Partiţiile – Divide et impera…

Orice hard disk are cel puţin o partiţie, adică o zonă în care datele sunt stocate conform unui anumit standard, denumit generic “sistem de fişiere”. O partiţie se poate întinde peste tot spaţiul de stocare disponibil, situaţie în care hard discul primeşte doar o singură literă de acces.

Dacă spaţiul de stocare al hard disc-ului este divizat în mai multe parţii, vor exista mai multe litere de acces – fiecare literă oferind accesul către anumită partiţie.

În Windows XP, versiunea în limba română, vom întâlni un termen sinonim pentru partiţie, şi anume “volum”.

La ce sunt bune partiţile totuşi?

Partiţiile permit o gestionare mai bună a datelor înmagazinate de un hard disk. Astfel puteţi crea o partiţie special pentru sistemul de operare, una pentru documentele create de dumnevoastră, alta pentru muzica preferată si aşa mai departe.

O partiţie este tratată de sistemul de operare ca şi cum ar fi un hard disk în sine. Chiar dacă în realitate datele sunt stocate pe acelaşi disc, atunci când spaţiul de stocare al unei partiţii va ajunge la limită sistemul de operare nu va da buzna peste spaţiul de stocare atribuit altei partiţii.

Avand în vedere că literele de acces nu spun prea multe de la sine, parţiile pot fi etichetate după propria dumnevoastră imaginaţie. Partiţia pe care stocaţi muzică o puteţi denumi pur si simplu “Muzica”.

Literele de unitate (Drive letters)

Literele de unitate au fost convenite cu ceva timp în urmă pentru calculatoarele personale IBM si cele compatibile. Din punct de vedere convenţional lucrurile sunt cât se poate de simple:

– orice unitate de stocare este individualizată prin câte o literă urmată de două puncte A: , B: , C:

– se începe de la litera A

În sistemul de operare Windows unitatea de dischete este reprezentată de litera A:, iar primul hard disk este reprezentat de litera C:, restul hardware-ului de stocare primeşte literele ce urmează lui C.

Bit vs bait

Bit-ul

Bit-ul reprezintă cea mai mică unitate de informaţie dintr-un calculator. Denumirea de bit provine de la „binary digit” adică număr binar. Sistemul binar este un sistem de numeraţie unde totul se reprezintă doar cu 1 şi 0. Aceste două valori sunt suficiente pentru a reprezenta oricare două stări care se exclud reciproc:

Deschis

Închis

Adevărat

Fals

Cald

Rece

1

0

1

0

1

0

Valorile sistemului binar pot fi asociate foarte bine cu realităţile din circuitele unui calculator fie există un curent electric (1), fie nu există un curent electric (0).

Cu cât numărul de biţi folosit este mai mare cu atât numărul de valori reprezentabile creşte. Dacă un bit poate reprezenta două valori (1 sau 0), 2 biţi pot reprezenta 4 valori diferite, iar 8 biţi pot reprezenta deja 256 de valori particulare.

Dacă ar trebui să comunicam care este suita de 4 cărţi extrasă dintr-un pachet de cărţi ne-am putea descurca folosind 2 biţi de informaţie. Mai precis, pentru fiecare carte extrasă am putea folosi una dintre cele 4 combinaţii care se pot face cu doi biţi.

Simbol carte

Combinaţie biţi

00

01

10

11

… şi bait-ul

Biţii nu prezintă prea mare utilitate folosiţi de unii singuri. Pentru a putea fi cu adevărat folositori biţii sunt grupaţi în unităţi denumite baiţi. Un bait, aşa cum este el utilizat de majoritatea calculatoarelor, este format dintr-un grupă de 8 biţi.

Dacă un singur bit poate reprezenta doar două valori, 8 biţi la un loc (adică un bait) pot reprezenta 256 de valori diferite.

255 de valori care pot fi reprezentate de un bit

Valorile care se pot reprezenta cu un bait au făcut obiectul unor diverse codificări: literele alfabetului, cifrele, semnele de punctuaţie dar şi multe alte simboluri au fost asociate cu una din combinaţiile posibile. În acest fel s-a creat o modalitate simplă de manipula tot felul de date folosind diverse combinaţii de biţi.

ASCII

În această codificare au fost utilizaţi doar primii 7 biţi pentru a reprezenta literele alfabetului, semnele de punctuaţie, şi alte caractere specifice limbii engleze. Ultimul bit era folosit pentru ceva ce se cheamă corecţia erorilor. În codificarea ASCII extinsă s-a utilizat şi ultimul bit, numărul de valori reprezentabile dublându-se. (de la 128 la 256)

Marimea conteaza… formatul mini (CD&DVD)

Formatul Mini

Marimea conteaza…

Mini CD-urile sau mini DVD-urile sunt discuri optice multifuncţionale de buzunar. Diferenţa dintre un disc standard şi unul mini este de 4 centimetri în diametru, fapt ce a dus implicit şi la diminuarea capacităţii de stocare cu aprox. 60%.

Chiar dacă formatul mini se prezintă cu o capacitate de stocare mult diminuată utilitatea acestuia nu poate fi pusă la îndoială. Un disc mini poate fi folosit pentru stocarea de zi cu zi a datelor, putând fi foarte comod de transportat chiar şi în buzunar, dar poate fi folosit şi împreună cu o serie de echipamente portabile compacte, special concepute pentru acest format.

Cum se folosesc discurile mini?

Formatul mini poate fi folosit împreună cu orice unitate optică de citire/scriere modernă. Nu trebuie decât să introduceţi discul în tavă de preluare, în locul special creat.
Există şi adpatoare în care puteţi insera un mini CD sau DVD pentru a-l transforma într-un disc stanadard de 12 CM. Aceste adaptoare sunt o idee bună dacă unitatea dumnevoastră ori nu acceptă formatul mini, ori crează probleme atunci când folosiţi astfel de discuri.

Cererea pieţei pentru mini CD-uri sau mini DVD-uri nu este la fel de mare ca şi pentru formatul standard, iar acest fapt menţine preţurile la un nivel ceva mai ridicat faţă de discurile standard cu o capacitate mai mare de stocare. În cantiăţi mari aceste discuri sunt în mod evident mai ieftin de produs, motiv pentru care unele companii oferă astfel de discuri conţinând material multimedia promoţional, cataloage de produse, software demonstrativ, prezentări etc.

O altă aplicaţie populară a acestui format o reprezintă cărţile de vizită multimedia. Pentru acestea sunt folosite în special un format rectangular de disc, cu capacitate de stocare de aprox. 30 MB pentru formatul CD.

Specificatii:

Formatul Standard

Fomatul Mini

Diametru

12 cm

8 cm

Capacitate de stocare CD

~700 MB

~210 MB

Capacitate  de stocare DVD

4,7 GB

1,47 GB

GPU-Z – lasa placa video fara secrete

GPU-Z este mic program utilitar care se vrea omologul lui CPU-Z pe partea de placi grafice oferind astfel toate informatiile tehnice ce prezinta interes (pentru o persoana normala…) despre placa video din sistem.

Cei de la TechPowerUP nu au stat degeaba si au lansat cea de a 26-a versiune. (0.2.6) Versiunea 25, nu de mult lansata, picand examenul in compania noilor placi precum Radeon 4870X2. De asemenea, se are bine si cu mai noile drivere Catalyst 8.7 beta & si ultimul forceware.

Ce e nou?

– Suport complet pentru HD 4870X2 + suport pentru a citi corect frecventele cu noile drivere de la ATI (R700)
– Rezolva problema cu indicarea unei viteze duble a memoriei pe RV770 (GDDR5)
– Supot pentru 9800 GT si GeForce 9300 GE
– Suporta rularea in mod minimizat (use -minimized)
– Rezolva problema cu unele blocari rare pe unele placi nVidia
– Suport pentru detectie Intel Q43. G45 si unele variante de G35, G965, GM965

GPU-Z 0.2.6

Download:

  GPU-Z 0.2.6.zip (378.0 KiB, 751 hits)
You need to be a registered user to download this file.

Update – GPU-Z 0.3.2

A trecut o jumatate de an de la versiunea 0.26 si cei de la Techpowerup nu au stat degeaba, GPU-Z ajungand la versiunea 0.3.2 pe 18 ferbruarie. Putem descarca ultima versiune de aici.

Sa vedem ce au adus nou sau au imbunatit noile versiuni intre timp:

0.2.7

  • Added display for GPU release date. The data is incomplete, if you have more info please post in the sticky thread in the support forums.
  • Added display for transistor count
  • Added mouseover readings for sensors graph
  • Correctly named the three on-die sensors of RV770 and RV730
  • Added support for voltage regulator monitoring on HD 4870 and HD 4870 X2
  • RV770 GPU on HD 4870 X2 now called R700
  • Added support for reading HD 4870 X2 3D clocks
  • Added display of CrossFire Sideport status on HD 4870 X2
  • Added more RV730 device IDs
  • Added support for GeForce 9800 GT, 9800M GT, 9600M GT, 9700M GS/GT, 9500M G
  • Added detection for RS780D
  • Fixed incorrectly read ATI OD5 clocks
  • Fix for memory clock reading on RV730
  • Fixed ROM reading on RV730
  • Fixed crash when no supported card detected
  • Sensor graph width adjusted when scrollbars visible

0.2.8

  • Added logging of sensor data to file
  • Added option to disable polling for individual sensors
  • Added support for AMD RV730
  • Added clock reading support for Catalyst 8.9 on RV770 and RV730
  • Added support for NVIDIA 9400 GT, 9500 GT, 9600 GS, 9800M GS, 9600M GS, 9300M GS, 9200M GE
  • Added support for AMD R580 Stream Processor, RV730 and one M88 variant
  • Fixed PCI subvendor ID 1787 to be ATI AIB
  • Fixed readings and added monitoring support for ATI M88
  • Fixed fan speed readings on ADT7473 sensor
  • Added support for ADT7473 sensor chip on ATI

0.2.9

  • Added support for NVIDIA 9800 GT, 9600 GS/GSO, 9300 GS, Quadro FX Go1400, 9800M GTX, 9600M GT, 9650M GT, Quadro FX 770M, 9200M GS, 9300M GS, Quadro NVS 160M, G71 0x2e5
  • Added support for ATI HD 4350, HD 4550, HD 4650, HD 4830, HD 4850 X2, RV670 0x9504
  • Added support for Intel GM45 variant 0x2a43
  • Added support for shader count reading on HD 48xx
  • Changed ATI driver function call method. This should result in more accurate readings on X2 cards and non-desktop ATI devices
  • Improved VGA BIOS Upload dialog. Drop down lists appropriate for your card will now be fetched from our servers to facilitate the upload process
  • Corrected RV610 transistor count

0.3.0

  • Fixed monitors panel showing up sometimes
  • Re-enabled dupecheck for VGA BIOS upload
  • Corrected 9800 GTX release date
  • Added support for NVIDIA Quadro VX 200
  • Fixed voltage readings on HD 4870 and HD 4870 X2

0.3.1

  • Fixed crash on systems without NVAPI (Win 2K, old NV drivers)
  • Optimized RV770 BIOS reading code for speed (faster application startup)
  • Improved voltage reading code for recent ATI cards
  • Added support for fan speed monitoring on ForceWare 180.xx and up
  • Added voltage monitoring for NVIDIA (GT200)
  • Changed reading method for RV770 sensors, fixes race conditions with other software and on-board fan control
  • NVIDIA 9800 GTX+ listed as 55nm now
  • Added support for Intel Q43/Q45
  • Added support for NVIDIAQuadro FX 4700 X2, GTX 295, GTX 285
  • Added preliminary support for NVIDIA GT212, GT214, GT215, GT216, GT218

0.3.2

  • Clock reading on ATI cards fixed
  • GT200b is now detected as 55 nm
  • Added detection for GeForce GT 120, GT 130, GT 130M, FX 5200, 9400 GT, 9600 GSO 512, FX 2700M, 9500 GS, Quadro FX 540M, Quadro FX 3700M, 9650M GT, Quadro FX 370M, 9400 IGP, 9300 IGP, 8200M G
  • Added support for S3 Chrome 500 Series
  • Added new ATI logo
  • Fixed screen corruption during screenshot of sensors tab
  • Added support to show lowest, highest and average reading on sensors tab (click on sensor value to switch)
  • Fixed number of texture units on RV730
  • Fixed Catalyst version reading

La ce mai sunt bune dischetele?

Atunci…Floppy stuff

Floppy discul sau discheta (termen adoptat pentru a suna asemănător cu „casetă” [in engleza diskette vs. cassette]) a reprezentat un mediu de stocare cheie pentru calculatoarele personale de la apariţia acestora şi până spre sfârşitul anilor ’90. În lipsa unor soluţii convenabile de stocare (ca preţ şi eficienţă) dischetele repezentau la începutul erei calculatoarelor personale principalul mijloc de stocare şi de transport al datelor.
Primele floppy disc-uri au apărut la începutul anilor ’70 sub forma unor discuri flexibile din material plastic cu un diametru de 8 inch. Acestor discuri le-au urmat alte formate de dimensiuni mai reduse şi astfel mai practice pentru un utilizator obişnuit.

3.5 inch – cheia succesului

Dischetele sub forma în care se prezintă astăzi au fost introduse pe piaţă în anul 1982 de către compania japoneză SONY. Este puţin probabil ca cineva care a folosit un calculator pentru o vreme să nu fi folosit la un moment dat şi o dischetă de 3.5 inch.

Inevitabil, discheta de 3.5 inch a cunoscut mai multe standardizări, dar care nu mai prezintă absolut nici o importanţă din moment ce formatul HD (High Density – Densitate înaltă) cu o capacitate de de stocare de 1.44 MB reprezită cel mai comun tip de dischetă de sfârşitul anilor ’80 încoace.

…si acum…

Primele dischete de 3,5 inch permiteau stocarea tuturor documentelor pe care le putea crea un utilizator obişnuit cu calculatorul la acea vreme, astăzi finalitatea unei dischete este cu totul alta. Spaţiul de stocare de doar 1.44 megabaiţi permit unei dischete să stocheze un document de câteva sute de pagini, câteva fotografii, ori alte pachete de date de dimensiuni reduse.
Pentru preţul unei singure dischete (aproximativ 1 RON) un compact disc oferă o capacitate de stocare de aproximativ 400 de ori mai mare, iar un DVD peste 3000 de ori mai mare.  Nu este greu de înţeles de ce dischetele sunt acum la final de carieră.

Romania, zielele noastre

În ciuda capacităţii de stocare extrem de reduse dischetele continuă să  mai fie folosite şi astăzi în special datorită ominiprezenţei unităţilor de citire/scriere.  Acestea au cunoscut o relansare incepand cu anul 2003 cand unele obligatii fiscale au inceput sa fie predate  de catre agentii economici in format electronic.

S-ATA

Dischetele se fac utile atunci cand dorim instalarea driverelor pentru anumite controlere S-ATA sub Windows XP. Mai exact, e vorba de acele controlere care nu sunt recunoscute in momentul instalarii sistemului de operare si care ne obliga sa serivm driverele de pe un dispoztiv cu o interfata standard, care poate fi accesat indiferent de restul configuratiei calculatorului. Si ce dispozitiv de stocare a ramas neschimbat de mai bine de 20 de ani? Ati ghicit… e vorba de unitatea floppy…

IDE compatible mode

Daca tot suntem la capitolul SATA ar mai fi de mentionat ca daca nu avem unitate floppy sau pur si simplu ne incapatanam sa mai apleam la dischete, sunt si solutii alternative in privinta instalarii driverelor SATA.

Cel mai simplu, daca BIOS-ul ne permite, putem seta controllerul SATA sa  emuleze un controler IDE. (nu mai beneficiem de unele avantaje aduse de interfata SATA, cum ar fi native command queuing (NCQ)  sau hot plug dar viteza de transfer este in principiu aceiasi.)

IDE_AHCI

O alta varianta ar fi includerea driverelor pe CD cu Windows cu ajutorul unui programe precum nLite.

Stocarea de fişiere pe o dischetă

Stocarea fisierelor pe un disc

O dischetă obişnuită foloseşte un sistem de fişiere denumit FAT( de la File Allocation Table – Tabel de alocare a fişierelor). în urma formatării spaţiul de stocare al unei dischete este divizat în următorul fel:

  • 512 baiţi alcătuiesc un sector
  • 18 sectoare alcătuiesc o pistă
  • 80 de piste alcătuiesc o faţă

Având în vedere că o dischetă are două feţe, se adună în total un număr 2880 de sectoare, care pot stoca 1,457,560 de baiţi (2880×512).

Dacă un fişier de 4 KB (4096 de baiţi) va ocupa 8 sectoare, un fişier de 500 KB (512.000 baiţi) va ocupa 1000 de sectoare din cele disponibile.

Noţiunea de informaţie

Calaculatorul intre date si informatii

Informaţia, ca noţiune, prezintă diverse semnificaţii ce pot crea uneori uneori confuzii. Cel mai adesea informaţiile sunt confundate cu datele. Delimitarea dintre date şi informaţii nu prezintă un deosebit interes practic pentru exprimarea de zi cu zi. Totuşi pentru a înţelege modul de lucru al unui calculator este important să deosebiţi datele de informaţii.

Informatii

Informaţii despre „informaţii”…

Informaţia are un caracter subiectiv, adică există doar în măsura în care este înţeleasă de o persoană. Ceea ce pentru o persoană poate reprezenta o informaţie, pentru alta poate însemna doar o oarecare cantitate de date fără nici un înţeles. De asemenea, aceiaşi cantitate de date poate dobândi semnificaţii diferite în funcţie de receptor.

Există numeroase teorii interesante ce tratează informaţia, dar acestea nu fac obiectul prezentului articol. Merită totuşi aminitit că în măsura în care reuşiţi să transmiteţi şi să recepţionaţi cât mai multe informaţii şi nu date, sunteţi mai aproape de reuşită în orice domeniu.

Cat face un X?

Rata maximă de transfer a datelor se numără printre factorii cei mai importanţi care caracterizează performanţele unei unităţi optice. Rata de transfer maximă este măsurată în kilobaiţi (KB) sau megabaiţi (MB) pe secundă, dar este echivalată în „X”. „X-ul” este o unitate de măsură preferată kilobaiţilor sau megabaiţilor pe secundă din motive de marketing. Pentru mulţi utilizatori 52X sună mai interesant decât 7800 kilobaiţi pe secundă.

Un „X” are valori diferite, în funcţie de mediul de stocare la care care este avut în vedere:

Rata transfer CD vs DVD

Bariere tehnnologice

Rata de transfer a datelor este determinată într-o bună măsură de viteza de rotaţie a mediului de stocare. Acest fenomen de interdependenţă între rata de transfer şi viteza de rotaţie a dus la apariţia unei bariere tehnlogice cauzate de structura electronico-mecanică a unităţilor optice. Iată care ar fi principale fenomene secundare ce pot fi cauzate de creşterea numărul de rotaţii ale disc-ului :

• Vibraţii ale discului. Poziţionarea corectă a razei laser pe un disc ce vibrează este greu de realizat şi consumă timp.
• Încălzirea mediului de stocare. Fenomenele de frecare ce se produc la viteze mari de rotaţie duc la încălzirea considerabilă a discului. Câteva grade în plus pot duce la alterarea stratului de stocare fotosenzitiv şi implict la pierderea datelor stocate.
• Un număr de rotaţii prea mare poate duce şi la dezintegrarea discului în unitate. Acest eveniment are mari şanse de reuşită dacă discul este fisurat. Dacă aţi auzit de discuri care pur şi simplu au explodat în momentul în care erau citite nu trebuie să fiţi sceptic, unii utilizatori au parte şi de astfel de evenimente.

Dintr-un alt punct de vedere se poate susţine că stagnarea ratei de transfer este şi o chestiune ce ţine de menţinerea unui cost de fabricaţie scăzut. Tehnologia actuală permite fabricarea unor unităţi optice mai performante dar, acesta ar implica folosirea unor componente costisitoare ceea ce ar duce la un preţ final mult prea mare pentru buzunarul utilizatorul obişnuit. Având în vedere că segmentul cel mai dezoltat pe piaţa unităţilor optice este cel cuprins între 20$-50$ nu se anunţă prea curând vreo schimbare.

Evolutie

Primele unităţi CD-ROM erau cotate la o viteză de 1x (1988). Mai apoi, au apărut uniţăţile cu viteză dublă – 2x (1990), iar în anul 1994 cele cu viteză cvarduplă – 4x. Caracteristicile comune ale unităţilor CD-ROM primitive (1X-4x) erau:

– rata redusă de transfer a datelor (la o viteză de 2x durata de copiere a unui CD de 700 MB trece de 40 de minute)

– preţurile ridicate şi uneori exorbitante (primele unităţi 4X costau aproape 1000$ în momentul lansării)

– fiabilitate (pentru preţul plătit unităţile CD-ROM se comportau ca nişte echipamente de folosinţă îndelungată)

Unităţile 16X au apărut în anul 1997, iar anul următor pe piaţă se puteau găsi deja unităţi 32X. În anul 1999 unităţile cotate la valori peste 40x erau cu totul obişnuite. De atunci şi până în prezent, rata de transfer a datelor a stagnat în jurul valorii de 50x.

Unităţile DVD-ROM au cunosct o traiectorie asemănătoare în privinţa preţurilor şi a performanţelor.

Rata de citire/scriere DVD

Rata de citire/scriere DVD

CD vs. DVD

Vezi si stocarea optica.

CD vs DVD

Un DVD foloseşte aceaişi tehnologie de stocare ca şi un compact disc. Pentru a mări capacitatea de stocare nu s-a apelat la mărimea suprafeţei de stocare, ci la mărierea densităţii stratului de stocare. Dimensiunea cavităţilor ce reprezintă biţii precum şi distanţa dintre aceste cavităţi a fost redusă, iar aceste schimbări s-au concretizat într-o capacitate de stocare de aproximativ 7 ori mai mare în cazul unui DVD standard. Puteţi vedea DVD-ul ca fiind un compact disc cu densitate înaltă.

CD vs DVD

Caracteristică

DVD

CD-ROM

Diametrul stratului de stocare mm)

120

120

Grosime (mm)

1.2

1.2

Feţe

1 sau 2

1

Straturi per faţă

1 sau 2

1

Distanţa dintre piste (microni*)

0.74

1.6

Mărimea minimă a pit-ului (microni)

0.4 – 0.44

0.83

Capacitate de stocare (GB)

4.7, 8.54, 9.4, 17

~ 0.7

Stocarea optica

Cum functioneaza

Una dintre cele mai mari descoperiri în domeniul tehnologilor de stocare este reprezentată de stocarea optică. La baza acestui tip de stocare stă fenomenul optic cunoscut sub numele de reflexia luminii.1 Faptul că două obiecte pot reflecta lumina în mod diferit, foloseşte în cadrul stocării optice pentru a reprezenta o serie de biţi în cadrul unei suprafeţe reflectorizante.

În continuare urmează să aflaţi câteva detalii despre modul de stocare a datelor folosind tehnologie optică. Cu alte cuvinte, veţi afla de ce un mediu de optic este optic şi nu magnetic.

Mediul de stocare

Mediile optice stochează datele într-un strat de stocare fotosenzitiv de a lungul unei piste spiralate. (Dacă ar fi desfăşurată, o astfel de pistă ar atinge, în cazul unui compact disc, o lungime de aproximativ 5 km.)

Compozitie CD

Biţii sunt înregistraţi în ordine pe spaţiul marcat de o pistă sub forma unor cavităţi sau puncte microscopice ce au rolul de a reflecta diferit lumina emisă de o rază laser. O suprafaţă plană semnifică 0 (land) iar o cavitate sau punct 1(pit).
Dimensiunea punctelor ce reprezintă biţii precum şi distanţa dintre acestea este de oridinul micronilor.2. La nivel micronic, densitatea de puncte ce pot fi reprezentate este de ordinul sutelor de milioane pe o suprafă de doar câţiva centimetri pătraţi.

Comparatie CDvsDVDvsBluray

Raza laser

Pentru decodificarea miliardelor de puncte aflate în interiorul stratului de stocare în date este folosită o rază laser. Raza laser verifică absenţa sau prezenţa în serie a cavităţilor sau punctelor microscopice ce reprezintă biţii şi raportează sub formă de semnale părţii electronice absenţa sau prezenţa lumii. Mai departe electronica unităţii de citire interpretează semnale electronice primite sub formă de baiţi.

Raza laser

Avantaje

Avantajele stocării optice

Dimensiuni compacte
Cele mai răspândite medii de stocare optice (CD-ul şi DVD-ul) cântăresc câteva grame, au o grosime de 1,2 mm şi un diametru de 12 cm.

Acces direct către informaţia stocată.
Orice informaţie poate fi găsită în cadrul suprafeţei de stocare a unui mediu optic într-un interval măsurabil în milisecunde.

Securitate bună a datelor stocate şi perioadă lungă de utilizare

Un mediu de stocare optic nu se uzează prin citire. În condiţiile unei manipulări atente informaţia stocată pe un disc optic (de calitate) poate fi accesată vreme de zeci de ani.

Preţ redus per megabaitul de stocare
Un mediu de stocare obişnuit (CD sau DVD) poate fi achiziţionat pentru un preţ derizoriu, şi oferă o capacitate de stocare relativ mare.

WORM

WORM

Majoritatea mediilor se stocare optice se încadrează categoria mediilor de stocare WORM – Write Once Read Many – Scrie Odată Citeşte de Multe Ori.
Faptul că un mediu WORM poate fi scris o singură dată este în strânsă legătură cu procesul de scriere a datelor, care este unul ireversibil. Stratul de stocare odată ce a fost modificat prin scrierea de date nu mai poate fi adus la starea iniţială.

Faptul că informaţia stocată nu poate fi ştearsă sau modificată nu trebuie văzută ca un dezavantaj major. Caracteristica de permanenţă a informaţiei previne ştergerea sau modificarea accidentală a acesteia.

Mediile optice non-Worm, denumite şi reînregistrabile, pot fi citite de asemenea de foarte multe ori dar în acelaşi timp pot fi şterse şi rescrise cu noi informaţii.

  1. REFLÉXIE, reflexii, s.f. 1. Fenomen de reîntoarcere parţială a luminii, a sunetului, a radiaţiilor în mediul din care au venit atunci când întâlnesc o suprafaţă de separare a două medii; reflexie (2). 2. Reflecţie (1). [Var.: reflexiúne s.f.] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion. []
  2. Un micron este egal cu a mia parte dintr-un milimetru – 10-6 metri []

Creative X-FI – Cum activam Dolby Digital Live?

Dolby Digital stream receiver

Sarim peste partea in care ar trebui sa aducem critici celor de la Creative pentru felul cum au intels sa-si trateze cumparatorii, neoferind aceasta functie in mod oficial.

Daca nu stiti inca ce inseamna Dolby Digital Live dati o fuga aici.

Do it yourself…

Software requirements

  • Driverele pentru seria X-FI, cele neoficiale ( daniel_k’s drivers)
  • DDLunlocker.exe, de acelasi autor.
  • Dolby digital live pack.

Download (click pe iconita)

The unofficial SB X-FI Series Instalation Disc for XP/Vista from daniel_k

DDL unlock icon

Dolby Digital Live Pack

Hardware requirements

  • X-Fi ( mai putin X-Fi Xtreme Audio care nu este compatibila)
  • Cablu optic sau coxial (cu sau fara adaptoare, in functie de X-Fi-ul de care dispuneti)
  • Receiver sau sistem audio (Z5500 de ex) cu decodor Dolby Digital si intrare optica sau coaxiala

Receiver compatibil Dolby Digital

Step 1 – Drivere…

Mai intai trebuie sa instalam driverele neoficiale, opera a hacker-ului brazilian daniel_k. Nu va faceti griji in privinta “neoficialitatii” driverelor, in propotie de 99,5% coincid cu cele originale doar ca mai sunt deblocate niste functii.

Pe langa driverele propriu zise, mai trebuie sa instalam, cel putin, aplicatia Audio Console sau Creative console launcer, pentru ca de acolo vom activa optiunea dolby digital live output.

Step 2 – DDLunlocker.exe

Odata ce am instalat driverele neoficiale suntem eligibili sa rulam DDLunlocker.exe.  Acest mic programel  functioneaza doar cu aceste drivere, alfel se va incapatana sa-si faca treaba.

DDL valid software

Atentie, unlockerul trebuie rulat fie in safemode (recomandabil), fie numai dupa ce inchidem toate aplicatiile active de la Creative.

DDL succes

Step 3 – Dolby digital live pack

Acum instalam Dolby Digital Live pack, aplicatie care este inclusa in pachetul de drivere oferite de Auzen pentru al lor X-FI Prelude care foloseste un chip X-Fi. Initial driverele se puteau downloda direct de la Auzen, dar dupa ce au inceput sa cada serverele, si mai ales cand si-au vazut produsele amentintate au schimbat strategia. Acum drivele se pot downloda numai dupa o inregistrare prealabila cu seria de la produs. Evident ca driverele au avut timp sa se raspandeasca pe diverse site-uri.

Nici nu ne trebuie tot pachetul de drivere si aplicatii, ci doar aplicatia Dolby Digtial Live pack, care are aproximativ 4MB.

Step 4 – Engage…

Dolby digital live X-Fi

Restartam si activam functia din Audio Console, unde va aparea un nou tab denumit “Encoder”. Daca totul a mers bine, acum trebuie sa vedem display-ul receiverului logo-ul Dolby Digital. (vezi imaginea de sus)

AC3/DTS pass-trough SPDIF

La filme, unde sunetul este deja in format AC3/DTS, nu avem nevoie de o  alta encodare a sunetului. In aceasta situatie trebuie sa-i spunem placii de sunet si playerului sa trimita direct stream-ul AC3/DTS spre receiver. Pentru aceasta dezactivam functia Dolby Digital Live si ne asiguram ca avem setat direct bitstream out.

X-FI bitstream out

Nu trebuie sa uitam sa facem si setarile corespunzatoare in media playerul folosit, cautam undeva la options/preferences>audio, si selectam AC3/DTS pass-trough.  (sau orice formulare asemantoare)

In FFDSHOW mergem la sectiunea codecs si selectam la AC3/DTS decoder – SPDIF.

AC3 pass-trough SPDIF

« Previous PageNext Page »