Windows 98 – episodul cu procesorul și memoria de ultimă generație
May 9, 2020
Am un procesor cu 16 core și 32GB DDR4 RAM, pot să instalez Windows 98? Da, se poate. Cel mai nou procesor cu care am testat Windows 98 (dar și 3.11) Windows 3.11 este un AMD Ryzen 3900x 12 Core 3.8Ghz, model lansat pe piață în iulie 2019 și care a putut fi efectiv cumpărat mai înspre toamnă.
Prea mulți megahertzi dăuneză?
Toate versiunile de DOS, Windows 1x, 2x, 3x, Windows 95 prima ediție, Windows 98SE și ME nu vor avea nicio problemă cu privire la viteza de lucru a procesorului. Windows 95OSR2 este o excepție, pentru că a avut de la bun început o problema cu procesoarele de peste 350Mhz, în special cele K6-II de la AMD. Microsoft a lansat un patch care să rezolve problema. În Windows 98, unele jocuri de la EA Games, precum FIFA 98 nu vor să pornească peste 3.4Ghz, ceea ce înseamnă că trebuie să intrăm în BIOS și să facem puțin underclock, după formula „mai taie din ele”. Ca fapt divers, un Ryzen 3900X va rula incredibil de rece, dacă-l rugăm să lucreze la doar 3.4Ghz față de 3.8Ghz.
DDR4, e vreo problemă?
Nu, nici la acest capitol nu întâmpinăm probleme de compatibilitate. Nu contează că avem un Intel 486 din 1989, un Pentium III lansat în februarie din 1999 sau un Pentium Gold G5600T lansat în aprilie 2019, la nivelul cel mai de jos, procesoarele vor folosi același set de instrucțiuni pentru a stoca și accesa date. Iar în contextul compatibilității, chiar nu prezintă importanță că în 1999 memoria RAM atingea viteze de lucru de 66-100Mhz iar acum poate trece și de 4000Mhz. Faptul că avem cantități uriașe de memorie RAM comparativ cu vremurile când au fost lansate aceste sisteme de operare, prezintă importanță și trebuie să limităm memoria de lucru la maximul pentru care a fost conceput un anumit sistem de operare. De exemplu, pentru Windows 98 maxim 1GB RAM.
Și totuși, cum e posibil?
Nu e chiar un secret, PC-urile cu arhitectură x86 sunt cele mai „backward compatibile” sisteme din lume. Practic, putem lua o bucată de software scrisă în 1985 (Windows 1.0 de exemplu) și o putem rula în mod direct (fără mașini virtuale) pe un PC lansat în 2020. În acest scenariu, procesorul și BIOS-ul joacă rolurile principale. Procesorul pentru că suportă modul real, la fel ca un 8086 original, ceea ce permite DOS-ul să funcționeze în mod nativ pe 16bit, de unde se trage și compatibilitatea pentru toate versiunile de Windows care se bazează pe MS-DOS. (de la prima versiune și până la Windows Me.)
BIOS-ul joacă de asemenea un rol esențial, pentru că pune la dispoziție Windows-ului acele rutine standard fără de care nu am putea lucra cu aceste sisteme „legacy”. În primul rând, mouse-ul și tastatura noastră pe USB vor fi emulate ca fiind pe port PS2 sau serial (în cazul mouse-ului). Asta înseamnă că, de la bun început, vom avea acces la mouse și tastatură chiar și-n cele mai vechi versiuni de Windows. Mai departe, tot BIOS-ul va intermedia cu succes transferul de date dintre SSD și sistemul de operare folosind rutinele standard pe 16 bit, folosind INT 13h. (INT este o instrucțiune de bază din arhitectura x86).
Mai jos, o partiție FAT 16, creată cu MS-DOS 5 din 1991, pe care este instalat WIN 1 și care este perfect accesibilă din Windows 10.
Comentarii
Nelamuriri? Intrebari?
Intreaba sau cauta raspunsul la sectiunea de intrebari si raspunsuri.