• Home
• DOS
• Windows 101
• Tips
• News & Reviews

Un SSD M.2 NVMe pe un Pentium II?

Un SSD M.2 NVMe pe un Pentium II? N-ar trebui nici măcar să existe o astfel de discuție. La o adică, Pentium II a fost lansat în 1997, prima placă de bază cu PCI Express a apărut abia în 2004, iar SSD-urile NVMe au sosit aproximativ un deceniu mai târziu. Așa că ideea de a instala un astfel de SSD pe o placă de bază din 1997 pare mai degrabă o întrebare capcană pe care ai putea să o primești la un interviu de angajare la Google. Și totuși… dacă înțelegi cu adevărat cum funcționează PCI Express, ideea începe să pară surprinzător de rezonabilă. Cel puțin în teorie…

Dacă preferi să urmărești videoclipul de pe YouTube – ceea ce ar fi absolut grozav, bineînțeles – dă click pe linkul de mai jos. Acest articol conține în mare parte aceleași informații, plus câteva detalii suplimentare care nu au mai încăput în versiunea video.

Dar o placă de bază Pentium II are doar sloturi PCI…

Corect. O placă de bază Pentium II dispune doar de sloturi PCI clasice și nu are nici urmă de conector M.2. Însă aici intervine partea interesantă a poveștii. PCI Express nu a înlocuit PCI aruncând totul la gunoi și pornind de la zero. A fost proiectat încă de la început pentru a fi compatibil la nivel software cu standardul PCI original.

Din perspectiva sistemului de operare, un dispozitiv PCIe arată exact ca un dispozitiv PCI: aceeași alocare de resurse, același proces de enumerare și același model de drivere. Magistrala a evoluat radical la nivel hardware (comunicație serială în loc de paralelă, conexiuni punct-la-punct în loc de magistrală partajată și o lățime de bandă mult mai mare), dar interfața software a rămas intenționat aceeași.

A fost o decizie extrem de inspirată, deoarece alternativa ar fi fost un coșmar: pentru fiecare sisteme de operare ar fi trebuit să se rescrie componente fundamentale ale sistemului doar pentru a suporta un nou tip de magistrală. Astfel, când PCI Express a debutat în 2004, puteai instala o placă video PCIe nouă într-un sistem care rula Windows 98, Windows NT sau Windows XP, iar aceasta era recunoscută imediat, fără actualizări ale sistemului de operare. Sistemul nu trebuia să știe și nici să îi pese că la nivel hardware lucrurile se schimbaseră.

Această compatibilitate retroactivă este exact motivul pentru care putem folosi și astăzi, cu adaptorul potrivit, un dispozitiv PCIe pe o placă de bază PCI. Și tot ea face posibil întregul experiment „NVMe pe Pentium II”.

SSD-urile M.2 NVMe sunt, de fapt, dispozitive PCIe standard

Da, SSD-urile M.2 NVMe sunt pur și simplu dispozitive PCIe standard într-un format fizic diferit.

Un adaptor M.2 către PCIe face exact ceea ce sugerează numele: conectează pinii conectorului M.2 la echivalentele lor dintr-un slot PCIe. Fără magie, fără conversii complexe. Doar o remapare fizică a conexiunilor.

Prin urmare, dacă poți conecta un dispozitiv PCIe într-un slot PCI clasic, atunci poți conecta și un SSD NVMe într-un sistem Pentium II.

Și da, acest lucru este posibil folosind un adaptor PCI-to-PCIe bazat pe un cip precum PEX8112. Acest cip funcționează ca un traducător bidirecțional: îi spune SSD-ului NVMe că rulează pe o conexiune PCIe x1 și, simultan, îi spune BIOS-ului că are în față un dispozitiv PCI obișnuit.

În teorie, SSD-ul NVMe ar trebui să apară pur și simplu ca încă un dispozitiv pe magistrala PCI. Din acel moment, totul devine o problemă de drivere.

Două lucruri care pot merge prost înainte să ajungi la drivere

1. Linia de alimentare de 3,3 V

Primele implementări PCI furnizau doar 5 volți. Reviziile ulterioare au introdus și alimentarea la 3,3 V. Multe plăci PCI sunt universale și funcționează cu ambele tensiuni, însă SSD-urile M.2 NVMe necesită obligatoriu 3,3 V, aceasta fiind tensiunea lor standard de funcționare.

Adaptorul PCI-to-PCIe transmite pur și simplu alimentarea disponibilă în slot. Dacă tensiunea de 3,3 V lipsește, adaptorul nu poate compensa, iar SSD-ul nu va porni.

Vestea bună este că placa de bază Intel 440BX utilizată în acest experiment oferă 3,3 V pe sloturile PCI, deci nu există probleme.

Ca referință însă, o placă Socket 7 bazată pe chipsetul VIA MVP3, lansată la doar câteva luni după 440BX, nu oferă 3,3 V pe magistrala PCI. În acel caz, întregul proiect ar necesita modificări hardware suplimentare.

2. Scanarea bridge-urilor PCI de către BIOS

SSD-ul NVMe se află în spatele unui bridge PCI-to-PCI suplimentar, ceea ce este perfect valid din punct de vedere al specificației PCI (standardul permite până la 256 de bridge-uri).

Totuși, unele BIOS-uri mai vechi nu scanează dispozitivele aflate dincolo de primul bridge sau nu alocă resursele corect. Acest lucru poate compromite complet configurația înainte ca sistemul de operare să fie încărcat.

Driverele: vestea bună

Majoritatea SSD-urilor NVMe (cu câteva excepții timpurii, precum Samsung 950 Pro) nu includ un Option ROM clasic pentru boot prin BIOS. Ele presupun că firmware-ul plăcii de bază conține deja un driver NVMe.

Evident, o placă de bază din 1997 nu are așa ceva.

O soluție interesantă ar fi încărcarea unui bootloader compatibil NVMe prin Option ROM-ul PXE al unei plăci de rețea, însă acest subiect merită un articol sau un videoclip separat.

Pentru acest experiment am pornit sistemul de pe un hard disk SATA și am testat dacă Windows 98 poate recunoaște SSD-ul NVMe.

De ce Windows 98? Pentru că acesta era sistemul de operare folosit de majoritatea posesorilor de Pentium II. Eu cu siguranță îl foloseam.

Și, oricât de improbabil ar suna combinația „NVMe + Windows 98”, ea nu este imposibilă. La sfârșitul anului 2025 exista deja un driver NVMe funcțional pentru Windows 98.

Driverul original pentru Windows 2000/NT a fost scris de Dominik Behr, iar portarea pentru Windows 98 a fost realizată de SweetLow. Ambele sunt ușor de instalat și surprinzător de fiabile.

Cum driverul NVMe era deja instalat în sistemul meu Windows 98, SSD-ul a fost detectat chiar de la prima pornire și a solicitat repornirea sistemului.

Acesta a fost un semn bun, deși oricine a lucrat cu hardware retro știe că există o diferență uriașă între un driver care se instalează și unul care funcționează efectiv.

După repornire: SSD NVMe complet funcțional în Windows 98, conectat prin magistrala PCI clasică.

Viteze de transfer: ce poate face de fapt magistrala PCI

Spre deosebire de PCI Express, magistrala PCI clasică oferă o lățime de bandă totală de 133 MB/s, partajată între toate dispozitivele conectate, nu per dispozitiv.

După ce luăm în calcul overhead-ul protocolului și alte limitări, vitezele reale de citire ajung în jurul valorii de 100 MB/s în CrystalDiskMark.

Aceste valori cresc dacă sistemul este overclockat. Atunci când frecvența magistralei PCI urcă de la 33 MHz la aproximativ 36–37 MHz, vitezele de transfer cresc până la circa 110–114 MB/s.

Pentru comparație, atunci când am testat același SSD NVMe prin același adaptor PCI-to-PCIe într-un slot PCIe x1 real, am obținut aproximativ 200 MB/s, deoarece bridge-ul funcționa la 66 MHz în loc de 33 MHz.

Am testat aceeași configurație și în Windows NT. Driverul NVMe pentru NT, utilizat printr-o conexiune PCIe completă, poate împinge acest SSD Samsung până la aproximativ 1,4 GB/s.

Sunt cifre impresionante pentru un sistem de operare lansat în 1996.

Prin magistrala PCI însă, rezultatele revin inevitabil în zona celor aproximativ 100 MB/s.

Este această configurație cu adevărat utilă?

Aș spune că da, și nu doar ca un experiment de tipul „pentru că putem”. Dacă ai un SSD NVMe scos din uz într-un sertar și îți dorești cea mai rapidă soluție de stocare pentru un sistem PCI clasic, această variantă poate fi mai ieftină decât ruta tradițională bazată pe carduri CompactFlash.

Cardurile CF se comportă mai mult ca niște unități IDE clasice și oferă o compatibilitate excelentă, însă nici ele nu sunt ieftine, iar adaptorul necesar reprezintă un cost suplimentar.

În multe cazuri, o placă PCI-to-PCIe și un SSD NVMe rămas disponibil pot reprezenta soluția mai avantajoasă.

Mai departe: placa XBridge (sdz-mods.com)

Cineva a dus deja această idee și mai departe.

Daniel de la SDZ-Mods a dezvoltat recent un adaptor PCI-X către NVMe care funcționează și în sloturi PCI standard. Pe o magistrală PCI-X, capabilă de până la 1 GB/s, adaptorul a atins aproximativ 800 MB/s într-un sistem SGI O2. Sper să pun mâna pe unul dintre aceste adaptoare în viitorul apropiat. Deși, mai întâi, va trebui să găsesc un sistem PCI-X.

Windows 11 pe o placă de bază Intel i865 cu DDR1 si AGP 8X?

Windows 11 pe o placă de bază Intel i865 (un chipset lansat în 2003) nu sună foarte fezabil, dar  funcționează. Și da, avem o placă video AGP 8X, procesor quad-core, decodare video hardware și chiar accelerare în Firefox, iar toate merg pe o platformă care rulează cu DDR1.

Hardware-ul

Build-ul folosește o placă de bază ASRock 865PE Conroe bazată pe chipset-ul Intel 865PE lansat tocmai în mai 2003. Aceasta este una dintre foarte puținele plăci de bază care are suport pentru procesoare precum un Core 2 Quad Q6600 dar pe un chipset proiectat pentru Pentium 4 și DDR1.

Partea bună e ca Windows 11 – până la versiunea 23H2 – poate rula pe orice procesor pe 64 de biți cu suport SSE3, fără modificări de kernel. Trucul este să ocolești verificările inițiale de hardware în timpul instalării, ceea ce necesită exact două clicuri dacă pregătești stick-ul USB cu Rufus. Atât.

Ce s-a întâmplat cu suportul AGP în Windows?

Windows 10 versiunea 1507 și 1511 încă au venit cu suport nativ pentru magistrala AGP din fabrică. După aceea, Microsoft a eliminat discret acele fișiere necesare pentru inițializarea portului AGP. Asta inseamna ca orice placa AGP fie ca rula in modul PCI daca driverele permit si nu se va initializa si in Device Manager va aparea o eroare Code 43.

În mod implicit, un port AGP apare în sistemul de operare ca un bridge standard PCI-to-PCI. Asta e suficient pentru a boota in Windows. Dar pentru a debloca pentru ce a fost de fapt proiectat AGP e nevoie de un driver GART dedicat. GART înseamnă Graphics Address Remapping Table și este specific chipset-ului. Plăcile Intel au nevoie de un driver Intel GART. Chipset-urile VIA și AMD au nevoie de ale lor.

Cum am rezolvat pe placa mea

Driver-ul Intel GART este un fișier numit AGP440.sys și funcționează pe toate chipset-urile Intel AGP. A fost extras din versiunea Windows 10 1507. Mai departe am modificat un fișier INF (dintr-un pachet de drivere AMD AGP gasit pe net) astfel încât AGP440.sys să fie asociat cu ID-ul hardware corect al bridge-ului PCI-to-PCI.

Odată ce ai identificat bridge-ul corect în Device Manager, dai click pe “Update Driver” si alegi INF-ul modificat, iar dupa un restart AGP440.SYS va trece la muncă. În momentul în care Windows 11 s-a încărcat cu AGP440.sys la bord, Radeon HD 4650 a prins viață la Full HD. Code 43 dispărut, fără probleme.

De ce HD 4650 specific?

Seria Radeon HD 4600 a fost ultima în format AGP. Cipul RV730 este cel mai avansat silicon pus vreodată pe o placă AGP dar mai important e că a primit drivere pe 64 de biți cu suport oficial până la Windows 8 iar Windows 11 este în continuare compatibil cu WDDM (Windows Display Driver Model) folosit în Windows 7/8, astfel că ultima versiune Catalyst cu suport AGP din 2012 se instalează și rulează în Windows 11.

Partea bună e că decodarea hardware H.264 funcționează în continuare în Windows 11. Media Player Classic Home Cinema, inclus cu K-Lite, detectează corect capacitățile de decodare hardware iar Firefox folosește de asemenea accelerare hardware prin OpenGL.

La capitolul benchmarkuri, scorul 3DMark 2001 s-a apropiat de ce ai obține pe Windows 10 pe când avea suport AGP nativ, deși rămâne sub Windows 7.

Windows 11, capătul drumului pentru AGP

Începând cu versiunea 24H2, Microsoft impune setul complet de instrucțiuni SSE4.2. Binarele 24H2 sunt compilate cu instrucțiuni SSE4.2 iar asta inseamna ca nu putem ocoli cu editări de registry. Niciun procesor care suporta SSE4.2 nu poate fi montat pe placi de baza cu slot AGP, deci 23H2 este ultima versiune de Windows 11 care funcționează, In orice caz Windows 23H2 primește în continuare actualizări de securitate, dar doar pentru edițiile Education și Enterprise.

 

Windows Longhorn build 4074 și Vista pe hardware modern?

 

Ce este Windows Longhorn?

Pentru cei care nu sunt familiarizați, Longhorn a fost un proiect ambițios pe care Microsoft l-a început chiar înainte de lansarea Windows XP. După nenumărate întârzieri și schimbări de planuri, acest proiect a evoluat eventual în Windows Vista.

Există multe build-uri Longhorn disponibile, dar pentru acest test am ales popularul Build 4074 din mai 2004 – primul build care a inclus suport pentru Aero, deși această funcție nu era activată implicit.

Provocarea: Hardware Modern vs. Software Vechi de 20 de Ani

Încercarea 1: Intel 9th Gen (Coffee Lake Refresh)

Am început cu versiunea pe 64-bit a Longhorn pe o configurație Intel 9th Gen – același sistem pe care știu că merg perfect Windows NT, 98 și 2000. Și exact cum mă așteptam, setup-ul s-a terminat cu un blue screen legat de ACPI.

Build-ul Longhorn 4074 este mai aproape de Windows XP decât de Vista, ceea ce înseamnă că are aceleași probleme de compatibilitate. Nu va rula pe sisteme moderne începând cu Intel generația a 6-a sau platforme AM4 din cauza incompatibilităților ACPI.

Încercarea 2: Ryzen 9 9900X cu Driver ACPI Modificat

Am un driver ACPI modificat pentru Windows XP x64 care funcționează pe hardware foarte modern. Deoarece atât Longhorn 4074, cât și XP x64 sunt bazate pe codul Windows Server 2003, am creat un ISO Longhorn nou cu acest driver modificat.

Am verificat mai întâi că Windows XP x64 funcționează perfect pe placa mea X670 – cu suport pentru USB 3.x, NVMe și SATA. Dar când am încercat să pornesc setup-ul Longhorn… de data aceasta nici măcar nu am primit un blue screen. Installer-ul pur și simplu s-a blocat în timpul încărcării.

Concluzia? Hardware modern și Longhorn nu prea se înțeleg. În 2004, Longhorn nu era complet Windows XP, dar nici Vista încă – era undeva la mijloc, ceea ce înseamnă că necesită și mai multă muncă pentru a-l face să pornească.

Încercarea 3: FX-8300 (AM3) – Succes!

Am făcut un downgrade considerabil la configurație: o placă de bază AM3 cu un procesor FX-8300 cu 8 nuclee. De data aceasta, totul a funcționat din prima încercare!

Ce a făcut diferența?

• Fără probleme ACPI
• Drive-urile SATA setate pe modul IDE
• Suport nativ USB 2.0
• Hardware din 2012-2013 (doar cu 10 ani mai nou decât OS-ul)

Driver-ele: O Adevărată Provocare

Longhorn se identifică ca Windows 6.0 (adică Vista). Asta creează o problemă interesantă:

• Driver-ele video pentru XP refuză să se instaleze
• Driver-ele pentru Vista nu funcționează pentru că modelul de driver WDDM nu era încă complet implementat

Soluția? Instalare manuală. Nu am avut noroc cu driver-ele NVIDIA, dar placa de bază vine cu un iGPU ATI HD 3000, așa că am reușit să instalez manual driver-ele pentru XP.

Momentul Adevărului: Activarea Aero

După ce am instalat driver-ele video, am fost gata pentru marele moment: activarea efectelor Aero.

Acest lucru necesită doar o modificare simplă în registry pentru a activa ceva numit Media Integration Layer (MIL). După un restart – sau pur și simplu logout – schimbările sunt imediat vizibile.

Și da, efectele sunt acolo! Primim chiar niște animații ciudate cu stele Aero care se mișcă pe desktop – ceva de care sunt sincer bucuros că nu a ajuns în versiunea finală de Windows Vista.

Aero era încă foarte mult în dezvoltare în această etapă – nu totul este perfect – dar chiar și așa, Longhorn arată uimitor. În 2004, cineva cu un GPU DirectX 9 putea experimenta toate aceste grafice fancy, în timp ce eu încă rulam Windows 98 pentru gaming pe hardware mai modest.

Suport Multi-Core în 2004

Longhorn a recunoscut perfect toate cele 8 nuclee pe care FX-8300 pretinde că le are. Asta e destul de important, pentru că atunci când build-ul 4074 a fost lansat în mai 2004, nu existau încă procesoare desktop multi-core pe piață!

Rularea cu 8 CPU-uri nu a cauzat nicio instabilitate, dar Longhorn fiind Longhorn, tot nu este exact rapid nici pe hardware mai puternic. De fapt, durează ceva timp până se deblochează complet, și până nu apare ecranul de activare, performanța este vizibil lentă.

Performanța SATA

Am reușit să fac să funcționeze driver-ele SATA folosind driver-e backportate din Windows XP:

• SATA II onboard: ~250 MB/s (corect pentru SATA II)
• Controller SATA III: ~350 MB/s

Mecanismul de Auto-Distrugere

Am încercat să mut instalația pe alt sistem, dar pentru că ceasul intern nu se potrivea, Longhorn s-a dezactivat singur. Majoritatea build-urilor au un mecanism de auto-distrugere – vor funcționa doar 180 de zile, și odată ce se dezactivează, schimbarea timpului înapoi nu va ajuta.

Bonus: Windows Vista pe AM5!

În loc să reiau experimentul cu Longhorn, am decis să trec la Windows Vista Ultimate 64-bit pe un sistem AM5 cu Ryzen 9.

Surpriza Plăcută

Vista 64 nu s-a speriat de acest CPU Ryzen 9 fancy, și practic totul a funcționat de la început!

Cateva challenge-uri:

• Versiunea pe 32-bit nu a funcționat cu controller-ul SATA JMB582
• Am folosit controller-ul separat SATA 3 pe care l-am arătat anterior
• Fără suport USB 3 (nici Vista SP2, nici Windows 7 nu au suport nativ)

Soluția USB: Placa mea are un port PS/2 – care funcționează întotdeauna cu OS-uri legacy. Am făcut instalarea doar cu tastatura, apoi am instalat driver-ele USB 3 mai târziu.

Video și Audio

Nu a fost nevoie să instalez driver-e video pentru că Vista vine deja cu suport built-in pentru NVIDIA 7900 GS – exact GPU-ul pe care îl folosesc pentru Windows 98 pe acest sistem! Asta înseamnă că am fost gata de la început în Full HD, cu suport audio HD proper.

Momentul Magic: Windows Update în 2026!

Am instalat Legacy Update, care – după aplicarea câtorva patch-uri critice – a deblocat de fapt accesul la serverele originale Windows Update.

Și da, suntem în 2026, și serverele Windows Update pentru Vista sunt încă online după aproape douăzeci de ani!

Să văd asta funcționând a făcut toată munca de la acest video să merite complet.

Concluzie

Testarea Windows Longhorn și Vista pe hardware modern a fost o adevărată aventură:

✅ Longhorn Build 4074: funcționează pe AM3/FX-8300, dar modern hardware (Intel 9th Gen, Ryzen 9) este prea mult pentru el

✅ Windows Vista 64-bit – surprinzător de compatibil cu AM5, funcționează aproape perfect

✅ Aero în 2004: arăta fantastic, chiar dacă avea animații ciudate cu stele

✅ Windows Update – încă funcțional pentru Vista în 2026!

Mențiune Specială: PC-ul Industrial Misterios

V-ați întrebat probabil despre acel PC ciudat cu LCD integrat pe care l-ați văzut la începutul videoclipului. Este un sistem industrial făcut în Italia ( practic un terminal POS) alimentat de un CPU VIA C7 x86, fabricat în jurul anului 2010 și livrat inițial cu Windows XP.

Se pare că poate rula Longhorn, dar este mult mai potrivit pentru un build în stil Windows 98. Vom arunca o privire mai atentă într-un videoclip viitor!

#WindowsLonghorn #WindowsVista #RetroComputing #HardwareModern

Windows NT 4.0 primește suport NVMe în 2025

Într-o întorsătură neașteptată pentru 2025, Windows NT tocmai a primit un nou driver third-party care adaugă suport NVMe. Da, ați citit bine… un sistem de operare din 1996 poate acum să pornească și să ruleze de pe SSD-uri moderne. Mulțumiri enorme lui Dominik Behr (cunoscut și ca Techomancer) pentru că a făcut posibil acest driver.

Cum să adaugi suport NVMe pe Windows NT? Planul A vs. Planul B

Când vine vorba de adăugarea suportului pentru stocare modernă pe Windows 2000 și NT4, există două abordări principale:

Planul A: Scrierea unui driver complet nou de la zero – și asta s-a întâmplat exact. Driver-ul lui Techomancer se bazează pe arhitectura SCSI miniport, care este aproape identică între NT4 și 2000. Driver-ul traduce practic comenzile SCSI în comenzi NVMe, permițând stack-ului legacy NT să comunice cu drive-urile NVMe contemporane. Câteva ajustări, și boom: NVMe pe NT4.

Planul B: Modificarea sistemului de operare pentru a funcționa cu drivere moderne existente. Aceasta implică reverse-engineering al kernel-ului, backporting de fișiere de sistem și patch-uri pentru ca OS-ul să suporte drivere destinate Windows 7 sau 8. Deși mai complexă, această metodă permite și suport pentru USB 3.x și AHCI. De exemplu, există configurații în care Windows 2000 rulează pe un Ryzen 9 9900X cu suport actualizat pentru ACPI, NVMe și USB 3.x.

Din fericire, Techomancer a ales Planul A – un driver nativ SCSI-to-NVMe – care este nu doar mai elegant, ci și ușor portabil între versiunile NT. Și mai interesant: funcționează chiar și pe NT 3.5 și 3.51 din 1994! Am testat un drive Samsung NVMe pe NT 3.51, și a apărut în Disk Manager fără probleme. Incredibil pentru un OS de peste 30 de ani.

Testarea NT4 pe hardware modern

Pentru a vedea cât de bine performează acest nou driver, am configurat un sistem de test cu:

• CPU Intel i5-9500 (generația a 9-a)
• Placă de bază ASUS Prime B360-Plus (cu sloturi PCI legacy!)
• Placă de sunet ALS4000
• GPU Nvidia Quadro FX4500
• Un mix de drive-uri NVMe: Kingston A2000, Samsung PM981 și Intel 660P

Rezultatul? Toate drive-urile au fost detectate și accesibile. Benchmark-urile au arătat viteze de citire de până la 1.400 MB/s pe drive-ul Samsung – performanțe incredibile pentru un OS din 1996. Sistemul a rămas perfect stabil, chiar și sub sarcină.

Gaming pe NT4? Da, serios!

Cu NVMe rezolvat, următorul pas a fost partea grafică. Mulțumită ForceWare Release 70 (versiunea 77.56 pentru Windows NT4), există suport oficial de drivere pentru GPU-uri PCI-E timpurii, așa că am instalat o Quadro FX4500 – o placă profesională high-end din 2005 (care costa la vremea ei 2500$). După o actualizare rapidă a driver-ului, am reușit să rulăm la Full HD fără probleme.

În Quake 3, sistemul a depășit 600 FPS. Am testat și Serious Sam: The First Encounter (2001) prin OpenGL 1.2. Rezultatul? Un joc perfect jucabil, arătând excelent pe un OS din 1996.

Deși suportul DirectX este limitat la versiunea 3 (sau un pack neoficial DX5), suportul OpenGL este suficient de robust pentru un număr surprinzător de titluri din perioada anilor 2000.

Online cu NT 4.0 și o placă Gigabit PCI-E? Da, de ce nu…

Dincolo de stocare și grafică, am testat și o placă Broadcom Gigabit Ethernet din 2012 – și a funcționat impecabil cu drivere NT4 din 2007. Navigarea pe web este o experiență nostalgică, cel mai bine apreciată pe site-uri optimizate pentru browsere mai vechi.

Am încercat și TCPMP MOD 6, un media player care poate reda un fișier MP4 Full HD cu aproximativ 30% utilizare CPU. Este un reminder că, chiar și fără software modern, există încă multe lucruri pe care le poți face – și descoperi – pe aceste sisteme clasice.

Fișiere utile

Din nou, mulțumiri enorme lui Techomancer pentru acest driver! Ceea ce face acest proiect remarcabil nu este doar realizarea tehnică – este filosofia din spatele lui. De fiecare dată când cineva insuflă viață nouă într-un sistem de operare vechi, contestă ideea că software-ul legacy este obsolet. În schimb, NT4 se dovedește mai adaptabil ca niciodată, rulând pe hardware care nici nu exista când a fost scris.

Mulțumesc că ați citit, și rămâneți pe fază pentru mai multe aventuri retro-tech!

Omores

Cum ar fi să instalăm o placă grafică PCI veche într-un computer de ultimă generație?

În timp ce tehnologia evoluează rapid, există situații în care dorim să folosim hardware vechi, cum ar fi plăcile grafice PCI, în calculatoare moderne. Un exemplu interesant este folosirea unei plăci grafice 3D vechi, precum Realizm 2 ZX25 de la Intergraph, într-un sistem modern bazat pe o placă de bază cu PCI Express. Deși PCI și PCI Express (PCI-E) sunt standarde diferite, PCI-E este backward compatible cu PCI la nivel de software, adică pentru un sistem de operare mai vechi este același lucru cu PCI.

Ce este PCI și PCI-E?

PCI (Peripheral Component Interconnect) este o interfață veche de conectare pentru plăci de expansiune, care a fost folosită pe scară largă în anii ’90 și începutul anilor 2000. Pe de altă parte, PCI Express (PCI-E) este standardul modern folosit în majoritatea plăcilor de bază din prezent. PCI-E oferă viteze mult mai mari și o arhitectură diferită, dar cu ajutorul unor adaptoare, este posibil să conectezi plăci PCI mai vechi pe sloturi PCI-E din moment ce compatibilitatea la nivel de software este asigurată de standardul PCI-E. Apropo, este valabil și invers – oricând putem monta o placă PCI-Express într-un slot PCI cu ajutorul unui adaptoir, dar bineințeles în situația asta avem parte de limitări deoarece bus-ul PCI are o lățime de bandă de aproximativ 1gbit/s. (133MB/s)

Instalarea unei plăci grafice vechi PCI pe o placă de bază modernă

Dacă deții o placă grafică veche, cum ar fi Realism 2 ZX25 SLT sau alte modele similare, și vrei să o instalezi într-un PC modern, vei avea nevoie de un adaptor PCI-E la PCI. În cadrul acestui proiect, am folosit două adaptoare pentru a conecta această placă grafică din 1998 la o configurație modernă cu un procesor Intel de generația a 13-a.

Pașii pentru instalare:

Avem nevoie de un adaptor PCI-E la PCI: Aceste adaptoare sunt esențiale pentru conectarea plăcii tale PCI la un slot PCI-E. De obicei, acestea sunt plug-and-play, nu necesită instalarea de drivere suplimentare sau alte configurări.

Instalarea pe placa de bază: În proiectul cu acceleratorul Integraph am folosit două astfel de adaptoare, întrucât această placă imensă folosește o placă 2D separată cu chip Cirrus Logic iar partea 3D este separata. Carevasăzică avem două placi PCI care trebuie conectate în două sloturi PCI-E adiacente, din fericire distanța dintre cele două plăci PCI este standard și nu fost probleme la montaj. Am folosit o placă de bază Asus H610, care are 3 sloturi PCI-E si unul PCI clasic.

De asemenea am folosit și o placă mai veche cu procesor Pentium 4, mai exact un Asus P4P800 cu chipset SiS.

Partea cu driverele: În cazul acceleratoarelor 3D fabricate înainte de anii 2000 – cum este și cazul acestei plăci Intergraph Realizm 2, driverele de bază și singurele de atlfel sunt cele pentru Microsoft Windows NT 4.0. Această placă se pare că are și drivere pentru Windows 2000.

Ce poți face cu hardware vechi într-un sistem modern?

Deși placa grafică Realism 2 ZX25 a funcționat pe configurația noastră modernă, există câteva limitări legate de performanță. De exemplu, la teste cu jocuri precum Quake 2, placa a reușit să ruleze în mod OpenGL la 32 biți, cu o performanță decentă pentru acea perioadă (aproximativ 30 de cadre pe secundă la rezoluția 640×480). Totuși, faptul că am reușit să facem această placă să funcționeze pe un sistem modern este o dovadă clară că PCI-E oferă o compatibilitate remarcabilă.

Chiar dacă aceste plăci vechi nu oferă performanțe comparabile cu plăcile grafice moderne, instalarea și testarea lor într-un sistem actual este experiență plină de nostalgie. De asemenea, poate fi util pentru cei care doresc să emuleze software vechi.

De asemenea, această metodă poate fi aplicată și altor tipuri de plăci de expansiune PCI, cum ar fi plăcile de sunet, de rețea sau de captură video, în cazurile în care ai nevoie să folosești echipamente vechi, dar de încredere, în sisteme moderne.

Concluzie

Cu ajutorul unui adaptor PCI-E la PCI, poți aduce la viață hardware vechi într-un computer modern, fie că vrei să testezi jocuri retro sau să faci o arhivare de date. Deși nu vei obține performanțe impresionante, vei descoperi că plăcile vechi PCI pot funcționa destul de bine chiar și în configurații moderne. Astfel, compatibilitatea înapoi oferită de PCI-E ne permite să extindem utilizarea acestor echipamente rare și costisitoare.

---

Windows 98 la maxim: cum să instalăm cele mai performante plăci video PCI-Express compatibile – NVIDIA seria 7000

În acest articol, vom discuta despre cum să instalăm o placă grafică Nvidia din seria 7000 în Windows 98.

Deși suportul oficial al Nvidia pentru Windows 98 s-a oprit în 2005, odată cu seria 6000, există soluții pentru a folosi plăci grafice mai noi precum seria 7000 datorită patch-urile oferite de regretatul Rudolf Loew. În acest ghid, vom acoperi ce drivere sunt necesare și cum să rezolvăm problemele care apar frecvent în timpul instalării.

Driverul ver. 82.69 e baza!

Ultimele drivere oficiale pentru Windows 98 au fost lansate în decembrie 2005, odată cu versiunea Forceware 81.98, care oferea suport pentru seria 6000 și OpenGL 2.0. Acestea sunt încă disponibile pe site-ul oficial Nvidia. Cu toate acestea, în septembrie 2006 a apărut un driver beta 82.69, care rezolva problemele de rezoluții widescreen și este esențial pentru patch-urile ulterioare.

Pentru instalarea corectă a unei plăci din seria 7000 pe Windows 98, avem nevoie de driverul modificat sau neoficial 82.69, care este ușor de găsit online. Acesta funcționează și cu seria 7000, dar dacă installer-ul nu recunoaște placa grafică, driverul va trebui instalat manual.

Probleme comune și soluții

După instalarea driverului, fără aplicarea unor patch-uri suplimentare, pot apărea diverse probleme. Pe unele configurații, sistemul nu va mai boota normal în Windows 98, dar va merge în Safe Mode. De asemenea, chiar dacă placa grafică este instalată corect, unele jocuri vor funcționa, iar altele vor bloca sistemul. Spre exemplu, în cazul acestei configurații, jocuri precum Return to Castle Wolfenstein rulează fără probleme, dar Quake 2 poate bloca sistemul. La fel o poate face și rularea benchmark-ului 3DMark 2001 SE.

Așadar pentru a face placa grafică stabilă și fiabilă, trebuie aplicate o serie de patch-uri dezvoltate de Rudolph Loew.

Patch-urile esențiale pentru plăcile Nvidia de 512MB

Plăcile grafice Nvidia de 512MB s-au dovedit problematice pe Windows 95, 98 și Millennium. Nvidia a schimbat designul după lansarea acestor modele, reducând spațiul de adresare MMIO la 256MB, ceea ce a cauzat conflicte în memoria sistemului. Driverul 82.69 nu recunoaște corect această diferență, ceea ce duce la probleme de alocare și posibile blocări ale sistemului.

Patch-ul lui Rudolph Loew rezolvă această problemă, modificând codul driverului pentru a suporta corect memoria video accesibilă direct în limita a 256MB. Aceasta este o soluție simplă care permite ca mai multe plăci să fie suportate fără riscuri care sunt prezente atunci când modificăm BIOS-ul plăcii grafice. Dezavantajul acestei soluții este că doar jumătate din memoria video va fi utilizabilă.

O altă opțiune este patch-ul BIOS, care modifică BIOS-ul plăcii grafice pentru a raporta întreaga memorie video, dar această soluție este mai complexă și riscantă, necesitând o procedură de flashing a BIOS-ului.

Un al treilea patch este furnizat pentru a dezactiva configurarea ROM-ului opțional video. Unele combinații între BIOS-ul plăcii grafice și al plăcii de bază setează o adresă ROM incorectă, ceea ce poate împiedica încărcarea corectă a Windows-ului. Acest patch este recomandat dacă întâmpinați erori legate de driverul de display.

Probleme cu IRQ-urile

Un alt set de fișiere, denumit interrupt fixup, gestionează pierderea întreruperilor cauzată de comenzi EOI (End of Interrupt) incorect gestionate de driverul grafic. Simptomele includ blocarea cursorului mouse-ului, erori de scriere pe disc, BSOD-uri și probleme USB. Acest bug este prezent în unele drivere Nvidia, iar corectarea acestuia este esențială pentru stabilitatea sistemului, în special pe plăcile de bază moderne, unde IRQ-ul plăcii grafice este partajat cu alte dispozitive, precum controlerele SATA sau USB.

Testul vxd poate detecta dacă bug-ul EOI afectează sistemul, și dacă este detectat, va apărea un mesaj de eroare. Dacă bug-ul este confirmat, fișierele de corecție interrupt fixup trebuie instalate pentru a rezolva problema.

Concluzie

Prin aplicarea acestor patch-uri, placa Nvidia 7900 GS devine fiabilă și funcțională pe Windows 98. Deși aceste soluții pot părea complicate, ele sunt esențiale pentru a utiliza plăci grafice moderne pe un sistem de operare atât de vechi. Performanțele obținute sunt impresionante, iar cu hardware modern, scorurile obținute în benchmark-uri sunt excelente pentru o placă instalată pe Windows 98.

Pentru cei pasionați de gaming retro sau de configurarea sistemelor dual-boot, aceste soluții oferă posibilitatea de a rula cele mai noi plăci grafice Nvidia din seria 7000 pe un sistem de operare legendar.

Link driver: https://theretroweb.com/drivers/96
Link patch-uri: https://archive.org/details/PTCHNVSZ

Pe scurt:

• Începem prin a aplica patch-ul driverului nVidia ‘nvcore.vxd’ folosind ptchnvc.exe.
• Apoi, aplicăm patch-ul fișierului WINDOWS/SYSTEM/PCI.VXD cu ptchopt.exe.
• Verificăm prezența bug-ului EOI folosind TESTEOI.VXD. Dacă este prezent, adăugăm următoarea linie în SYSTEM.INI: [386Enh] DEVICE=FIXINTR.VXD (fișierul .vxd trebuie plasat în directorul Windows/System).
• În final, dacă este necesar, putem aplica patch-ul BIOS-ului plăcii grafice prin flash-uirea acestuia cu ptchnvsz.exe.

Half-Life 2 pe Windows 98: Încă merge, dar cum?

Half-Life 2 — a fost considerat cel mai bun din joc din toate timpurile la momentul lansării. În 2004, cu siguranță a fost unul dintre cele mai bune jocuri lansate, dar de atunci au apărut și alte titluri care au fost “cele mai bune” la vremea lor. Totuși, pentru Windows 98, Half-Life 2 a fost și rămâne, fără îndoială, cel mai bun joc cu suport nativ.

Pe cutia jocului, Half-Life 2 promite să deschidă ușa către o lume în care prezența jucătorului afectează totul în jurul său. De exemplu, un zombie în flăcări care se apropie prea mult de un butoi cu combustibil va declanșa o explozie.

În 2007, Steam a încetat să mai ofere suport pentru Windows 98, așa că, oficial, Half-Life 2 nu mai poate fi jucat pe acest sistem de operare, chiar dacă ai CD-ul original de instalare. Poate că o versiune mai veche, neoficială, ar putea funcționa. Asta am crezut și eu. Dar, din păcate, versiunea Vengeance disponibilă online nu a funcționat pe Windows 98. Instalarea s-a încheiat cu o eroare de decriptare, o problemă des întâlnită, care face ca această soluție să nu fie viabilă pentru a rula Half-Life 2 pe Windows 98.

O altă soluție ar fi instalarea unui emulator vechi de Steam, dar mi-am dorit doar să pot face dublu-click pe iconița Half-Life 2 și să pornesc jocul, cum se făcea în vremurile bune pe Windows 98. Așa că am căutat o variantă portabilă a versiunii originale din 2004 și, ghici ce? Am găsit una! Este versiunea originală, 2.87, lansată în noiembrie 2004. Așa că am instalat-o pe un SSD SATA, care va fi conectat la Windows 98.

Despre hardware

Să vorbim puțin despre configurația hardware. Folosesc aceeași configurație Intel din a 13-a generație, pe care am prezentat-o pe canalul meu de YouTube, doar că de această dată este asociată cu un GPU Nvidia 7900 GS. Într-unul din videoclipurile anterioare, am primit câteva comentarii că acest GPU este prea puternic pentru Windows 98. Ei bine acum nu mai este, mai ales dacă vrem să jucăm Half-Life 2 cu setările la maximum!

De asemenea, este timpul să folosim mai mult RAM în Windows 98. 512 MB de RAM este cantitatea recomandată pentru Half-Life 2, și până acum nu am simțit nevoia de mai mult. Dar de această dată, am folosit cantitatea maximă de RAM permisă de placa de bază, adică aproximativ 1.8 GB. Cu atât de mult RAM și un GPU puternic, suntem pregătiți să ne bucurăm de grafică uimitoare DirectX 9, așa cum este descris pe cutia jocului.

Funcționează Half-Life 2 pe Windows 98?

Jocul ar trebui să funcționeze, mai ales dacă utilizăm argumentul -steam împreună cu executabilul corect. Și da, jocul a pornit fără probleme, oferind o grafică DirectX 9 impresionantă. GPU-ul nostru a fost lansat în 2006, deci am setat totul la maximum, deși filtrarea anisotropică 16x va afecta serios numărul de cadre, fără a oferi prea multe avantaje vizuale în schimb.

Chiar dacă nu era obișnuit în 2004, am rulat jocul la o rezoluție Full HD. În mod surprinzător, Half-Life 2 oferă suport pentru ecrane late și diverse aspecte, chiar și în versiunea originală.

În plus, versiunea din 2004 nu are suport HDR, dar efectele de lumină și reflexiile în apă arată destul de bine chiar și fără HDR. De altfel, unii jucători preferă estetica originală din 2004.

Benchmarking și performanță

Am decis să fac și câteva teste de performanță. Deși Half-Life 2 nu vine cu demo-uri preinstalate, surprinzător, demo-urile folosite de AnandTech în 2004 pentru benchmark-uri sunt încă disponibile pentru descărcare. A trebuit doar să copiez aceste fișiere în folderul jocului, iar ele au funcționat perfect.

Nvidia GeForce 7900 GS a fost lansată la doar un an și jumătate după celebrele benchmark-uri de la sfârșitul anului 2004, unde vedeta era ATI Radeon X800 XT. Și, sincer să fiu, acest GPU din 2006 este o bestie în această configurație, oferind peste 100 de cadre pe secundă în Full HD, cu toate setările la maximum.

Am obținut aproximativ 115 cadre pe secundă cu anti-aliasing 6x și filtrare anisotropică 16x. Cu doar filtrare trilineară, am urcat la 130 de cadre pe secundă, menținând restul setărilor la maximum. Diferențele vizuale sunt greu de observat la aceste setări.

Comparativ cu Windows XP și Windows 11

Am testat Half-Life 2 și pe Windows XP, folosind aceeași configurație hardware. Rezultatul? Doar 1-2 cadre pe secundă în plus față de Windows 98. Se pare că versiunea originală a jocului nu este impresionată de Windows XP, chiar dacă acesta are suport multi-CPU support.

De asemenea, am încercat jocul și pe Windows 11, deși acest GPU din 2006 nu este compatibil în mod oficial. Totuși, există un driver pentru Windows 8.1 pe 64 de biți care funcționează și în Windows 11. Surprinzător, Half-Life 2 a rulat fără probleme și în Windows 11, dar driverul pare să limiteze puțin performanța. Cu toate acestea, jocul a funcționat, dar cu un număr de cadre pe secundă mai scăzut decât pe Windows XP sau Windows 98.

Concluzie

Deși am trecut prin mai multe sisteme de operare, Half-Life 2 rămâne impresionant chiar și în 2024. Acest joc este un exemplu de excelență în gaming și dovedește că nu trebuie să ai cel mai nou hardware pentru a te bucura de o experiență imersivă.

DOOM for Windows – un software pe 32bit compatibil cu Windows 3.11 dar și Windows 11! *fara niciun fel de modificări

Suntem la începutul lui 1995 iar Microsoft insistă că Windows e cea mai bună experiență pentru jocuri. Cum așa? Incontestabilul hit al vremii DOOM (iD Sofware) rulează în Windows 3.11 folosind o fereastră DOS, ceea ce afectează performanța pe ansamblu. Ce facem ca să rulăm DOOM direct in Windows 3.11? Ei bine, folosim extensiile Win32s și rulăm DOOM direct in Windows 3.11 folosind WinDoom pe 32bit, un program gândit să ruleze și în Windows 95 care va fi lansat pe piață în același an.

WinDoom, a fost un proiect intern al Microsoft care utilizează librăriile WinG. Ce este WinG, pronunțat„WinGee” ? Ei bine, vorbim despre precursorul DirectX.

Dar mai bine să ne uităm la următorul video cu DOOM for Windows din 13 aprilie 1995:

My computer in octombrie 2000

Știți momentul ala când cauți ceva și găsești altceva…? Ei bine, eu am găsit un CD de backup din anul de gratie 2002. Datele s-au copiat fără probleme chiar si dupa 20 de ani fabricantul CD-ului chiar se lauda pe coperta cu “lifetime durability”. Asa sa fie! Dar nu despre CD-uri voiam sa discut ci despre un screen shot din 29 octombrie 2002. Cum de unde stiu ca fix de atunci? Fișierul, bineînțeles, și-a păstrat data de creare dar, mai mult de atat, este un screenshot cu msn.com care-ți arata mare în coltul din dreapta ca este “Octomber 29”.

Mai intai, m-am întrebat daca e chiar un screen shot autentic de pe PC-ul meu de atunci sau o fi fost downloadat de pe net. M-am convins repede ca eu sunt autorul dupa ce am văzut software-ul instalat.

Asadar ce avem noi aici?

Windows 3.11 pe Ryzen 3900X [youtube video]

Un scurt video despre cum ruleaza Windows 3.11 pe Ryzen 3900X

Ryzen 3900X
Biostar X470 motheboard with 2 classic PCI slots
Voodoo 3 3000 PCI (PCI slot #1)
Ensoniq Audio PCI (ES1370) (PCI slot #2)
120GB WD SSD connected to a PCI to SATA adapter (VIA 6421) (using some PCI to PCI-E adaper)
Intel Gigabit LAN with NDIS 2 DOS drivers
Microsoft Cordless Wheel Mouse Serial and PS/2 (using the serial port from the motherboard with a header)
PS/2 Keyboard

Next Page »

© 2002 - 2026 pinzaru.ro · Modele acte · Contact & GDPR · Log in