în tranzacţii comerciale complexe (consultanţa financiar-bancara, transfer de fonduri, operaţiuni de mandat, emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente.

Obiectul de activitate principal

Orice societate comercială se individualizează prin prisma unui obiect principal de activitate. Obiectul principal de activitate trebuie să facă obiectul unei clauze distincte în actul constitutiv. Indicarea obiectului principal de activitate în actul constitutiv trebuie să ţină cont de nomenclatorul CAEN(Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională) şi de codul specific al activităţii.

Obiectul de activitate principal al unei bănci în conformitate cu codul CAEN în vigoare este cel de intermediere monetară.(cod CAEN 651).

A. Activităţi ce pot fi desfăşurate de bănci

Legiuitorul român a reglementat in mod special şi într-o maniera complexă activitatea bancară, având în vedere importanţa acesteia în funcţionarea economiei şi a societăţii in general. Conform art. 18 din legea bancară, băncile pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi:

a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;

b) contractare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare;

c) leasing financiar;

d) servicii de transfer monetar;

e) emitere şi administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele asemenea, inclusiv emitere de monedă electronică;

f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;

g) tranzacţionare în cont propriu sau în contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:

instrumente ale pieţei monetare, cum sunt: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; valută;

h) intermediere, în condiţiile legii, în oferta de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii aferente;

i) acordare de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de aceasta, consultanţă şi prestare de servicii cu privire la fuziuni şi achiziţii de societăţi comerciale;

j) intermediere pe piaţa interbancară;

k) administrare de portofolii ale clienţilor şi consultanţă legată de aceasta;

l) păstrare în custodie şi administrare de valori mobiliare şi alte instrumente financiare;

m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării;

n) închiriere de casete de siguranţă.

o) operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;

p) dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;

r) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activităţi, dacă este cazul.

B. Activităţi interzise băncilor

Strategia băncilor se bazează pe prudenţă bancară şi pe supraveghere generală a societăţilor bancare având în vedere rolul deosebit pe care îl are sectorul bancar în economia de piata.1  În aceste condiţii băncile nu pot desfăşura următoarele activităţi:

a)angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile sau imobile. Excepţie fac tranzacţiile cu astfel de bunuri necesare desfăşurării activităţii şi pentru folosinţa salariaţilor, precum tranzacţiile cu bunuri mobile sau imobile, dobândite ca urmare a executării silite a creanţelor, altele decât cele necesare desfăşurării activităţii şi pentru folosinţa salariaţilor, care se vând de către bancă în termen de un an de la data dobândirii lor. Pentru bunurile imobile, termenul poate fi prelungit cu aprobarea Băncii Centrale;

b)achiziţionarea propriilor acţiuni sau angajarea lor în contul datoriilor băncii. Se exceptează răscumpărarea acţiunilor proprii în vederea reducerii capitalului social, care face obiectul unei aprobări prealabile a B.N.R..

c)acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii clienţilor, condiţionată de vânzarea sau cumpărarea  acţiunilor băncii;

d)acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă;

e)primirea de depozite, titluri sau alte valori, când banca se afla în încetare de plăţi;

f)angajarea în acceptarea de depozite, dacă majoritatea depozitelor provin de la angajaţii băncii. Se exceptează operaţiunile fondurilor de plasament şi alte opraţiuni financiare bazate pe principiul mutualităţii.

Download

  LEGE nr.227 din 4 iulie 2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.pdf (230.2 KiB, 1,258 hits)
You need to be a registered user to download this file.

  ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.pdf (609.0 KiB, 1,167 hits)
You need to be a registered user to download this file.

  1. Strategia bancară poate fi definită ca fiind ordonarea unor valori obiective, a unor elemente de politică bancară, care cer o preocupare permanentă în scopul aplicării lor  în principalele domenii ale activitătii băncii. []

Comentarii

Nelamuriri? Intrebari?

Intreaba sau cauta raspunsul la sectiunea de intrebari si raspunsuri.