Notiunea de non-drept (Carbonnier)

Aug 27

Profesor de drept civil si decan al Facultatii de Drept din Poitier, iar apoi profesor de drept civil si sociologie juridica la Facultatea de Drept din Paris, Jean Carbonnier ocupa un loc deosebit in sociologia juridica postbelica. Este considerat unul dintre marii maestri ai gandirii juridice contemporane si ai gandirii in general: civilist, sociolog, legiuitor, istoric, de asemenea psiholog si om de stiinta, cu un spirit universal, lui Jean Carbonnier nici un domeniu al gandirii nu ii este strain. Domina gandirea juridica franceza in special in dreptul civil dupa disparitia lui Rippert.
In anul 1972 Carbonnier publica o lucrare remarcabila de sociologie juridica generala intitulata “Sociologie Juridique”.
Intr-un articol publicat in 1963, Jean Carbonnier dezvolta teoria non-dreptului, care si-a gasit o deplina autoritate in lumea ideilor socio-juridice contemporane.
In opinia sa, non-dreptul reprezinta absenta dreptului in cadrul acelor raporturi umane in care ar fi avut vocatie de reglementare. De asemenea precizeaza posibilitatea confundarii non-dreptului cu dreptul injust sau anti-dreptul, fenomene juridice positive ce dau doar o aparenta de drept. Non-dreptul mai poate fi confundat cu sub-dreptul sau fenomenele infrajuridice (produse de subcultura unor categorii sociale).
Non-dreptul ca un dat social, in conceptia lui Carbonnier, ar avea trei mari surse de alimentare:

a) Autolimitarea dreptului – unde se precizeaza existenta locurilor de non-drept: dreptul de azil pare a fi o insula de non-drept penal; locuintele proprietate personala sunt mai greu supuse presiunii juridice (perchezitii sau vizite la domiciliu) decat locurile publice, de altfel, infractiunile care apartin partii speciale a Codului Penal si contin in latura lor obiectiva, conditia publicitatii “per a contrario”, proclama si locuri de non-drept fata de fapta vizata si anume ascunzatorile.
Autolimitarea dreptului se realizeaza si pe criteriul temporal, aici Carbonnier aducand ca exemplu calendarul juridic roman, unde zilele erau impartite in zile ingaduite pentru judecata – dies fasti – si zile oprite pentru judecata – dies nefasti. De altfel, Carbonnier afirma ca exista si in zilele noastre un calendar juridic, dies nefasti fiind duminici, zile de sarbatoare, nopti, toiul iernii. In aceste perioade nici actele de executie nu sunt autorizate, dovedind lipsa de plenitudine juridical a acestor acte legislative care permit o relaxare a presiunii sociale in timpul intervalelor de non-drept.
O autolimitare a dreptului este principala in campul non-dreptului “intelectual”: acest concept semnificand in conceptia lui Carbonnier “acel regim juridic in care, regula de drept prezentand lacune si extinderea prin analogie fiind interzisa, anumite situatii nu sunt, in mod conceptual, cuprinse de catre drept”, acest aspect este exemplificat de autor prin urmatoarele: “principiul liberal al legalitatii delictelor si al pedepselor are drept consecinta discontinuitatea dreptului criminal. Prin acest principiu, dreptul penal s-a constituit de la sine intr-o retea, intr-o plasa, unde golurile sunt mult mai pretioase decat plinurile”. Maxima: “tot ce nu este interzis, este permis” se poate explica in acest caz prin: “tot ce nu este in mod expres judiciat, este non-drept”. In acest fel, dreptul este considerat o exceptie iar non-dreptul un principiu.

b) Autoneutralizarea dreptului – Carbonnier asociaza autoneutralizarea dreptului cu un sarpe care isi musca coada, fapt des intalnit in cazurile in care contradictiile interne tind sa neutralizeze juridicitatea acestor fenomene sociale. Demonstratia acestui studiu are la baza doua exemple:
“Exigenta dovezii elimina in afara dreptului tot ce nu poate fi dovedit”: pentru o infinitate de operatii juridice nu exista nici o dovada, sau doar dovezi rapid perisabile (amintirile, importante in cazul unei marturii, se sterg in cateva zile); si “existenta unei interventii umane pentru a savarsi dreptul tinde a scoate in afara de drept tot ce ar valora mai putin decat aceasta interventie”.

c) Rezistenta la drept – este al treilea fapt al non-dreptului ca un dat social. Exemple de non-drept sunt: infractionalitatea nerelevanta pe plan penal si nulitatea virtuala, nesanctionata judiciar pe plan civil. Carbonnier considera insa ca pentru a ne afla pe taramul non-dreptului nu este suficienta incalcarea normei juridice.
Non-dreptul ca o alegere individuala – este al doilea sector al inventarului lui Carbonnier. In cadrul factorilor de non-drept, vointa individuala a omului are o deosebita importanta. Alegerile oamenilor sunt exprimate difuz sau organic:
a) Alegerile difuze – in opinia lui Carbonnier dreptul este facultativ, deoarece un individ care face parte dintr-o actiune juridica va alege sau nu un comportament juridic prevazut de norma.
b) Alegerile organice – in viziunea lui Carbonnier acestea sunt identificate pe de o parte cu situatiile de fapt si pe de alta cu situatiile de amicitie. Situatiile de fapt sunt reflexe ale dreptului; situatiile de amicitie reprezinta pe langa un non-drept, o alternativa a dreptului.
Carbonnier imparte interpretarea fenomenelor de non-drept in doua arii de investigatii: relevarea raportului ierarhic dintre drept si non-drept si relevarea raportului cronologic dintre drept si non-drept.
Non-dreptul nu se manifesta doar in viata laica a individului, ci si in cea religioasa prin diferite forme de protestantism.
Raportul ierarhic intre drept si non-drept
Carbonnier deduce o dualitate a ipotezelor:
– viziunea juristilor care pronunta caracterul primar al dreptului si caracterul secundar al formelor de non-drept.
– invocandu-l pe vestitul Tao, viziunea spiritelor mai putin dogmatice, care releva caracterul principal al fenomenelor de non-drept fata de cele de drept.
In legatura cu prima viziune, existenta non-dreptului este pusa in evidenta doar in raport cu dreptul.
In relatie cu cea de-a doua viziune, el demonstreaza conceptia potrivit careia numai dreptul ar constitui regulatorul vietii sociale, conceptie pozitivista.
Raportul cronologic intre drept si non-drept
Aceasta problematica incheie studiul lui Carbonnier. El isi insuseste teza existentei dreptului si in societatile primitive, fireste, un drept mai rudimentar, de asemenea isi insuseste teza sustinuta de Durkheim a dreptului dezvoltat in raport invers proportional cu non-dreptul.

In aceasta nota incheie Carbonnier studiul sau.

Comentarii

Lasa un comentariu.





Valid XHTML 1.0 Transitional