Cauzele specifice de dizolvare a societăţii cu răspundere limitată (S.R.L.)

Cauzele de dizolvare a societăţii cu răspundere limitată sunt cele prevăzute de art. 222 şi art. 232 din Legea nr. 31/1990, care sunt cauze generale şi deci aplicabile şi societăţii cu răspundere limitată.

Art. 223 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede că S.R.L. se dizolvă în cazul reducerii capitalului social sub minimul legal de 200 RON. Societatea nu va fi dizolvată dacă, în termen de nouă luni de la data constatării reducerii capitalului social, acesta este reîntregit sau societatea se transformă într-o altă formă la care capitalul social este corespunzător.

Art. 224 din Legea nr. 31/1990 dispune că societatea cu răspundere limitată se dizolvă dacă datorită falimentului, incapacităţii, excluderii, retragerii sau decesului unuia dintre asociaţi, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Dizolvarea nu intervine atunci când în actul constitutiv se prevede clauza de continuare cu moştenitorii sau asociatul rămas hotărăşte continuarea activităţii societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată, cu asociat unic.

Se pune problema de a şti ce se va întâmpla dacă un asociat decedează, este introdusă în contractul de societate şi statut clauza de continuare cu moştenitorii, dar numărul asociaţilor va depăşi în această situaţie numărul maxim de cincizeci prevăzut de lege.

Doctrina a admis două posibilităţi: societatea se poate dizolva ori moştenitorii sunt obligaţi să desemneze un număr de titulari care nu trebuie să fie mai mare decât maximul legal potrivit art. 197 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la societatea cu răspundere limitată cu asociat unic, legea reglementează un caz special de dizolvare. Această societate se dizolvă dacă au fost încălcate condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr.31/1990. Astfel, o persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată.

O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată alcătuită dintr-o singură persoană.

Dacă se constată încălcarea acestor interdicţii, dizolvarea va putea fi cerută pe cale judecătorească de către stat, prin Ministerul Finanţelor, de Camera de comerţ şi industrie teritorială sau de orice persoană interesată. Pe baza hotărârii de dizolvare, lichidarea se va face în condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru societăţile cu răspundere limitată.

Trebuie să menţionăm că societatea cu răspundere limitată cu asociat unic este o societate comercială, indiferent dacă asociatul unic este o persoană fizică sau o persoană juridică.

Fiind o societate comercială şi beneficiind de personalitate juridică, statutul acesteia nu poate fi confundat cu statutul juridic al unui comerciant persoană fizică.

Art. 13 din Legea nr. 31/1990 prevede modul de constituire a societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic şi anume prin aportul unui singur asociat care va fi deţinătorul tuturor părţilor sociale.

Dizolvarea S.R.L. cu asociat unic impune câteva precizări care se referă în primul rând la faptul că aceasta atrage transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic fără lichidare. Transmiterea patrimoniului are loc şi societatea îşi încetează existenţa la următoarele date: a) dacă nu s-a făcut opoziţie, pe data expirării termenului de introducere a opoziţiei; b) dacă s-a făcut opoziţie, pe data la care a devenit irevocabilă hotărârea de respingere a opoziţiei sau, după caz, hotărârea prin care se constată că societatea sau asociatul unic a plătit datoriile ori a oferit garanţii acceptate de creditori sau a convenit cu aceştia un aranjament pentru plata datoriilor.

Prin urmare, deşi principiul este că o societate dizolvată intră în lichidare (art. 228 din Legea nr. 31/1990) în cazul acestei forme de societate, personalitatea juridică a societăţii dispare ca urmare directă a dizolvării, fără a mai interveni şi procedura lichidării; radierea societăţii din Registrul Comerţului este dispusă în baza actului de dizolvare.

Dacă la constituirea societăţii unipersonale asociatul unic desprinde o parte din patrimoniul său pentru a-l afecta scopului constituirii acestei societăţi în vederea desfăşurării de fapte de comerţ sub acoperirea personalităţii juridice a societăţii, în cazul dizolvării operaţiunea este inversă, partea din patrimoniul asociatului afectată constituirii societăţii revenind la patrimoniul asociatului. Prin această transmitere universală a patrimoniului, datoriile societăţii devin datoriile asociatului unic, întocmai cum datoriile moştenirii ajung să fie ale succesorului etc. Aceasta înseamnă că asociatul unic dobândeşte totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au aparţinut societăţii. În consecinţă, pentru obligaţiile societăţii, asociatul unic răspunde atât cu bunurile dobândite cât şi cu bunurile din patrimoniul său.

Dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 31/1990 care reglementează transmiterea universală a patrimoniului societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic către asociatul unic, fără lichidare, operează în cazul dizolvării de drept a societăţii reglementată de Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale. În acest caz, potrivit art. 6 din Legea nr. 314/2001, asociatul unic răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii dizolvate.

Totuşi această accepţiune a noţiunii de „transmitere universală a patrimoniului” care presupune nu numai transmiterea activului ci şi a pasivului societăţii către asociatul unic nu este „îmbrăţişată” de toţi autorii[1] din literatura de specialitate.

Pentru aceştia, preluarea pasivului societăţii ar însemna pierderea de către asociatul unic a beneficiului răspunderii limitate la măsura aportului adus. Din punctul lor de vedere transmiterea universală are loc, de regulă, după ce pasivul social a fost stins. Într-o singură împrejurare are loc şi transmiterea pasivului către asociatul unic, anume, atunci când acesta oferă garanţii acceptate de creditori sau a convenit cu aceştia un aranjament pentru plata datoriilor.

În practica judiciară[2] instanţa a sesizat că prin retragerea unuia dintre asociaţi, capitalul social s-a diminuat la 50.000 lei, sub minimul prevăzut de lege pentru o societate cu răspundere limitată.

Reducerea capitalului social sau micşorarea acestuia sub minimul legal dacă asociaţii nu decid să-l completeze, în prezent, reprezintă un caz de dizolvare reglementat de art. 223 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Constatând că pârâta – recurentă nu a completat capitalul pentru asigurarea minimului legal, justificat, instanţa de apel a reţinut că, prin retragerea reclamatei din societate, aceasta s-a dizolvat, hotărârea pronunţată fiind legală. Susţinerea recurentei că se putea continua activitatea cu un unic asociat nu a putut fi reţinută, aceasta contravenind art. 199 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia contractul de societate şi statutul pot fi modificate de asociaţi cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute pentru încheierea lor.

Pârâta – recurentă nu a întocmit însă, un statut cu particularităţile specifice societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic şi nici nu a formulat o cerere în condiţiile legii pentru autorizarea unei astfel de societăţi comerciale, situaţie în care în mod corect instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile sentinţei de fond referitoare la continuarea societăţii cu un singur asociat, pe baza actelor constitutive iniţiale.

Într-o cauză[3], prin cererea de chemare în judecată, extinsă şi precizată, S.C. „A.C.” S.A. a solicitat instanţei să dispună dizolvarea S.C. „A.I.E.” S.R.L. având asociat unic pe N.M.S. şi să constate transmisă pe seama pârâtului, ca efect al transmisiunii universale a patrimoniului S.C. „A.I.E.” S.R.L. către asociatul unic, obligaţia pârâtei debitoare S.C. „A.I.E.” S.R.L. de a plăti creanţa recunoscută creditoare prin sentinţa civilă nr. 14238/1996 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi să dispună radierea din registrul comerţului a S.C. „A.I.E.” S.R.L..

Instanţa a reţinut că neîndeplinirea de către societăţile  comerciale a obligaţiei statuate prin lege de a proceda la completarea capitalului social oferă posibilitatea societăţii creditoare de a formula cererea de deschidere a procedurii de dizolvare în condiţiile reglementate de art. 222 lit. g) din Legea nr. 31/1990 republicată. Din adeverinţa eliberată de către Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură Cluj a rezultat că societatea debitoare avea la data judecării cererii un capital social subscris şi vărsat de 100.000 lei.

Faţă de considerentele mai sus expuse şi ţinând cont de dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa a apreciat cererea formulată de creditoare drept întemeiată şi în consecinţă, în temeiul art.222 lit. g) din Legea nr.31/1990 a dispus dizolvarea acesteia.

[2] C.S.J., s.com., decizia nr.476/09.04.1996, în R.D.C. nr.12/1997, p.130-131

[3] Trib.Cluj, s.com., sent.civ.nr.695/2001, în „Studia Universitaris Babeş-Bolyai” nr.11/1997, p.124