Navigheaza: Home / Drept bancar / Drept bancar: noţiuni privind cenzorii şi auditorul independent al băncii | pinzaru.ro

Drept bancar: noţiuni privind cenzorii şi auditorul independent al băncii

July 10, 2008

Asigurarea unui control activităţii desfăşurate de către societate are în vedere atât interesul acţionarilor, cât şi al terţilor, care numai astfel se pot angaja, în cunoştinţă de cauză, în eventualele relaţii contractuale.

Ceea ce caracterizează activitatea desfăşurată de cenzori este atât competenţa lor în ceea ce priveşte asigurarea controlului din punct de vedere contabil, financiar şi juridic, cât şi independenţa acestora.1

Art. 154 alin.4 din Legea nr.31/1990, republicată, impune ca cel puţin unul dintre cenzori să aibă calitatea de contabil autorizat în condiţiile legii sau de expert contabil. Prin derogare de la această dispoziţie, art.28 din Legea nr.58/1998 prevede că pot fi cenzori ai unei bănci numai persoanele fizice care au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat cu studii superioare, în condiţiile legii, şi au experienţă de cel puţin cinci ani în domeniul financiar-bancar, precum şi societăţile de expertiză contabilă autorizate să funcţioneze pe teritoriul României.

Nu pot fi cenzori ai unei bănci persoanele care, potrivit art.70 din Legea nr.58/1998 au fost în ultimii 5 ani înlocuite ca urmare a unei măsuri de remediere luate de bancă.

Numărul de cenzori şi identificarea acestora se realizează prin actul constitutiv. Într-o societate pe acţiuni, şi implicit, într-o societate bancară, pot fi numiţi minimum trei cenzori; durata mandatului acestora este, potrivit art.154 alin.2 din Legea 31/1990, de 3 ani, neexistând nici o limitare cu privire la realegerea lor după expirarea mandatului. Realegerea cenzorilor este posibilă în cadrul adunării generale ordinare.

Potrivit art.155 alin.2 din Legea nr.31/1990, numirea sau alegerea unui cenzor independent este obligatorie în cazurile prevăzute de lege.

În cazul societăţilor bancare, această obligaţie este prevăzută în art.61 din Legea nr.58/1998: fiecare bancă poate numi un auditor independent. Nu poate fi numit auditor al unei bănci decât o societate cu expertiză contabilă, autorizată în condiţiile legii să desfăşoare aceasta activitate în România.

Potrivit legii, nu pot dobândi calitatea de cenzori: rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv sau soţii administratorilor; persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de cenzor, un salariu sau remuneraţii de la administrator sau societate; persoanele cărora le este interzisă funcţia de administrator sau care nu pot fi fondatori.

În caz de deces, împiedicare fizică sau legală, încetare sau renunţare la mandat a unui cenzor, acesta va fi înlocuit de membrul supleant cel mai în vârstă. Dacă nici în aceasta situaţie numărul cenzorilor nu este complet, pană la întrunirea celei mai apropiate adunări generale, cenzorii existenţi sunt în drept să numească alte persoane pe posturile vacante.

În situaţia în care nu mai rămâne în funcţie nici un cenzor, administratorii au obligaţia să convoace de urgenţă adunarea generală, singura în măsura să procedeze la numirea unor noi cenzori.

Cenzorii interni au obligaţia de a depune o anumită garanţie care trebuie depusa înainte de preluarea funcţiei de cenzor.

Încetarea mandatului poate interveni în cazul expirării duratei pentru care a fost stabilit; în cazul revocării; în cazul renunţării la mandat; în cazul încetării de drept a mandatului.

Cenzorii au obligaţia de a supraveghea gestiunea societăţii, de a verifica bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi, de a verifica dacă registrele sunt regulat ţinute si dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut potrivit legii, de a convoca adunarea generală, atunci când nu a fost convocată de administrator, de a aduce la cunoştinţă administratorilor sau adunării generale neregulile din activitatea societăţii, de a participa la adunările generale ale acţionarilor, fără a avea drept de vot, de a veghea ca dispoziţiile legii să fie respectate.

Datorită existenţei, pe de o parte a cenzorilor iar pe de alta parte a auditorului independent, se poate vorbi de misiunea de audit bancar.2.Astfel, se pot distinge două tipuri de audit: un audit extern si unul intern.

Auditul  bancar extern este activitatea de audit organizata de auditorul independent-o firma specializată în activitatea de audit, ca urmare a solicitării băncii si contra unui comision plătit de banca comercială respectivă.

Auditul bancar intern este activitatea de audit organizată în interiorul unei bănci comerciale de către un departament specializat al băncii la un nivel care să permită independenţa activităţii de audit şi a opiniei formulate şi transmise conducerii băncii în urma auditului efectuat.3

Auditorul independent va acorda asistenţă băncii în tinerea evidenţei contabile în conformitate cu legislaţia contabila din România şi cu reglementările băncii centrale; va întocmi un raport anual, împreună cu opinia sa, din care sa rezulte dacă situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a condiţiei băncii; va analiza practicile şi procedurile controlului intern şi ale cenzorilor şi, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare va face recomandări băncii pentru remedierea acestora; va informa Banca Naţionala a României cu privire la orice act fraudulos al unui administrator sau angajat, care ar putea avea drept consecinţă o pierdere de importanţă semnificativa pentru bancă.

Download

  LEGE nr.227 din 4 iulie 2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.pdf (230.2 KiB, 1,258 hits)
You need to be a registered user to download this file.

  ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.pdf (609.0 KiB, 1,167 hits)
You need to be a registered user to download this file.

  1. Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, Ed.Oscar Print, Bucureşti 2002, p.263 [↩]
  2. Auditul bancar reprezintă ansamblul de acţiuni de evaluare,verificare,si control al activităţii băncii,implicit al documentelor financiar-contabile finale elaborate de aceasta,pentru a stabili daca aceasta ofera o imagine fidela a activităţii pe o anumită perioadă(de obicei un an financiar) [↩]
  3. Ion Niţu,p.112 [↩]

Categorie: Drept bancar 

Comentarii

Nelamuriri? Intrebari?

Intreaba sau cauta raspunsul la sectiunea de intrebari si raspunsuri.