2020 – Hardware compatibil cu Windows 9x care poate fi cumpărat de nou

Misiune imposibilă? Mai găsim în iunie 2020 hardware pe care să-l putem comanda de nou și care să funcționeze în Windows 98? Ei bine, avem vești grozave pentru pasionații de sisteme de operare retro: mai găsim! Bineînțeles, lista nu e foarte lungă, pentru că în mod firesc producătorii de hardware au renunțat de mult să ofere suport pentru familia Windows 9x (95, 95OSR2, Windows 98, Windows 98SE, Windows Me)

Totuși, anumite chip-uri contemporane cu aceste sisteme de operare au supraviețuit până în prezent și pot fi cumpărate chiar pe interfață PCI-Express. Astfel de hardware hibrid ne ajută să umplem golurile lipsă la o instalare retro pe un PC de ultimă generație: sunet, USB, placa de rețea sau chiar video. De exemplu, am instalat Windows 98 pe un Ryzen 3900x și acesta este pefect funcțional cu LAN, sunet și video.

Procesor x86 + CSM = retro-comapatibilitate

Dar sigur merge procesorul? Oh, da! Toate procesoarele x86, inclusiv cele pe 64bit multicore, sunt compatibile cu DOS, respectiv Windows 1/2/3.x/95/98/Me. De la bun început arhitectura x86 a fost gândită să fie backward-compatible și această caracteristică distinctă a ecosistemului x86 a rămas valabilă și până în ziua de azi.

Cu plăcile de bază povestea e puțin diferită. Chiar dacă, prin arhitectura sa, procesorul este perfect compatibil, sisteme de operare mai vechi au nevoie de BIOS pentru a putea fi instalate. Din fericire, aproape toate plăcile de bază care implementează mai noul sistem UEFI vin echipate cu un modul de compatibilitate (CSM, de la Compatibility Support Module) care va oferi aceleași funcții ca și BIOS-ul tocmai pentru compatibilitatea cu sistemele de operare mai vechi. Din moment ce Windows 10 nu are nici cea mai mică problemă să funcționeze în tandem cu clasicul BIOS, asta însemnă că putem activa modulul CSM și alături de Windows 10 să instalam orice sistem de Windows operare dorim, apoi putem boota de pe care avem chef.

Pe o configurație formată din procesor Ryzen 3900x și placă de bază X470, un VooDoo 3 PCI am putut instala următoarele sisteme de operare:

  • Windows 1.x (1985)
  • Windows 2.x (1987)
  • Windows 3.0 (1990)
  • Windows 3.1 (1992)
  • Windows 3.11 (1993)
  • Windows 95A (1995)
  • Windows 95 OSR2 B/C (1996/1997)
  • Windows 98 (1998)
  • Windows 98SE (1999)
  • Windows Me (2000)

Așadar, știm că putem instala clasicul Windows 98 pe sistemul nostru, dar funcționalitatea va fi una redusă deoarece nu vom avea drivere pentru video și nici sunetul nu va funcționa. Cea mai la îndemână soluție e să reciclăm din hardware-ul mai vechi, care știm că e compatibil cu Windows 98, de exemplu o placă video din seria GeForce 6 sau o placa de sunet Creative Soundblaster Live sau Audigy. Dacă nu avem la dispoziție sloturi clasice PCI – nicio problemă, putem folosi plăci pe slot PCI-Express – interfață care este perfect compatibilă cu Windows 9x cu condiția să avem drivere.

Așadar ce plăci pe USB/PCI-Express găsim de cumpărat de noi ca să finalizăm instalarea Windows 98.

I. Plăci USB PCI-Express [VIA 6212]

În acest context, am cumpărat recent o placă StarTech PCI Express High Speed USB 2.0 Card. Deși producătorul nu pomenește nimic de Windows 98 (nu vrea să dea senzația că vine antichități) am recunoscut imediat ultra-compatibilul chip VIA 6212L.

Și într-adevăr, chipul VIA 6212L este prieten de familie cu Windows 9x. Aceasta va fi recunoscut chiar în Windows 95 OSR2, dar pentru că Win95 nu oferă cine știe ce suport pentru device-urile USB nu ne este foarte util. În Windows 98/Me este altă viață – această placă va fi recunoscută cu driverele originale din 1999 și vom suport nativ pentru USB 1.1 – asta înseamnă ca a recunoscut mouse=ul, tastatura și placa de sunet externă pe USB. Dacă instalăm driverele oficiale obținem și suport USB 2.0 și suportul se extinde la: stick-uri wireless LAN și alte device-uri care vor să funcționeze exclusiv în modul USB 2.0.

II. Plăci de sunet PCI-Express [CMI-8738]

Dacă am avut un calculator asamblat undeva după anii 2000, e foarte probabil să fi avut o aventură cu o placă de sunet externă, pentru că nu ne-am mulțumit cu sunetul on-board. Începând cu anii 2000 și până în prezent Chip-ul C-MEDIA CMI8738 a reprezentat soluția cea mai ieftină pentru o placă de sunet externă cu mai mult de 2 canale. Ei bine, aceste plăci pot fi cumpărate și în prezent deoarece oferă drivere la zi pentru Windows 10, dar vor merge la fel de bine și în Windows 98.

III. Placi de sunet pe USB

Una dintre noutățile aduse de Windows 98SE a fost suportul pentru standardul USB – Audio. După mai bine de 20 de ani, dispozitivele care aderă la acest standard vor fi recunoscute automat în Windows 98/Me datorită unui driver de clasă universal. La fel cum sunt este recunoscut, de exemplu, mouse-ul.

Momentan în Windows 10 folosesc o placă de sunet externă ceva mai avansată de la ESI (U24 XL), aceasta a fost recunoscută fără probleme și în Windows 98SE și pot folosi ieșirea optică. În Windows 98/Me vor funcționa toate dispozitivele audio generice: plăci de sunet USB ieftine (generic USB audio), precum și căștile USB.

IV. Plăci de rețea gigabit PCI-Express

Plăcile de rețea sunt printre cele mai retro-compatibile echipamente hardware. Atât Intel cât și Realtek oferă drivere NDIS 2.0 pentru DOS pentru plăcile lor de 1000mbps sau chiar 2500mbps. Putem așadar folosi aceste drivere de DOS împreună cu placa de rețea on board și am rezolvat conexiunea la net în DOS/ Windows 3.11/Windows 95/98SE. Dacă vrem să folosim drivere speciale pentru Windows trebuie să găsim o placă de rețea PCI-Express cu chip Realtek 8168B. De exemplu aceasta, care există pe stoc la momentul în care scriu articolul.

V. Plăci video PCI-E [Matrox G550]

fim serioși! Plăci video pentru Windows 9x nu se mai produc de prin anul 2006, imposibil să găsim ceva nou de cumpărat. Așa ziceam și eu până când am dat de Matrox G550 PCI-E 1x. Acestă placă din motive necunoscute încă se găsește de cumpărat de nouă la un preț exorbitant dacă e să o tratăm din perspectiva performanțelor 3D.

VI. Placi SATA/RAID [JMB363]

Aceste plăci PCI-E la SATA se dovedesc utile în special dacă vrem să avem drivere de producător pentru interfața AHCI/SATA. În rest, atât DOS-ul câte și Windows 95/98/Me se va putea instala în modul AHCI prin suportul oferit de BIOS. Nu vom avea cine știe ce viteză, dar dacă folosim un SSD aproape că nu se cunoaște. Apoi, putem folosi driverele AHCI de la R. Loew pentru a avea viteze mari de transfer.

SSD-urile vor funcționa fără probleme în DOS, Windows 3.x și Windows 9x. Sistemul de operare nu este interesat de tehnologia folosită discul identificat ca C: prin intermediul BIOS-ului. Acesta va accesa și scrie datele folosind aceleași rutine indiferent că avem un hard disk sau un SSD.

Să reciclăm cu ajutorul adaptoarelor PCI-E – PCI

Dacă deja avem hardware compatibil cu Windows 9x dar este pe slot PCI clasic atunci ne putem orienta către un adaptor PCI-E – PCI. Aceste adaptoare vor transforma slotul PCI-Express într-unul PCI clasic fără nicio diferență pentru sistemul de operare.

Suport AHCI în Windows 95/98/ME? Da, se poate!

AHCI vine de la Advanced Host Controller Interface și este un standard creat de Intel pentru implementarea bus-ul SATA. (de la Serial-ATA) Primele plăci de bază cu SATA au apărut în anul 2003, când Windows XP era în plină expansiune, dar și epoca în care Windows 9x/ME încă aveau un cuvânt de spus, drept dovadă Microsoft a fost nevoită să le prelungească suportul cu doi ani până în iulie 2006.

Placă de baza socket A cu chipset VIA KT600 si interfață SATA 150.

În mod firesc, sistemele de operare lansate înainte de apariția AHCI/SATA nu oferă suport nativ pentru acest standard. În aceste condiții interfața AHCI a fost gândită să emuleze standardele deja implementate – respectiv standardul PATA, cunoscut și sub denumirea de IDE. (deși din dpdv tehnic se poate nuanța)

Așadar, atunci când ne-am cumpărat primul hard disk SATA cel mai probabil l-am folosit în modul compatibil IDE. Adică hard disk-ul nostru a fost controlat de sistemul de operare folosind același rutine ca și la hard disk-urile mai vechi pe care le conectam cu acea panglică lată pe placa de bază. Cu alte cuvinte, cabluri diferite – dar același protocol.

AHCI în Windows 9x

Avem vești bune! Compatibilitatea standardului AHCI nu se limitează doar la posibilitatea de a rula în modul PATA. Standardul AHCI oferă suport pentru controlul hard disk-ului prin BIOS, folosind int 13h. Asta înseamna că vom putea folosi standardul AHCI împreună cu versiunile antice de DOS din anii ’80, respectiv vom putea accesa hard disk-ul și din toate versiunile de Windows care se bazează pe DOS: Windows 1x, 2x, 3x, 95, 98 & Me.

Atunci când sistemul de operare se bazează exclusiv pe BIOS pentru a controla hard disk-ul vom avea parte de o rată de transfer va fi limitată. Cât de limitată? De câțiva MB/s. Am obținut maxim 10MB/s pe o placa de bază X470. În practică, nu prea mai contează această viteză limitată în condițiile în care folosim un SSD și un sistem de operare/programe mai vechi care oricum lucrează cu fișiere de mici dimensiuni. Un sistem de operare precum Windows 98 se va încărca sub 10 secunde. Nu vom simți o nevoie acută de o viteză mai mare, decât atunci când lucrăm cu fișiere de mari dimensiuni.

Și totuși, cum ar fi să avem suport AHCI și în Windows 9x și, astfel, să avem rate de transfer de zeci de mega pe secundă?

Viteze de 90MB/s la scriere din Windows 98SE folosind AHCI patch by R. Loew

Ei bine, acest lucru este posibil datorită lui R. Loew (1952-1919) care a conceput drivere AHCI pentru Windows 9x. Pînă în anul 2019 acestea nu au fost distribuite ca software gratuit, ci puteau fi achiziționate de la autor contra $20. În 2019, după ce R. Loew a trecut în neființă, familia a pus gratuit aceste drivere la dispoziția publicului în mod gratuit. Pot fi găsite pe archive.org sau chiar la sfârșitul articolului.

Cum instalăm AHCI Patch?

De ce avem nevoie?

DOS
Windows 95, 98, 98SE or ME.
AHCI capable Motherboard and/or Card(s).

Conținut pachet:

AHCI.PDR AHCI Driver
AHCI4.INF 4 Port Driver INF File
AHCI6.INF 6 Port Driver INF File
AHCILDR.COM BIOS Replacement for older AHCI implementations
AHCIMAP.COM AHCI Disk Driver Mapper
README.TXT This File
LICENSE.TXT License File
HISTORY.TXT Revision History

Așadar, avem două fișiere .inf: ahci4.inf pentru plăcile de bază cu 4 porturi SATA și ahci6.inf. Putem folosi ahcimap.com pentru a determina câte porturi avem la dispoziție. Nu încele din urmă, avem și fișierul ahci.pdr care este driverul în sine. Dacă lucrurile merg prost după instalare, putem șterge redenumi acest fișier și Windows-ul va reveni fără nicio altă setare la starea anterioară, conectarea prin BIOS. Fișierul AHCILDR.COM e doar pentru situații de urgență, când avem un controller SATA mai vechi și după ce instalăm patch-ul Windows va da o eroare. Acesta trebuie chemat la dotorie prin introducerea unei linii suplimentare in autoexec.bat: C:\adresă\ahcildr.com, unde adresă e folderul în care l-am descărcat.

Porturile SATA vor fi văzute în Windows 9x ca un „PCI Card”. (cu semn de exclamare galben în Control Panel/Device manager)

Pentru a instala driverele vom face click pe toate device-urile „PCI Card” necunoscute, vom selecta „Update Driver” și vom indica drept locație pentru drivere folderul cu fișierele de mai sus, de unde selectăm ahci4.inf sau ahci6.inf. Nu deranjăm alte device-uri care nu au drivere dar sunt recunoscute drept „Ethernet Controller” sau „Multimedia Audio Device” pentru că este evident că nu acolo se ascunde controller-ul nostru SATA.

Autorul ne indică să repetăm mișcare pentru toate device-urile PCI necunoscute, deoarece în funcție de câte drive-uri avem conectate, este posibil ca BIOS-ul să raporteze mai multe porturi AHCI.

SATA patch

Deși suportul pentru AHCI a fost instalat și vom avea viteze mari de copiere, Windows încă nu e convins că sistemul nostru a renunțat la accesul prin BIOS și va raporta că funcționează tot în „compatibility mode”. Pentru a rezolva și acest ultim aspect, trebuie să mai instalăm un patch tot de la R. Loew. Acest patch va modifica fișierul esdi_506.pdr astfel încât să se înțeleagă cu interfața AHCI.

După acest ultim pas, SSD-urile noastre vor fi listate în Control Panel iar Windows va raporta ca este optimizat pentru performanță maximă. Mulțumiri, R. Loew!

DOWNLOAD:

Adaptor PCI-E 1x- USB pentru Windows 98/Me/2K?

Ne-a apucat nostalgia și am instalat un sistem de operare scos la pensie (98/ME/2000/XP etc) pe hardware de ultimă generație dar nu avem parte de USB? Într-o primă etapă, BIOS-ul va avea grijă să emuleze tastatura și mouse-ul USB – le vom putea folosi – dar povestea noastră se oprește aici pentru că porturile USB de pe placa de bază nu vor să colaboreze de nicio culoare. (exceptând culoarea galbenă și semnul exclamării din device manager) Dar tocmai pentru că ne plac provocările ne încăpățânam să continuăm aventura.

Lucrurile sunt mai simple dacă PC-ul nostru are deja vreo câțiva ani vechime și are în dotare un slot PCI clasic. Pur și simplu instalăm o placă PCI-USB și astfel ajungem la o înțelegere cu orice sistem de operare Windows 9x. Totuși, pe un sistem mai vechi, înainte de instala o o placă dedicată avem mari șanse să o scoatem la capăt și cu USB-urile incorporate dacă încercăm să căutam drivere/patch-uri.

Aceste adaptoare PCI-USB sunt ieftine și încă se mai găsesc lejer pe stoc, la preturi 30-50 lei.

Pe altă parte, plăcile de bază mai noi nu mai oferă suport nativ pentru interfața PCI. Pentru a oferi suport PCI clasic, producătorii trebuie să adauge un chip bridge – acest lucru se întâmplă dar mai mult pentru produse de nișă. De exemplu, Biostar X470GTA este o placă de bază lansată în iulie 2019 și vine la pachet cu 2 sloturi PCI. Dacă avem un sistem cu componente din ultimii 2-3 ani – și nu am ținut dinadins să avem măcar un slot PCI clasic pe placa de bază – atunci trebuie să ne orientăm către interfața PCI-Express 1x. Se poate?

Ce ar fi să folosim o placă PCI-Express 1x?

Da, avem vești bune! Putem folosi o placă PCI-E 1x care folosește un chip compatibil cu Windows 98/ME/2000/XP & co. Nu sunt multe oferte de acest fel, dar am găsit un producător (StarTech) care s-a încumetat să folosească un chip VIA6212L USB 2.0 gândit pentru interfața PCI pe interfața PCI-Express. Nu a trebuit decât să adauge un chip bridge care să transfere semnalul PCI pe interfața PCI-Express.

PEXUSB4DP
După ce și-a dat seama că nu are concurență cei de la Startech s-au gândit să taxeze ceva în plus pentru această placă, în sensul că placa modelul PEXUSB4DP costă dublu față de o placă PCI-E -USB 3.0. Ce-i drept, a fost necesar și chip-ul bridge de care am pomenit mai sus. Acest chip nu e necesar pentru plăcile PCI-E – USB 3.0, din moment ce aceste chip-uri suporta nativ interfața PCI-Express.
PCI-E 1X VIA 6212L low profile
Chipul bridge care se ocupă de conectarea la interfața PCI-Express este PERICOM P17C9X.
Placa dispune și de un port intern USB care și-a dovedit utilitatea prin conectarea în interiorul unității a unui stick wireless compatibil cu Windows 9x.

Windows 98 prieten bun cu chipsetul USB VIA

PCI Universal Serial bus new hardware Windows 98
Placa noastră va fi recunoscută automat în Windows 98, însă doar ca placă USB 1.1. Este și firesc, e standardul USB 2.0 a apărut mai târziu (aprilie 2000) iar când a fost lansat a oferit suport complet pentru USB 1.1. (backward compatible).
VIA USB 2.0 driver installation
VIA 6212L on Windows ME
După ce instalam driverele oficiale vom avea și suport pentru USB 2.0.

Ryzen 9 vs Pentium II – benchmark pe direct în Windows 98

După ce am instalat cu succes Windows 98SE pe un Ryzen 9 3900x nu am putut rezista tentației de a rula niște benchmark-uri cu Sisoft Sandra 99 – care are înregimentate spre comparație hiturile anului 1998, no. 1 fiind Pentium II 450Mhz, secondat de AMD K6-II 400. Firește, procesorul Ryzen 9 tactat la 3.8Ghz este o bestie când îl comparăm cu PII 450Mhz – lansat în august 1998, contra modestei sume de 669$. Și totuși, cum se descurca față de un Ryzen 9 3900X 12 core lansat în iulie 2019 la o nimica toată de 499$?

Mai întâi, o precizare importantă: în Windows 98 procesorul va fi testat doar în regim single core, așa este arhitectura Win9x. Și da… restul de 11 core-uri vor sta într-o relaxare deplină.

Benchmark memorie

Începem cu un benchmark cu privire la rata de transfer a memoriei RAM care ne dă încredere în privința acurateței rezultatelor. Așadar DDR4 la 2133Mhz mai este denumit și PC4-17066 – de la viteza teoretică de 17066MB/s. Ei bine, SiSoft Sandra a măsurat viteza memoriei DDR4 ca fiind de 17979MB/s. Nu-i rău deloc pentru un software scris în 1998, când în luna iunie Samsung abia lansa primul modul de memorie DDR de 64Mb. Bineînțeles, a mai durat o vreme până ce DDR a început să devină o chestie comună, vorbim de anii 2000 deja. La 290MB/s, rezultatele pentru generația SDRAM sunt dezamăgitoare, însă lucrurile stau mult mai bine în următoarele benchmark-uri.

Benchmark instrucțiuni pe secundă

Următorul benchmark se raportează la MIPS, care vine de la Milions Instructions Per Second. Așadar, mai jos, avem un procesor la 450Mhz care poate efectua 1220 de milioane de instrucțiuni pe secundă în timp ce concurența rulează la 3800Mhz (x8.44) și poate efectua 22481 MIPS.

La un calcul băbesc, reiese că Ryzen 3900 x are o rată de 5.9MIPS per 1Mhz, pe când un Pentium II 450 poate duce 2.7MIPS per Mhz. Trebuie să recunoaștem că nu-i deloc rău pentru un Pentium II. Cu toate îmbunătățările aduse în ultimii 20 de ani, te așteptai ca la IPC (instructions per clock) avansul să fie de o magnitudine mult mai mare în cazul procesoarelor noi.

Benchmark multimedia

Ultimul test este cu privire la capabilitățile multimedia ale procesorului. Aceste test trebuie pus în contextul apariției pe piață în 1997 a procesoarelor Intel cu instrucțiuni MMX. ((Back in 1997, la un magazin de calculatoare: Un Pentium „memeics”, vă rog!)) MMX vine de la MultiMediaeXtensions… și, după cum ne putem da seama din denumire, aceste instrucțiuni sunt optimizate pentru manipulare de date multimedia: sunet, imagine, video.

În timp, setul de instrucțiuni al unui procesor AMD, în cazul de față Ryzen 3900X, a devenit mult mai cuprinzător. Aceste instrucțiuni se adaugă la instrucțiunile de bază.

Cu ceva timp în urmă, pe aceeași instalare de Windows 98 am testat și un i7. Toate rezultatele le găsiți aici.

4GB RAM in Windows 98/Me? Da, se poate. #R. Loew.

Windows 98 nu este prietenos când vine vorba prea multă memorie RAM. Cel mult, poate să se înțeleagă cu 1GB RAM, o cantitate oricum mult prea mare pentru PC-urile din zilele sale de glorie. Majoritatea plăcilor de bază contemporane nici nu suportau 1GB RAM. De exemplu, un chipset foarte în vogă care a făcut echipă cu Windows 98 – Intel 440BX – suporta procesoare Pentium II/III și 512MB SD-RAM.

Așadar, problema cu prea multă memorie RAM a apărut în general după anul 2004, când PC-urile începeau să aibă mai mult de 1GB dar Windows 98 era încă în cărți, ba chiar Microsoft i-a prelungit suportul cu încă 2 ani, până în iulie 2006. (motivul a fost că 1/3 din PC-urile conectate la internet în toamna lui 2003 încă rulau Windows 98 așadar era prematur să i se retragă suportul la data programată și anume ianuarie 2004)

Pe lângă limitările hardware și prețul relativ prohibitiv al memoriei RAM, un alt factor determinant pentru care PC-urile rulau cu relativ puțină memorie RAM era datorat optimizării software. Asta însemna că un producător de „rit vechi” că să-i zicem așa, întotdeauna căuta să-și optimizeze codul pentru a rula cu cât mai puțin RAM și pentru a fi compatibil cu cât mai multe configurații. Dacă în 1998 un PC cu Windows 98 avea 32MB RAM, un 486 care rula Windows 95 avea probabil 8MB sau 16MB – nu puteai să pierzi acești clienți, sau să-i forțezi să cumpere mai mult RAM pentru a folosi produsul tău.

Cum facem totuși să avem mai mult de 1GB RAM?

Deși din punct de vedere tehnic e cu totul realizabil să reconfigurezi sistemul de operare pentru a folosi mai mult RAM, însă Microsoft nu a mers pe această cale și a lăsat lucrurile neschimbate. Ar fi fost un update major pentru un sistem de operare deja cu actele de pensionare pe masă și, dacă în urma update-ului, 0,1% din PC-uri nu ar mai fi putut intra în Windows era deja o problema gravă și greu de gestionat.

Neoficial, pasionați precum R. Loew (1952-2019) au reușit să scoată un patch care elimină aceste limitări din sistem. R. Loew, zis și Rudy, a trecut în neființă anul trecut, iar familia a lăsat moștenire comunității online software-ul scris de către acesta. (nu toate patch-urile marca R. Loew erau gratuite, iar cel pentru memorie costa 20$)

           WINDOWS 95/98/SE/ME RAM LIMITATION PATCH

                             Version 7.2

                              06/11/2017

                       Copyright (C) 2007-2017
                          By Rudolph R. Loew
                             
                             

The Windows 95/98/SE/ME RAM Limitatiom Patch Program patches Windows 95, 98,
98SE or ME to support Computers with more than 512MB of RAM. Unmodified
Windows 95 98, 98SE or ME can malfunction or crash when more than 512MB of
RAM is present.
Patch-ul este compatibil cu Windows 95, 98 și ME.

De unde descărcăm patch-ul?

Software-ul scris de R. Loew, este acum disponibil în mai multe locații. Un loc sigur și care va rezista în timp este pe archive.org sau aici.

Instrucțiunile de instalare sunt incluse în fișierul manual.txt.

2020?

În 2020, în general vorbim de configurații cu 8GB, 16GB, 32 sau 64GB. Acum folosesc 32GBGB DDR4 și chiar în momentul la care scriu acest articol am deschis Photoshop, două browsere și vreo 30-40 de tab-uri – toată afacerea, inclusiv memoria ocupată de Windows 10 se ridică la 7.4GB RAM, adică 77% din memorie stă degeaba. Sunt 32GB prea mulți pentru utilizarea zilnică, cu siguranță da. În alte scenarii, precum prelucrarea de conținut video 4K mai multă memorie nu strică niciodată.

VESA BIOS Extensions – driver video universal pentru Windows 9x

Conform Wikipedia,

VESA BIOS Extensions (VBE) este un standard VESA, actualmente la versiunea 3, care definește o interfața software ce poate fi utilizată pentru a accesa placi video compatibile la rezoluții și la adâncimi de biți mari. Această interfață este diferită față apelurile BIOS „tradiționale” int 10h, care sunt limitate la rezoluții de 640 × 480 pixeli cu o adâncime de 16 culori (4 biți) sau mai puțin. VBE este disponibilă prin BIOS-ul plăcii video, prin utilizarea unor vectori de întrerupere care redirecționează către aceste extensii.

Majoritatea plăcilor video mai noi implementează standardul VBE 3.0, care este și cel mai capabil. Versiunile mai vechi ale VBE oferă doar o interfață în modul real, care nu poate fi utilizată fără o penalizare semnificativă a performanței din cadrul sistemelor de operare în mod protejat. În consecință, standardul VBE nu a fost aproape niciodată utilizat pentru a scrie driverele unei plăci video; fiecare producător a trebuit astfel să inventeze un protocol proprietar pentru comunicarea cu propria sa placă video.

Așadar,  VBE s-a dorit un standard prin care să se poată accesa unele funcții suplimentare ale plăcilor video, fără a fi nevoie de un driver specific de la producător. O asemenea idee pare grozavă în contextul în care producători precum Intel, ATI sau nVidia nu mai oferă drivere pentru sisteme de operare mai vechi și, din moment ce plăcile lor sunt compatibile VBE, acestea ar fi putea fi accesate printr-un driver universal, altul decât standard VGA.

În practică, lucrurile nu sunt chiar atât de grozave, deoarece standardul VBE prezenta un interes practic în epoca când Windows era dependent de MS-DOS. Asta însemna că în Windows se obținea funcționalitate completă folosind un driver specific, iar în DOS o funcționalitate extinsă prin VBE fără să fie nevoie de un driver special. În aceste condiții, interesul pentru standardul VBE a scăzut de la an la an, plăcile video foarte noi fiind mai mult în teorie compatibile VBE. Oficial, ATI suportă VBE 2.0, iar nVidia VBE 3.0

VBEMP 9x Project: Universal VESA/VBE Video Display Driver

Drivere universale pentru Windows 9x le puteți accesa de aici. Acestea au fost updatate în 2014 și suportă o serie de plăci video de la Intel, ATI și nVidia, precum și plăci mai vechi precum cele de la Cirrus Logic & co. Marea majoritate a plăcilor compatibile VBE, sunt ceva mai vechi și au deja drivere pentru Windows 98. Am încercat aceste drivere cu o plăci video foarte noi (nVidia 2070 Super model lansat iulie 2019) și nu am avut succes în Windows 98, dar aceste drivere au mers în Windows ME.

Windows Millenium la rezoluție 1920×1080 folosind driverele VBEMP 9x Project pe o placă nVidia 2070 RTX Super.
Același Windows Me, de această dată randat cu un Radeon RX580 de 8GB. Implementarea VESA mi s-a părut mai bună pe placa Radeon.

Veștile bune par să vină înspre dinspre plăcile video Intel, acestea ar fi cele mai compatibile VESA, inclusiv cele din generația Haswell – Intel HD 4000. Nu am încercat, dar am observat că Intel HD-urile randează perfect Winodws 3.1, fără niciun fel de artefacte.

Windows 98 în Full HD – episodul cu monitorul

Rezoluția tipică pentru un PC cu Windows 98, echipat cu monitor de 14 sau 15 inch, oscila între 800×600 și 1024×768. Pe monitoarele de 14 inch 800×600 era chiar o rezoluție mai uzuală, la „1024” iconițele și textul deveneau prea mici pentru unii utilizatori, mai ales că unele monitoarele CRT ieftine nu aveau o claritate deosebită. Să nu uităm nici de practica din epoca monitoarelor CRT când diagonala vizibilă a monitorului era, de regulă, cu 1 inch mai mică. Un monitor de 14 inch avea în realitate o diagonală vizibilă de 13 inch. Păi, ce s-a întâmplat cu cu ultimul inch? Ei bine, acesta făcea parte din tubul de sticlă care era de 14 inch și era acoperit de plastic.

Suportă Windows 98 rezoluții Full HD?

Da, fără nicio problemă. Aceste rezoluții existau dinainte ca standardul Full HD să devină ceva comun. În revista Maxim PC din ianuarie 1999, vedem o reclama la plăcile nVidia Riva TNT care suportă rezoluții de 1920×1200, respectiv standardul UXGAW. Pentru utilizatorii obișnuiți, aceste rezoluții maxime reprezentau doar niște cifre seci, fără nicio aplicabilitate în practica de zi cu zi. Benchmark-urile în jocuri se făceau la 800×600 și 1024×768, peste aceste rezoluții frame rate-uk avea de suferit serios. Mai mult de atât, acceleratoare foarte populare precum VooDoo 2 nu acceptau rezoluții mai mari de 800×600. Pe de altă parte, în mediul profesional, monitoarele de la 21inch în sus erau familiarizate cu rezoluții înalte, de până la 2048×1536.

VooDoo 3 – max resolution: 2048×1536

În anul 1999 s-a lansat și 3dfx VooDoo 3, placa mea preferată, și pe care am folosit-o la ultima instalare de Windows 98. Acesta suportă standardul QXGA cu o rezoluție maxima de 2048×1536. Când am instalat-o în Windows 98 s-a înțeles din prima cu monitorul și a permis setarea rezoluției maxime, full HD 1920×1080.

Rezoluția maximă în Windows 98?

Din punct de vedere tehnic, Windows 98 nu are o limită cu privire la rezoluția maximă, aceasta este dată de specificațiile tehnice ale plăcii video. Plăcile video care funcționează sub Windows 98 suportă maxim: 2560×1600 pixeli.

Windows 98 – episodul cu mouse-ul

Dacă instalăm un sistem de operare mai vechi pe hardware foarte nou, ne putem lovi de următorul paradox: avem un mouse perfect funcțional în DOS, în Windows 1.x, 2.x, 3.x, Windows 95 dar nu și-n Windows 98SE care este și cel mai nou sistem de operare dintre toate, ba chiar are suport nativ pentru mouse-uri pe USB. Problema se manifestă în felul următor: mișcăm mouse-ul la drepta, el se duce în altă parte ba chiar și selectează iconițele de pe ecran, eventual le mișcă și face haos pe Desktop.

De ce-a luat-o șoricelul razna în Windows 98?

Sistemele pe 16bit precum DOS sau Windows 3.x, se bazează pe BIOS pentru lucrul cu mouse-ul. Adică se lucrează la nivelul cel mai de jos, fără briz-brizuri. Pur și simplu, BIOS-ul raportează către sistemului de operare că are conectat un mouse PS/2 și totul decurge conform standardului. Pe de altă parte, driverul mai evoluat din Windows 98 (acesta va recunoaște și rotița) încearcă să trateze de capul lui cu mouse-ul – ceea ce rezultă în mișcări eratice și un mouse practic inutilizabil dacă avem un mouse USB și o implementare mai nouă a standardului USB.

Cum rezolvăm?

Am putea instala un mouse pe PS/2, dar probabil că nu vrem să renunțăm la mouse-ul nostru pe USB. Pasul următor este să rezolvăm partea cu driverele USB. Din moment de Windows 98 recunoaște mouse-ul ca fiind un device USB, aceasta se va comporta absolut normal. În starea hibridă în care BIOS-ul îl raportează ca mouse PS/2 și Windows 98 nu recunoaște porturile USB, avem o problemă majoră: un mouse care a luat-o razna!

O a treia soluție, este și cea mai la îndemână și nu costă nimic. Nu ne trebuie mouse PS2, nu avem nevoie de placa de extensie pe USB, ci doar revenim la driverul din Windows 3.11. Acest driver se poate instala în Windows 98 prin simpla copiere în folderul Windows\System. Fișierul cu pricina poartă denumirea de LMOUSE.DRV – de la Logitech Mouse – și datează de pe 15.03.1994 și va suprascrie LMOUSE.DRV care vine la pachet cu Windows 98.

Atenție: nu copiați direct fișierul LMOUSE.DR_ de pe disk #2 din kitul de instalare Windows 3.1x deoarece acesta este compresat pe discheta și nu e bun la nimic. Acesta trebuie copiat din folderul Windows (după instalare) sau decompresat din DOS cu comanda expand:

EXPAND [d:][path]filename [[d:][path]filename[ . . .]]

De fapt, mult mai simplu e să descărcați fișierul chiar din linkul de mai jos:

Mouse driver Windows 3.x

Windows 98 – episodul cu UEFI și CSM-ul

CSM – Compatibility Support Module

CSM-ul este cheia compatibilității pentru sistemele de operare care nu suportă standardul UEFI. Aici se încadrează Windows XP/2000, Windows 98 și toate sistemele de operare precedente. Modulul CSM implementează funcțiile standard oferite de BIOS și permite să rulăm orice sistem de operare Windows pe un calculator de ultimă generație, atât timp cât acesta este adeptul arhitecturii x86.

Dacă avem un sistem mai vechi care se bazează exclusiv pe BIOS sistemul nostru e compatibil „out of the box”, cum zic americanii. Într-un PC mai vechi ar trebui totuși să căutăm opțiunile care activează suportul pentru mouse și tastatură USB în modul DOS, dacă nu avem asemenea opțiuni va trebui să ne bazăm pe porturile clasice PS/2.

BIOS? Parcă am auzit.

BIOS-ul (de la Basic Input/Output System) este firmware-ul care intermediază tranzacțiile la nivelul cel mai de jos între software și hardware. Aceste rutine sunt standardizate, așa că dacă luăm o versiune mai veche de MS-DOS și o versiune foarte noua de BIOS, MS-DOS va ști ce să ceară iar BIOS-ul va ști cum să execute. E ca și cum s-ar întâlni Shakespeare cu prințesa Diana, chiar dacă limba engleză s-a mai schimbat, la nivel de bază s-ar înțelege bine amândoi.

Multă vreme de la apariția primului PC, toate calculatoarele (PC-compatible) au venit însoțite de un BIOS adaptat/optimizat pentru un anumit tip de hardware. La un moment dat, BIOS-ul a început să fie înlocuit de un nou standard – UEFI – care vine de la Unified Extensible Firmware Interface și care este prezent pe toate PC-urile de ultimă generație. Standardul UEFI a devenit ceva relativ comun începând cu anul 2010, dar nu toți producătorii s-au grăbit să-l adopte.

Din fericire, marea majoritatea PC-urilor care se bazează pe standardul UEFI au și o implementare BIOS. Această implementare poartă de regulă denumirea CSM și face ca PC-ul nostru să se comporte ca și cum ar avea BIOS ceea ce va permite instalarea de sisteme de operare mai vechi pe hardware de ultimă generație.

Cum știu dacă am doar BIOS sau UEFI cu CSM?

Dacă PC-ul nostru a fost cumpărat în ultimii 5 ani cu siguranță e în tabăra UEFI. Dacă nu știm când a fost cumpărat, putem judeca după aparențe. De regulă, BIOS-ul clasic are o interfață tip text (albastru/cu alb) menținută de unii producători neschimbată de-a lungul anilor. Implementările UEFI tind să aibă o interfață mai colorată/grafică, ba chiar oferă și acces la mouse. PC-urile de firmă gen HP, Dell etc – preferă în general să mențină interfața text deși folosesc UEFI.

În imaginea de mai jos facem ca PC-ul nostru să se comporte ca și cum ar avea BIOS, prin opțiunea Launch CSM – Enabled.
Înterfață UEFI vs interfață clasică tip text.

Windows 10 merge pe un PC cu BIOS?

Windows 10 nu are pretenții ca PC-ul să ruleze exclusiv UEFI, nici vorbă. Acesta a fost lansat în 2015 când majoritatea PC-urilor nu foloseau acest standard. Așadar, dacă activăm modul CSM vom putea rula sisteme de operare mai vechi dar și cea mai nouă versiune de Windows 10. Până la urmă, acesta este și scopul nostru să avem un PC dual boot – Windows 10/Windows 98 pe care să le pornim alternativ, după cum avem chef.

Cum activăm CSM-ul? La mine nu apare nimic de CSM?!?

Ca să activăm CSM-ul trebuie să intrăm în firmware-ul PC-ul – fie că acesta e adeptul standardul BIOS sau este UEFI cu suport CSM. La fel cum Xerox a devenit o denumire generică, așa și BIOS-ul. Din aceleași motive, spunem că anumite setări le facem din BIOS, deși în cazul unui PC nou cel mai probabil este vorba de UEFI. Ca să intrăm în „BIOS” trebuie să apăsam la pornire, de regula tasta Del sau F2. Pot fi și alte combinații în funcție de placa de bază, dar cele menționate anterior sunt cele mai comune. Dacă nu găsim nicio opțiune legată de CSM, următorul cuvânt cheie este „Legacy”. Tot ce vedem cu „Legacy” trebuie activat dacă dorim să rulăm sisteme de operare mai vechi.

Windows 98 – episodul partiția și formatarea

Dacă dorim să instalam cu succes un sistem de operare mai vechi, este necesar să-i respectăm principiile cu privire la partiții și sisteme de fișiere. În DOS și Windows 3.x vom folosi partiții FAT16 iar pentru Windows 98 – partiții FAT32. (merge și FAT16 dacă ne limităm la 2GB)

Partea bună e că aceste partiții FAT16/32 vor putea fi folosite fără nicio problemă în Windows 10, așa că putem putem descărca de pe web direct software direct pe partiția cu Windows 3.11, de exemplu. În Windows 98 putem avea oarecare succes dacă intrăm pe internet și descărcăm direct, dar depinde de site-ul pe care se află fișierele cu pricina, dacă poate fi accesat din Windows 98.

Partiție FAT16 creată cu DOS 5 (1991) pe care am instalat Windows 1.0. Fișierele pe care le vom copia/modifica din Windows 10, vor putea fi accesate fără probleme din Windows 1 și vice versa.

Cum facem o partiție primară?

Pentru a instala Windows 98, o primă misiune presupune crearea unei partiții primare care să folosească sistemul de fișiere FAT32. În mod standard, o partiție FAT32 poate avea maxim 32GB. Putem crea această partiție chiar din Windows 10, cu ajutorul utilitarului DiskPart. O a doua opțiune, necesită un stick bootabil de Windows 98 și utilitarul fdisk inclus. Ne concentrăm în continuare pe utilitarul DiskPart pe care-l chemăm la datorie apăsând tastele Windows + R apoi scriem diskpart.

Comenzile uzuale pentru DiskPart sunt list și select pe care le putem folosi cu discuri și partiții. În imaginea de mai sus am folosit mai întâi list disk ca să listeze discurile disponibile, mai apoi am scris select disk 2 pentru a selecta discul pe care urmează să fac partiția, în cazul de față discul de 29GB. De asemenea, am scris și list partition pentru a vedea care e situația pe disk, iar utilitarul m-a informat că am o singură partiție de 2000MB. (respectiv partiția care apare în prima imagine și pe care este instalat DOS5 cu Windows 1.01)

Ajuns pe discul corect și știind că am 27GB spațiu liber, am zis să fac o partiție de 20000 MB pentru Windows 98 cu următoarea comandă.

create partition primary size=200000

Am repetat comanda list partition ca a vedea listată și cea de a doua partiție, pentru ca un 1GB=1024MB, din 20000MB a rezultat o partiție de aprox 19GB.

Cum formatăm partiția?

Acum că am avem partiția creată și în toane bune, este momentul să o formatăm și să o facem activă. Primul pas presupune să selectăm discul, respectiv partiția pe care vrem să o formatăm. Dacă nu am ieșit din DiskPart, imediat după ce am creat partiția de mai sus, aceasta va rămâne selectată și putem scrie comanda format fs=fat32. FS fiind o prescurtare de la file system. Dacă am ieșit din DiskPart sau vrem să fim siguri că formatăm partiția care trebuie, selectăm din nou discul și partiția care să primească comanda format. În cazul de față comenzile sunt următoarele:

Vom primi un mesaj de succes când formatarea va fi finalizată. Procesul poate dura câteva minute, deoarece format fs=fat32 va aplica formatarea clasica, necondiționata. Dacă scriem format fs=fat32 quick, procesul se va încheia aproape instant.

De ce să fac partiția activă?

Pentru că BIOS-ul va respecta cu strictețe convenția că sistemul de operare va fi încărcat întotdeauna de pe partiția activă. Dacă nu avem nicio partiție activă pe discul de boot vom primi următorul mesaj:

Ca să facem partiția activă, folosim iarăși DiskPart, folosim comanda select pentru a selecta discul, respectiv partiția pe care vrem să o facem activă și scriem:

active

Acum că am făcut partiția activă suntem gata să o facem și bootabilă, să copiem kitul de instalare cu Windows 98 și să ne apucăm de instalat.

Next Page »