Ce este SPDIF?

Nov 19

SPDIF este protocol de transmisie audio in format digital dezvoltat in anii ’80 avand la baza standardele AES/EBU folosite in domeniul profesional. Cum standardul profesional ar fi fost prea costisitor pentru productia in masa acesta a transformat de catre Sony si Philips intr-un standard comercial prin schimbarea conecticii (mufe/cablaj) si a unor specificatii hardware,  la nivel de protocol lucrurile rămânând aproape neschimbate.

                          AES/EBU               S/PDIF (IEC-958)

Cabling                   110 ohm shileded TP  75 ohm coaxial or fiber
Connector                 3-pin XLR            RCA, Toslink (or BNC)
Signal level              3..10V               0.5..1V
Modulation                biphase-mark-code    biphase-mark-code
Max. Resolution           24 bits              20 bits (24 bit optional)

Fiind dezolvatat de cate Sony in colaborare cu Philips nu trebuie sa ne mire denumirea standardului: Sony/Philips Digital Interconnect Format, de unde si acronimul SPDIF. ( sau intr-o alta varianta – Sony Philips Digital InterFace)

Si daca e in format digital la ce mă ajută?

Informatia audio stocată in calculator, pe un CD, DVD, etc. este in formă digitală – iar pentru a putea fi folosită impreuna cu boxele noastre cele de toate zilele trebuie transformată in semnale electrice analogice. Aceasta conversie este facuta de un chip dedicat al placii de sunet – Digital-to-Analog Converter (sau chiar de chip-ul principal) iar perfomantele conversiei variaza in functie de pretul platit pe placa de sunet. Un DAC foarte performant ofera distorsiuni minime ale sunetului precum si o valoare a SNR (Signal to noise ratio) foarte buna.

Transmisia digitala a sunetului elimina conversia de tip digital-analogic facuta de placa de sunet si este  intodeuna noiseless, adica fara zomot de fond. Asadar folosind o conexiune SPDIF calitatea sunetului este influenţată in mod direct doar de specificatiile receiverul si a incitelor audio.

DAC – AKM4396VF care echipează placile Azuzen X-Fi Prelude 7.1  (vezi specificatii)

Convertor Digital - Analogic (DAC)

Conexiuni

Conexiunile SPDIF se realiează fie printr-un cablu optic (standardizat de Toshiba, de unde si denumirea de Toslink) fie printr-un cablu coaxial (75 ohm).

Cablu optic toslink, si cablu coaxial pentru SPDIF

Coaxial sau optic?

Desi in general conexiunea optica este vazuta ca una superioara in realitate este vorba de absolut acelasi semnal SPDIF, identic bit cu bit cu cel care este transportat şi pe o conexiune coaxiala. Un avantaj al fibrei optice este reprezentat de distanta mai mare pe care se poate indinde conexiunea, conexiunea coaxiala fiind limitata la maxim 10m. Un alt avantaj ar fi si acela ca o conexiune optica este imuna la orice alte interferente electrice.

SPDIF si PC-urile

Incepand cu anul 2000 au aparut primele placi de baza cu suport SPDIF (echipate cu codecul C-Media® CMI-8738), pentru ca acesta era deja prezent de mult la placile de sunet cu pretentii: Creative Sound Blaster AWE64 1996, AurealVorex II 1998, Creative Sound Blaster Live! 1998.
Intre timp conexiunea SPDIF a devenit ceva aproape standard in randul placilor de baza din segementul de mijloc si standard in randul placilor de sunet.

SPDIF optic si coaxial pe placa de baza

Si majoritatea laptopurilor fabricate in ultimii ani beneficiaza de iesire SPDIF. Dar  din moment ce  iesirea SPDIF este partajata cu cea analogică obişnuită foarte mulţi utilizatori nu-si sunt constienti de prezenţa acesteia.

Laptop SPDIF

Pentru a beneficia de o conexiune SPDIF care se relizează prin iesirea de 3.5MM (la un laptop sau la o placa de sunet) avem nevoie de un adaptor 3.5mm – RCA, sau de un cablu jack- RCA. pentru o transmisie coaxiala.

3.5 mm to RCA SPDIF

Fie de un cablu mini-plug (3.5mm) – toslink in cazul unei conexiuni optice. (ori daca deja avem un cablu toslink putem cumpara un adaptor care transforma unul din capete in format mini-plug)

Toslink mini-plug

SPDIF, Windows, si home theathre-ul de acasă

In mod standard pe o conexiune SPDIF avem parte de sunet stereo in format PCM (necompresat) la maxim 48khz sau sunet 5.1 compresat in format Dolby Digital (AC-3) sau DTS la maxim 48khz cu un bitrate de maxim 640kbs.

Cum sunet multicanal in format Doby Digital/DTS avem in cea mai mare parte doar la filme, pentru orice altceva conexiunea SPDIF ramane una stereo. Acest inconvenient a fost rezolvat prin crearea tehnologiei Dolby Digital Live care permite crearea in timp real a unui stream AC3 si astfel putem avea partea de sorround si-n jocuri sau alte aplicatii.

Pentru a beneficia de sunet multicanal in format Dolby Digital sau DTS trebuie ca placa de sunet sa transmita stream-ul digital direct catre receiver. Aici avem nevoie si de o configurare software din setarile placii de sunet, si al player-ului video.

AC3 pass-trough SPDIF

Ce este receiverul?

Receiverul atunci cand vorbim de o conexiune SPDIF este orice echipament audio-video care suporta acest protocol.

Atunci cand pe conexiunea SPDIF stream-ul este Dolby Digital sau DTS aceasta va fi detectat de către receiver iar pe display va fi afisat logo-ul corespunzător.

Dolby Digital si DTS display

Atunci cand pe o conexiunea SPDIF se transmite stream PCM stereo avem posibilitatea de a-l lasa nemodificat sau de a folosi tehnologia Dolby Prologic care prin intermediul unor algoritmi recompune sunetul stereo in format 5.1. (fara prea mult succes insa)

In materie de echipamente audio compatibile SPDIF intr-o prima categorie se incadrează receiverele home theathre ale caror preturi incep de la 100 de euro. Preturile pot ajunge foarte departe in functie de fidelitate si de tehnologiile incorporate.  Cele mai noi receivere sunt compatibile si cu sunet la o definitie ridicata 24 bit/96Khz sau chiar 192khz.

Receiver compatibil Dolby Digital

O alta categorie de receivere sunt sistemele 5.1/6.1/7.1 cu intrare digitala. Cel mai bun exemplu in acest sens fiind modelul Z5500 al celor de la Logitech.

Logitech Z5500 featuring Dolby Digital optical coaxial inputs

Crysis Warhead

Sep 23

Crysis Warhead logo

Sykes Warhead

Lansat in exclusivitate pentru PC pe 16 septembrie, si dezvoltat de studiourile Crytek din Budapesta, Crysis Warhead se vrea un expansion pack cu o actiune paralela la cea  originala lansata cu un an in urma.

The hero

De data aceasta intram in pielea, sau mai bine zis in nanocostumul sergentului Sykes aka “Psycho” si incepem sa omoram si nord coreenii ramasi pe partea cealalta a insulei… . Daca am fost atenti la cutscene-urile din Crysis ar fi trebuit sa-l remarcam pe “Psycho”, daca nu… o  sa avem timp sa-l cunoastem mai bine.

The mission

Denumirea de Warhead nu este intamplatoare, ci are legatura cu un focos nucelar care se pare ca ar fi detinut nord coreeni.  Probabil furat din arsenalul de “distrugere in masa” pe care nu l-au gasit americanii in Irak…  🙂

Misiunea principala e sa capturam acel container ce contine focosul sau sa-l distrugem, dar bineinteles ca pentru o vreme uitam de asta avand pe cap grijile misiunilor marunte, intalnirilor surpriza si a situatiilor neprevazute…

Containerul cu focosul?

The action

Cum de altfel nu se putea cei de la Crysis promit ca o sa avem parte de o actiune si mai intensa in Warhead.  Cei care vor sa caste gura si sa admire peisajele randate superb cu ajutorul Cryengine2 si sa nu fie deranjati de nord coreeni pot apela la cheat code-ul ai_IgnorePlayer = 1.

Avem parte de masini noi, explozii, VTOL-uri, extrateresti (puteau sa se mai lipseasca de ei), trenuri, subsoluri,  apa, gheaţa (not my favourite) si nord coreeni (KPA) cat cuprinde… toate acestea cu o desfasurare nici prea prea… nici foarte foarte…daca e sa ne gandim la durata de joc.

Pentru cei care se plang de durata jocului sa nu uite ca e vorba de un expansion pack care prin definitie nu incearca sa fie mai lung decat originalul. Totusi Warhead incearca sa ofere mai mult decat un expansion pack obisnuit daca nu prin inovatii (care nu sunt…), macar prin consistenta. ( este mai mult decat cu adevarat episodul 1 din Half Life 2, care se termina cand de abia creadeam ca am intrat in actiune)

A… sa nu uitam si de partea melodramatica unde  avem si cutscne-uri cu mai vechiul prieten O’neill, care ne ajuta pe parcursul misiunilor, si despre care aflam ca in trecut a picat testul de evaluare. (saracu…)

Galerie Warhead: (more to come)

Minimum, mainstream, gamer sau entushiast? (sau spune-mi cati bani ai bagat in calculator?)

Cei de la Crytek s-au gandit ca ar fi mai interesante urmatoarele denumirii: minimum in loc de low, mainstream in loc de medium, gamer in loc de high si entushiast in loc de very high.

CryEngine-ul 2 a fost “optimizat” si acum ne permite sa rulam oficial…cu setari Very High si sub DirectX 9. Dupa ce am rulat cateva benchmark-uri a aparut si inevitabil si intrebarea: “Asa… si unde e optimizarea?” Asta pentru ca frame-urile pe secunda sunt in cel mai bun caz la acelasi nivel cu cele din vechiul engine, daca nu mai rau. Cel putin timpii de incarcare a nivelelor sunt cu siguranta ceva mai lungi.

Framebuffer Crysis Warhead Benchmarking Tool

O denumire lunga pentru un program mic… e vorba de un bech tool foarte proaspat aproape identic in privinta interfetei cu mai vechiul Crysis Benchmark Tool.

FBCH

Puteti downloada programul de aici.

Cateva cuvinte despre sistemul de test…  Placa video este un Radeon 4850 avand la comanda ultimele drivere Catalyst 8.8,  care nu sunt prea overclocking friendly asa ca am lasat placa la frecventele stock. Mai avem un procesor E2180@3Ghz (300×100) pus pe un Asrock 4CoreTwins P35, 2GB Kingmax@1000, Windows XP SP3 si un X-Fi platinum cu Dolby Digital Live activat.

Crysis Warhead benchmark 1280x1024

Crysis Warhead benchmark

Comentarii

Valid XHTML 1.0 Transitional