Unlocker – pentru fisierele care nu se lasa sterse…

Nov 3

Probleme?

Unlocker error deleting file

Nu o data ne-am lovit de problema fisierelor care nu pot fi sterse. Este cazul in special al fisierelor si folderelor folosite in mod curent de sistemul de operare sau a fisierelor utilizate de alte programe atunci cand acestea sunt active, dar si a unor fisiere infectate. Aceasta situatie enervanta are totusi la baza motive cat se poate de bine fundamentate ce tin de stabilitatea sistemului de operare prin masuri de protectie la scriere/stergere a anumitor fisiere.

Protectia la scriere si virusii

Please remove the write protectionProblema devine frustanta atunci cand virusii apeleaza la acest mecanism de protectie a fisierelor pe care au avut grija sa le infecteze.  Stim ca fisierul din fata noastra contine un virus, incercam sa-l stergem dar sistemul de operare nu ne lasa si ne cere sa inlaturam protectia la scriere, lucru pe care nu-l putem face daca nu apelam la software suplimentar.

Este si cazul fisierului autorun.inf din imaginea alaturata care atunci cand este rulat redirectioneaza catre un fisier virusat.

Unlocker

Unlocker, ajuns la versiunea 1.8.8., este un mic utilitar care poate trece de mecanismele de protectie a sistemului de operare si poate sterge instant fisierele nedorite. Unlocker nu este primul si nici singurul program de acest gen dar dupa cum se poate observa din tabelul de mai jos se descurca mai bine ca alte programe din bransa si este si gratuit.

Uncloker, utilitar de stergere a fisierelor index.dat, dll, invalid name

Instructiuni de folosire

Unlocker este simplu de folosit.  Odata instalat aceasta va crea o noua optiune in meniul de context. Facem un click drepta pe fisierul in cauza selectam Unlocker si gata, l-am sters!

Unlocker meniu de context

Download

Descarca Unlocker versiunea 1.8.8

Cum facem bootabil un stick USB?

Aug 22

Ce inseamna bootabil?

Denumim un dispozitiv de stocare bootabil atunci cand acesta contine software ce permite instalarea sau incarcarea unui sistem de operare.  Problema bootabilitatii se pune  in special atunci cand dorim sa instalam un sistem de operare – fie ca avem un calculator nou fie ca dorim sa instalam din nou sistemul de operare sau o versiune mai noua a acestuia.

De regula bootatbile sunt discurile de pe care instalam sistemul de operare. Aceste discuri sunt concepute in special pentru situatiile in care avem de a face cu un calculator nou, fara nici un fel de software instalat. Dupa instalarea sistemului de operare hard disk-ul devine, la randul sau, bootabil.

Oridinea de boot

Orice dispozitiv de stocare poate fi folosit pentru a incarca codul de boot. Asadar putem boota de pe discheta, hard disk, unitate optica interna sau externa, hard disk, ZIP drive, unitati de banda, USB drive, card de memorie iar in anumite conditii – prin intermediul placii de retea – chiar si  pe dispozitivele de stocare conectate la alte calculatoare.

Meniu de boot / boot menu

Pentru ca PC-ul nostru sa booteze de pe dispozitivul de stocare potrivit (de regula de pe hard disk si la nevoie de pe unitatea optica sau alte dispozitive) acesta tine cont de o anumita ordine de boot – unde intotdeauna exista un prim dispozitiv de bootare urmat de altele. Daca pe primul dispozitiv de bootare nu gaseste cod bootabil calculatorul va cauta seceventa de boot pe urmatorul dipozitiv din lista si asa mai departe.

De exemplu, in imaginea alaturata calculatorul va cauta mai intai sa booteze de pe discul din unitate optica (1), daca nu gaseste nimic acolo va contiuna pe dispozitivele externe (2) (categorie la care intra si stick-ul USB), mai apoi pe hard disk (3) iar intr-un final se va incerca prin placa de retea (4).

Ordinea de boot se personalizeaza din setatile BIOS-ului calculatorului, apasand imediat dupa ce am deschis calculatorul tasta Delete sau F2 sau alte combinatii in functie de tipul placii de baza. In mod standard calculatorul cauta sa booteze mai intai de pe unitatea floppy, hard disk si mai apoi de pe unitatea optica.

Pot face bootabil si stick-ul meu…?

Orice drive USB poate fi facut bootabil.  In cazul calculatoarelor mai vechi (si cand spunem vechi de gandim la generatia Penitium I – II) chiar daca avem un stick USB bootabil putem boota doar pe pe dispozitivele de stocare traditionale: floppy, hard disk, unitate optica, suportul pentu dispozitivele USB lipsind.

… si de ce?

Necesitatea unui stick USB bootabil apare in special atunci cand nu avem la dispozitie o unitate optica pentru a instala sistemul de operare. Tinand cont de noile mini laptop-uri (netbook-uri) care au invadat piata si care nu sunt echipate cu unitate optica – un stick USB bootabil devine tot mai necesar.

In acest articol vom invata sa facem un stick bootabil  care poate fi folosit nu numai pentru instalarea sistemului de operare dar si pentru a incarca programe de diagnosticare, recuperare date sau pentru a face un upgrade la BIOS-ul placii de baza.

Strict pentru instalarea sistemului de operare Windows exista software specializat care ne face viata mai usoara ocupandus-se si de bootabilitate cat si de copierea de pe CD sau DVD a tuturor fisierelor necesare instarii sistemului de operare Windows.

WinToFlash

Unelte pentru a face stick-ul bootabil

1. Fisiere

Orice software intr-un fel sau altul face parte dintr-un fisier. Comenzile necesare pentru secventa de boot nu fac exceptie.  Acestea sunt de fapt fisiere de baza ale sistemului de operare MS-DOS si le gasim in principiu pe o discheta de boot. Practic ne intereseaza sa copiem pe stick-ul USB fisierele de pe o discheta de boot – dispozitivul clasic pentru bootare.

Cum e foarte probabil sa nu detiem o astfel de discheta sau nici macar o unitate floppy trebuie sa facem rost de aceste fisiere. Daca detinem o unitate floppy putem crea o discheta bootabila manual selectand din meniul de context (click dreapta) al unitatii floppy: Create DOS startup disk.

Create MS-DOS startup disk

In Windows XP discheta va fi formata si vor fi copiate pe aceasta cele 15 fisiere de mai jos:

fisierele de pe o discheta bootabila

Acesta discheta bootabila creata din Windows XP nu este tomcmai cea mai utila solutie, pentru ca lipsesc utilitarele de partitionare si formatare a hard disk-ului si de asemenea  suportul pentru unitatile optice.

Discheta de boot, Windows 98SE originala

O discheta de boot foarte populara ce contine utiliare de formatare si partitionare, editor text, driver generic pentru unitati optice este cea care venea la pachet cu sistemul de operare Windows 98SE.

Putem procura o imagine a acestei dischete sau chiar a unor compilatii mai noi cu sport SATA de pe site-ul: bootdisk.com, accesand mai urmatoarea adresa: http://www.bootdisk.com/bootdisk.htm

Imaginile de dischete bootabile pe care le putem downloada de pe bootdisk.com sunt executabile, acestea urmand sa creeze automat discheta de boot.

Daca nu detinem o unitate floppy trebuie sa procuram o arhiva cu fisierele ce se gasesc pe o astfel de discheta si mai apoi sa le copiem in radacina stick-ului USB.  O astfel de arhiva gasim aici local accesand urmatorul link: descarca fisiere discheta de boot (Windows 98SE)

2. Utilitar

Copierea acestor fisiere NU va face stick-ul bootabil. Pentru a duce misiunea la capat avem nevoie de un mic de software aditional care trebuie sa scrie ceea ce se numeste “sectorul de boot” al drive-ului.  Cel mai simplu de folosit software de acest gen vine de la HP sub denumirea de HP USB Disk Storage Format Tool.

HP USB Disk format tool

Instructiuni de utilizare:

– mai inatai selectam drive-ul pe care dorim sa-l facem bootabil. Acesta va fi formatat, asadar trebuie sa ne uitam de doua ori nu cumva sa formatam o unitate ce contine informatii importante

– bifam create DOS startup disk dupa care selectam fie unitatea de dischete sau un alt drive bootabil ce contine fisierele de boot (CD), ori folderul in care am copiat fisierele bootabile pe care le-am descarcat de pe unul din linkurile de mai sus

– apasam butonul Start si confirmam ca dorim sa formatam unitatea selectata

Atentie: pe stick nu vor fi copiate decat cele trei fisiere de baza: command.com, io.sys si msdo.sys, restul fisierelor trebuie copiate manual in radacina. (adica nu intr-un folder separat)

L-am facut bootabil, acum ce?

Daca am facut bootabil stick-ul USB si intentionam sa instalam sistemul de operare, trebuie sa copiem fisierele sistemului de opeare pe stick.  In cazul sistemului de operare Windows XP aceste fisiere sunt grupate la un loc pe CD in folderul I386, mai departe pentru a intializa instalarea din modul DOS trebuie sa rulam executabilul WINNT.EXE aflat in acelasi folder.

Terminologie

USB Drive – denumit adesea si “memory stick” sau usb stick sau flash drive, pen drive etc. Memory stick este  un brand Sony Corp. Japan pentru carduri de memorie, asadar o formulare incorecta pentru a desemna dispozitivele USB cu memorie flash.

DOS – Disk Operating System – este sistemul de operare original pentru PC-uri, lansat la inceputul anilor 80.

CPU-Z stie tot

Mar 12

CPU-Z este un mic utilitar care ne oferta informatii cu acuratete despre procesor, placa de baza si memoria RAM. Acesta este continuu imbunatatit ceea ce face ca ultima versiune 1.50 sa fie la curent cu cele mai noi microprocesoare sau chipseturi cum ar fi AMD Phenom II sau chipsetul 740i de la nVidia.

Despre procesor

Pe langa frecventa procesorului mai putem afla numele de cod al acestuia, cantitatea de memorie cache incorporata, tehnologia de fabricare, voltajul, tehnologiile incorporate, multiplicatorul, familia, revizia, etc.

CPU-Z 1.50

Despre placa de baza

La aceasta sectiunea suntem informati despre producatorul placii de baza, modeulul acestia, chipsetul placii de baza (Northbridge), producatorul BIOS-ului precum si versiunea si data acestuia. De asemenea sunt informatii si despre bus dedicat placii grafice, PCI-Express sau AGP.

CPU-Z 1.50 despre placa de baza

Despre memorie

Aici putem afla tipul memoriei RAM, daca aceasta functiona in mod dual chanel, ratia FSB:DRAM, precum si latentele. La sectiunea SPD1  putem afla informatii aditionale despre memorie cum ar fi producatorul, data fabricatiei, serialul memoriei aceasta în măsura în care producatorul a avut grijă să scrie înregistreze aceste informatii.

CPU-Z 1.50 despre memoria RAM

  Download

Descarca ultima versiune:

CPU-Z 1.50

  1. Serial Presence Detect, este o tehnolgie standardizata de accesare a specificatiilor tehnice ale unui modul de memorie RAM []

SMPlayer – cel mai bun frontend pentru MPlayer

Mar 3

SMPlayer - cel mai bun frontend pentru mplayer

SMPlayer intenționează să fie un front-end complet pentru MPlayer, având funcții de bază precum redarea fişierelor video, a DVD-urilor și a VCD-urilor dar și funcții avansate precum suport pentru filtrele specifice MPlayer și mult mai multe.

Una din cele mai interesante caracteristici ale SMPlayer: memorarea tuturor reglajelor făcute fișierelor redate. Astfel dacă atunci când vizionați un film sunteți nevoit să plecați… nu vă impacientați, când veți deschide acel fișier din nou filmul se va relua din același punct de unde l-ați lăsat și va păstra aceleași reglaje: piste audio, subtitrări, volum…

Galerie SMPlayer

Alte caracteristici suplimentare interesante:

  • Configurarea subtitrărilor. Pentru subtitrări puteți alege caracterele, mărimea și chiar culoarea lor.
  • Comutarea coloanelor sonore. Puteți alege ce coloană sonoră doriți să ascultați. Funcționează cu fișiere avi și mkv. Și bineînțeles cu DVD.
  • Căutare cu rotița mausului. Puteți utiliza rotița mausului pentru derulare înainte și înapoi a filmului.
  • Egalizorul video vă permite ajustarea luminozității, contrastului, culorii, saturației și corecției gama a imaginii.
  • Redare la diferite viteze. Puteți reda filmele cu viteze 2X, 4X…
  • Filtre. Sunt disponibile și o serie de filtre precum: deîntrețesere, postprocesare, înlăturare zgomote… și chiar un filtru karaoke (înlăturare voce).
  • Ajustarea întârzierii subtitrării și a coloanei sonore. Acestea vă permit sincronizarea coloanei sonore și a subtitrării.
  • Opțiuni avansate, precum selectarea unui demux sau a codecurilor audio și video.
  • Listă fișiere. Aceasta vă permite să redați mai multe fișiere unul după altul. De asemenea puteți repeta redarea automat sau puteți reda aleator fișiere din listă.
  • Reglaje preferate. Aici puteți configura cu ușurință toate opțiunile SMPlayer utilizând o casetă de dialog intuitivă.
  • Posibilitatea de a căuta automat subtitrări în opensubtitles.org.
  • Traduceri: la această oră SMPlayer este tradus în mai mult de 20 de limbi, incluzând Spaniolă, Germană, Franceză, Italiană, Rusă, Chineză, Japoneză, Română…
  • Este multiplatformă. Sunt disponibile executabile pentru Windows și Linux.
  • SMPlayer se supune termenilor licenței GPL.

Cum blocam accesul catre un anumit site in Firefox

Jan 7

Unele site-uri ar trebui sa ramana numai pentru adulti iar altele pline de cod malitios nici pentru ei macar. Daca folosim Firefox si dorim sa restrictionam accestul catre anumite site-uri putem apela o extensie Firefox pe nume BlockSite ajunsa acum la versiunea 0.71.

BlockSite functioneaza fie in mod blacklist – unde toate adresele trecute in lista nu pot fi accesate, fie in mod whitelist unde doar adresele din lista pot fi accesate.

Preferinte BlockSite

Download & instalare

Extensie Firefox Downlodeaza BlockSite 0.71

Dupa instalare BlockSite poate fi accesat din meniul Tools > Add-ons:

Accesare Add-ons

Drivere DOS pentru CD-ROM/DVD-ROM PATA/SATA si placi de baza mai noi

Dec 6

Generic oakcdrom.sys driver

Daca dorim sa accesam unitatea optica din DOS s-ar putea sa ne trezim, mai nou, cu un mesaj de eroare. Driverul generic de pe discheta de boot care si-a facut treaba excelent ani la randul (in general oakcdrom.sys) acum nu mai face fata. De ce? Pe de o parte unitatile optice au migrat catre interfata SATA, iar  pe de alta parte nici placile de baza nu au batut pasul pe loc.

Daca nu dorim sa lasam lucrurile la stadiul de “no drive found”, avem nevoie de drivere mai noi precum cele de mai jos:

Save gcdrom.sys – este un driver CD/DVD-ROM SATA nativ, dar functioneaza la fel de bine si pe o interfata PATA (IDE). Suporta chipseturile Intel ICH6/ICH7/ICH8, JMicron 361/363/368, NVidia CK804/MCP55/MCP51.

Cea mai noua configuratie pe care fost testat cu succes fiind o placa de baza cu chipset P45 + ICH10, controlerul ATA (IDE) fiind furnizat de cei de la JMicron.

Trebuie adaugata urmatoarea linie in config.sys. (linia care faca trimitere la driverul generic oakcdrom.sys o stergem sau ii punem un REM in fata)

device=gcdrom.sys /d:MSCD001 /C0

Pentru placile echipate cu chip Marvell avem la dispozitie urmatorul driver:

Save sbide.sys – Creative OTI-011 CD-ROM device driver (Marvell PATA Driver).

De asemnea, trebuie facute si modificarile de rigoare in config.sys:

device=sbide.sys /v /d:mscd001 /p:1016,10,1022

Ce este SPDIF?

Nov 19

SPDIF este protocol de transmisie audio in format digital dezvoltat in anii ’80 avand la baza standardele AES/EBU folosite in domeniul profesional. Cum standardul profesional ar fi fost prea costisitor pentru productia in masa acesta a transformat de catre Sony si Philips intr-un standard comercial prin schimbarea conecticii (mufe/cablaj) si a unor specificatii hardware,  la nivel de protocol lucrurile rămânând aproape neschimbate.

                          AES/EBU               S/PDIF (IEC-958)

Cabling                   110 ohm shileded TP  75 ohm coaxial or fiber
Connector                 3-pin XLR            RCA, Toslink (or BNC)
Signal level              3..10V               0.5..1V
Modulation                biphase-mark-code    biphase-mark-code
Max. Resolution           24 bits              20 bits (24 bit optional)

Fiind dezolvatat de cate Sony in colaborare cu Philips nu trebuie sa ne mire denumirea standardului: Sony/Philips Digital Interconnect Format, de unde si acronimul SPDIF. ( sau intr-o alta varianta – Sony Philips Digital InterFace)

Si daca e in format digital la ce mă ajută?

Informatia audio stocată in calculator, pe un CD, DVD, etc. este in formă digitală – iar pentru a putea fi folosită impreuna cu boxele noastre cele de toate zilele trebuie transformată in semnale electrice analogice. Aceasta conversie este facuta de un chip dedicat al placii de sunet – Digital-to-Analog Converter (sau chiar de chip-ul principal) iar perfomantele conversiei variaza in functie de pretul platit pe placa de sunet. Un DAC foarte performant ofera distorsiuni minime ale sunetului precum si o valoare a SNR (Signal to noise ratio) foarte buna.

Transmisia digitala a sunetului elimina conversia de tip digital-analogic facuta de placa de sunet si este  intodeuna noiseless, adica fara zomot de fond. Asadar folosind o conexiune SPDIF calitatea sunetului este influenţată in mod direct doar de specificatiile receiverul si a incitelor audio.

DAC – AKM4396VF care echipează placile Azuzen X-Fi Prelude 7.1  (vezi specificatii)

Convertor Digital - Analogic (DAC)

Conexiuni

Conexiunile SPDIF se realiează fie printr-un cablu optic (standardizat de Toshiba, de unde si denumirea de Toslink) fie printr-un cablu coaxial (75 ohm).

Cablu optic toslink, si cablu coaxial pentru SPDIF

Coaxial sau optic?

Desi in general conexiunea optica este vazuta ca una superioara in realitate este vorba de absolut acelasi semnal SPDIF, identic bit cu bit cu cel care este transportat şi pe o conexiune coaxiala. Un avantaj al fibrei optice este reprezentat de distanta mai mare pe care se poate indinde conexiunea, conexiunea coaxiala fiind limitata la maxim 10m. Un alt avantaj ar fi si acela ca o conexiune optica este imuna la orice alte interferente electrice.

SPDIF si PC-urile

Incepand cu anul 2000 au aparut primele placi de baza cu suport SPDIF (echipate cu codecul C-Media® CMI-8738), pentru ca acesta era deja prezent de mult la placile de sunet cu pretentii: Creative Sound Blaster AWE64 1996, AurealVorex II 1998, Creative Sound Blaster Live! 1998.
Intre timp conexiunea SPDIF a devenit ceva aproape standard in randul placilor de baza din segementul de mijloc si standard in randul placilor de sunet.

SPDIF optic si coaxial pe placa de baza

Si majoritatea laptopurilor fabricate in ultimii ani beneficiaza de iesire SPDIF. Dar  din moment ce  iesirea SPDIF este partajata cu cea analogică obişnuită foarte mulţi utilizatori nu-si sunt constienti de prezenţa acesteia.

Laptop SPDIF

Pentru a beneficia de o conexiune SPDIF care se relizează prin iesirea de 3.5MM (la un laptop sau la o placa de sunet) avem nevoie de un adaptor 3.5mm – RCA, sau de un cablu jack- RCA. pentru o transmisie coaxiala.

3.5 mm to RCA SPDIF

Fie de un cablu mini-plug (3.5mm) – toslink in cazul unei conexiuni optice. (ori daca deja avem un cablu toslink putem cumpara un adaptor care transforma unul din capete in format mini-plug)

Toslink mini-plug

SPDIF, Windows, si home theathre-ul de acasă

In mod standard pe o conexiune SPDIF avem parte de sunet stereo in format PCM (necompresat) la maxim 48khz sau sunet 5.1 compresat in format Dolby Digital (AC-3) sau DTS la maxim 48khz cu un bitrate de maxim 640kbs.

Cum sunet multicanal in format Doby Digital/DTS avem in cea mai mare parte doar la filme, pentru orice altceva conexiunea SPDIF ramane una stereo. Acest inconvenient a fost rezolvat prin crearea tehnologiei Dolby Digital Live care permite crearea in timp real a unui stream AC3 si astfel putem avea partea de sorround si-n jocuri sau alte aplicatii.

Pentru a beneficia de sunet multicanal in format Dolby Digital sau DTS trebuie ca placa de sunet sa transmita stream-ul digital direct catre receiver. Aici avem nevoie si de o configurare software din setarile placii de sunet, si al player-ului video.

AC3 pass-trough SPDIF

Ce este receiverul?

Receiverul atunci cand vorbim de o conexiune SPDIF este orice echipament audio-video care suporta acest protocol.

Atunci cand pe conexiunea SPDIF stream-ul este Dolby Digital sau DTS aceasta va fi detectat de către receiver iar pe display va fi afisat logo-ul corespunzător.

Dolby Digital si DTS display

Atunci cand pe o conexiunea SPDIF se transmite stream PCM stereo avem posibilitatea de a-l lasa nemodificat sau de a folosi tehnologia Dolby Prologic care prin intermediul unor algoritmi recompune sunetul stereo in format 5.1. (fara prea mult succes insa)

In materie de echipamente audio compatibile SPDIF intr-o prima categorie se incadrează receiverele home theathre ale caror preturi incep de la 100 de euro. Preturile pot ajunge foarte departe in functie de fidelitate si de tehnologiile incorporate.  Cele mai noi receivere sunt compatibile si cu sunet la o definitie ridicata 24 bit/96Khz sau chiar 192khz.

Receiver compatibil Dolby Digital

O alta categorie de receivere sunt sistemele 5.1/6.1/7.1 cu intrare digitala. Cel mai bun exemplu in acest sens fiind modelul Z5500 al celor de la Logitech.

Logitech Z5500 featuring Dolby Digital optical coaxial inputs

Core Temp – temperaturi via DTS

Sep 15

CoreTemp 0.99.3

CoreTemp este un mic utilitar (277KB) care citeste temperaratura la procesoarele de ultima generatie. Datele furnizate sunt de mare acuratete din moment ce acestea se bazeaza pe termometrul digital (DTS) integrat in fiecare core al procesorului si nu pe senzori externi cum ar fi cei de pe placa de baza.

Procesoare compatibile:

Core Temp stie sa monitorizeze temperatura la Intel “Core Duo”, “Core Solo” (Yonah), “Core 2 Duo”, “Core 2 Extreme”, “Core 2 Quad”, ” Pentium E2000″ series, “Celeron 400\500” series (Allendale, Conroe, Merom, Kentsfield, Conroe-L), “Xeon 3000/3200/5100/5300” series (Woodcrest, Clovertown) si toata seria AMD K8 (AMD64) si K10 (Phenom, Opteron).

Download Core Temp 0.99.3

  Coretemp Version 0.99.3.0 (123.0 KiB, 1,616 hits)
You need to be a registered user to download this file.

Tjunction

Ce e aia Tj. Max 85°C?

Tj. este prescurtarea de ja T junction. (mai pe romaneste, o junctiune in forma de T)

In momentul in care procesorul atinge atinge temperatura maxima in punctul de jonctiune acesta se inchide pentru a preveni deteriorarea din cauza caldurii excesive. (da… putem sa zicem ca e dotat cu un instinct de conservare…)

Din fericire chiar si cu coolerul stock si cu ceva overclocking reusim sa stam, in general, undeva pe la 20 °C distanta de temperaturile maxime.

Daca doriti sa profundati…

Mai jos aveti gasiti un documentatie despre ceea ce inseamna termomentrul digital in procesoarele Intel de ultima generartie.

  Temperature measurement in the Intel® CoreTM Duo.pdf (100.7 KiB, 553 hits)
You need to be a registered user to download this file.

Digital Thermometer (DTS)

Ce e aia Dolby Digital Live? (DDL)

Sep 11

Dolby DigitalDolby Digital sau DD este o tehnologie (codec audio) dezvoltată de laboratoarele Dolby ce consta in codarea a 6 canale distincte de sunet intr-un singur stream (semnal) digital.

Plasament 5.1

Primul film care a beneficiat de sorround in acest format a fost Batman returns in anul 1992.

Logo Dolby Digital Live

Tehnologia Dolby Digital Live (DDL) consta in encodarea in timp real a unui stream Dolby Digital. Daca in cazul unei conexiuni analogice cele 5+1 canale de sunet sunt directionate catre iesirile analogice atunci cand placa de sunet foloseste tehnologia DDL cele 6 surse de sunet sunt combinate intr-un singur stream digital care este trimis spre decodare receiverul.

Pentru un receiver nu este nicio diferenta intre sunetul 5.1 Dolby Digital (AC3) in format nativ ( de la un film de exemplu) si cel obtinut prin encodare in timp real, asadar nu se pune problema daca decodorul (receiverul) este compatibul cu tehnologia DDL ci doar daca stie sa decodeze sunet in format Dolby Digital.

Receiver compatibil Dolby Digital

Cum promoveza Dolby tehnologia…

Facilitati Avantaje/Beneficii
Utilizeaza o singura conexiune digitala
  • Asigura integritatea semnalului audio
  • Elimina confuzia si jungla de cabluri
Transforma toate semnalele audio in semnal Dolby Digital
  • Asigura readerea pe milioane de sisteme home theathre echipate cu decodor Dolby Digital
Optimizat pentru aplicatii cu latenta redusa
  • Nu se aude nicio intarziere perceptibila intre video si audio in timpul jocului
Reda efecte de sorround 5.1 realiste in timpul jocurilor
  • Cunfunda PC gamerii si cei de console intr-o experienta ultra realista

Mai multe informatii gasiti pe site-ul oficial.

Dolby digital live în practică

Una din aplicatiile acestei tehnologii o vom regăsi in consolele de ultima generatie precum Playstation 3, restul hardware-ului ce utilizează această  tehnologie fiind plăcile de sunet dedicate din gama superioară. Deşi există  codecuri audio integrate precum cele de la Realtek ALC882D sau ALC888DD producătorii de plăci de bază mai salvează 1 dolar pe chip si folosesc codecuri compatibile doar cu tehnologia Dolby Digital şi DTS.

În gama plăcilor de sunet dedicate, care ne pot solicita bugetul puţin, cel mai bun suport pentru tehnologia DDL îl găsim la plăcile echipate cu chipset X-FI precum cele de la  Auzen sau cele de la Creative.

Auzen X-Fi forte

Primele generatii de placi cu chipset X-Fi ( EMU20K1 ) de la Creative desi suportă această tehnologie ea nu este oferita impreuna cu driverele oficiale.  Aceasa functie a fost dezactivata din drivere din motive de marketing, cei de la  Creative luand decizia de a oferi aceasta functie pentru modelele viitoare. Din fericire pentru posesorii de X-Fi-uri există un mic program utilitar care deblochează această funcţie. Despre cum putem activa Dolby Digital Live pe o placa Creative cu chipset X-Fi găsim informaţii pe larg aici.

DVD-RAM

Aug 20

Ce este un DVD RAM?

DVD RAM

Un DVD-RAM este un disc reinscriptibil din familia DVD-urilor ce oferă un spaţiu de stocare care poate fi scris şi rescris la fel ca şi în cazul unei dischete sau al unui hard disk. Adica…putem sterge si copia fisiere de pe disc direct din sistemul de operare, fara sa ne complicam cu programe specializate, sesiuni, formatari, etc.

Windows XP/Vista, Mac OS X sau Linux suporta lucrul direct cu discurile DVD-RAM, cu menţiunea ca sub Windows XP sunt suportate doar discurile formatate in sistem FAT32. (instalând softul InCD se îmbunătăţeşte suportul pentru DVD-RAM)

Ciclul de scrieri/rescrieri este de 100.000 de mii.

Acest tip de stocare prezintă avantaje incontestabile faţă de standardele DVD-RW sau DVD+RW, dar face ca acest tip de disc să fie incompatibil cu o parte din echipamentele DVD-Player sau DVD-ROM,  chiar şi o parte însemnată dintre unităţile de inscripţionare fiind străine de acest standard.
Totusi unii producători de seamă precum Panasonic, Hitachi, Toshiba sau LG Electronics promovează acest standard.


Capacitatea de stocare

DVD RAM 2.6GB

Primele versiuni de discuri reinscriptibile aveau o capacitate de 2.6 GB single sided si 5.2GB in varianta cu doua fete. (double sided)

Acum discurile au aceiasi capacitate ca si variantele obisnuite 4.7GB respectiv 9.2GB

Comentarii

Valid XHTML 1.0 Transitional