• Home
• DOS
• GDPR
• Windows 101
• Tips
• News & Reviews

Cum ar fi să instalăm o placă grafică PCI veche într-un computer de ultimă generație?

În timp ce tehnologia evoluează rapid, există situații în care dorim să folosim hardware vechi, cum ar fi plăcile grafice PCI, în calculatoare moderne. Un exemplu interesant este folosirea unei plăci grafice 3D vechi, precum Realizm 2 ZX25 de la Intergraph, într-un sistem modern bazat pe o placă de bază cu PCI Express. Deși PCI și PCI Express (PCI-E) sunt standarde diferite, PCI-E este backward compatible cu PCI la nivel de software, adică pentru un sistem de operare mai vechi este același lucru cu PCI.

Ce este PCI și PCI-E?

PCI (Peripheral Component Interconnect) este o interfață veche de conectare pentru plăci de expansiune, care a fost folosită pe scară largă în anii ’90 și începutul anilor 2000. Pe de altă parte, PCI Express (PCI-E) este standardul modern folosit în majoritatea plăcilor de bază din prezent. PCI-E oferă viteze mult mai mari și o arhitectură diferită, dar cu ajutorul unor adaptoare, este posibil să conectezi plăci PCI mai vechi pe sloturi PCI-E din moment ce compatibilitatea la nivel de software este asigurată de standardul PCI-E. Apropo, este valabil și invers – oricând putem monta o placă PCI-Express într-un slot PCI cu ajutorul unui adaptoir, dar bineințeles în situația asta avem parte de limitări deoarece bus-ul PCI are o lățime de bandă de aproximativ 1gbit/s. (133MB/s)

Instalarea unei plăci grafice vechi PCI pe o placă de bază modernă

Dacă deții o placă grafică veche, cum ar fi Realism 2 ZX25 SLT sau alte modele similare, și vrei să o instalezi într-un PC modern, vei avea nevoie de un adaptor PCI-E la PCI. În cadrul acestui proiect, am folosit două adaptoare pentru a conecta această placă grafică din 1998 la o configurație modernă cu un procesor Intel de generația a 13-a.

Pașii pentru instalare:

Avem nevoie de un adaptor PCI-E la PCI: Aceste adaptoare sunt esențiale pentru conectarea plăcii tale PCI la un slot PCI-E. De obicei, acestea sunt plug-and-play, nu necesită instalarea de drivere suplimentare sau alte configurări.

Instalarea pe placa de bază: În proiectul cu acceleratorul Integraph am folosit două astfel de adaptoare, întrucât această placă imensă folosește o placă 2D separată cu chip Cirrus Logic iar partea 3D este separata. Carevasăzică avem două placi PCI care trebuie conectate în două sloturi PCI-E adiacente, din fericire distanța dintre cele două plăci PCI este standard și nu fost probleme la montaj. Am folosit o placă de bază Asus H610, care are 3 sloturi PCI-E si unul PCI clasic.

De asemenea am folosit și o placă mai veche cu procesor Pentium 4, mai exact un Asus P4P800 cu chipset SiS.

Partea cu driverele: În cazul acceleratoarelor 3D fabricate înainte de anii 2000 – cum este și cazul acestei plăci Intergraph Realizm 2, driverele de bază și singurele de atlfel sunt cele pentru Microsoft Windows NT 4.0. Această placă se pare că are și drivere pentru Windows 2000.

Ce poți face cu hardware vechi într-un sistem modern?

Deși placa grafică Realism 2 ZX25 a funcționat pe configurația noastră modernă, există câteva limitări legate de performanță. De exemplu, la teste cu jocuri precum Quake 2, placa a reușit să ruleze în mod OpenGL la 32 biți, cu o performanță decentă pentru acea perioadă (aproximativ 30 de cadre pe secundă la rezoluția 640×480). Totuși, faptul că am reușit să facem această placă să funcționeze pe un sistem modern este o dovadă clară că PCI-E oferă o compatibilitate remarcabilă.

Chiar dacă aceste plăci vechi nu oferă performanțe comparabile cu plăcile grafice moderne, instalarea și testarea lor într-un sistem actual este experiență plină de nostalgie. De asemenea, poate fi util pentru cei care doresc să emuleze software vechi.

De asemenea, această metodă poate fi aplicată și altor tipuri de plăci de expansiune PCI, cum ar fi plăcile de sunet, de rețea sau de captură video, în cazurile în care ai nevoie să folosești echipamente vechi, dar de încredere, în sisteme moderne.

Concluzie

Cu ajutorul unui adaptor PCI-E la PCI, poți aduce la viață hardware vechi într-un computer modern, fie că vrei să testezi jocuri retro sau să faci o arhivare de date. Deși nu vei obține performanțe impresionante, vei descoperi că plăcile vechi PCI pot funcționa destul de bine chiar și în configurații moderne. Astfel, compatibilitatea înapoi oferită de PCI-E ne permite să extindem utilizarea acestor echipamente rare și costisitoare.

---

Windows 98 la maxim: cum să instalăm cele mai performante plăci video PCI-Express compatibile- NVIDIA seria 7000

În acest articol, vom discuta despre cum să instalăm o placă grafică Nvidia din seria 7000 în Windows 98.

Deși suportul oficial al Nvidia pentru Windows 98 s-a oprit în 2005, odată cu seria 6000, există soluții pentru a folosi plăci grafice mai noi precum seria 7000 datorită patch-urile oferite de regretatul Rudolf Loew. În acest ghid, vom acoperi ce drivere sunt necesare și cum să rezolvăm problemele care apar frecvent în timpul instalării.

Driverul ver. 82.69 e baza!

Ultimele drivere oficiale pentru Windows 98 au fost lansate în decembrie 2005, odată cu versiunea Forceware 81.98, care oferea suport pentru seria 6000 și OpenGL 2.0. Acestea sunt încă disponibile pe site-ul oficial Nvidia. Cu toate acestea, în septembrie 2006 a apărut un driver beta 82.69, care rezolva problemele de rezoluții widescreen și este esențial pentru patch-urile ulterioare.

Pentru instalarea corectă a unei plăci din seria 7000 pe Windows 98, avem nevoie de driverul modificat sau neoficial 82.69, care este ușor de găsit online. Acesta funcționează și cu seria 7000, dar dacă installer-ul nu recunoaște placa grafică, driverul va trebui instalat manual.

Probleme comune și soluții

După instalarea driverului, fără aplicarea unor patch-uri suplimentare, pot apărea diverse probleme. Pe unele configurații, sistemul nu va mai boota normal în Windows 98, dar va merge în Safe Mode. De asemenea, chiar dacă placa grafică este instalată corect, unele jocuri vor funcționa, iar altele vor bloca sistemul. Spre exemplu, în cazul acestei configurații, jocuri precum Return to Castle Wolfenstein rulează fără probleme, dar Quake 2 poate bloca sistemul. La fel o poate face și rularea benchmark-ului 3DMark 2001 SE.

Așadar pentru a face placa grafică stabilă și fiabilă, trebuie aplicate o serie de patch-uri dezvoltate de Rudolph Loew.

Patch-urile esențiale pentru plăcile Nvidia de 512MB

Plăcile grafice Nvidia de 512MB s-au dovedit problematice pe Windows 95, 98 și Millennium. Nvidia a schimbat designul după lansarea acestor modele, reducând spațiul de adresare MMIO la 256MB, ceea ce a cauzat conflicte în memoria sistemului. Driverul 82.69 nu recunoaște corect această diferență, ceea ce duce la probleme de alocare și posibile blocări ale sistemului.

Patch-ul lui Rudolph Loew rezolvă această problemă, modificând codul driverului pentru a suporta corect memoria video accesibilă direct în limita a 256MB. Aceasta este o soluție simplă care permite ca mai multe plăci să fie suportate fără riscuri care sunt prezente atunci când modificăm BIOS-ul plăcii grafice. Dezavantajul acestei soluții este că doar jumătate din memoria video va fi utilizabilă.

O altă opțiune este patch-ul BIOS, care modifică BIOS-ul plăcii grafice pentru a raporta întreaga memorie video, dar această soluție este mai complexă și riscantă, necesitând o procedură de flashing a BIOS-ului.

Un al treilea patch este furnizat pentru a dezactiva configurarea ROM-ului opțional video. Unele combinații între BIOS-ul plăcii grafice și al plăcii de bază setează o adresă ROM incorectă, ceea ce poate împiedica încărcarea corectă a Windows-ului. Acest patch este recomandat dacă întâmpinați erori legate de driverul de display.

Probleme cu IRQ-urile

Un alt set de fișiere, denumit interrupt fixup, gestionează pierderea întreruperilor cauzată de comenzi EOI (End of Interrupt) incorect gestionate de driverul grafic. Simptomele includ blocarea cursorului mouse-ului, erori de scriere pe disc, BSOD-uri și probleme USB. Acest bug este prezent în unele drivere Nvidia, iar corectarea acestuia este esențială pentru stabilitatea sistemului, în special pe plăcile de bază moderne, unde IRQ-ul plăcii grafice este partajat cu alte dispozitive, precum controlerele SATA sau USB.

Testul vxd poate detecta dacă bug-ul EOI afectează sistemul, și dacă este detectat, va apărea un mesaj de eroare. Dacă bug-ul este confirmat, fișierele de corecție interrupt fixup trebuie instalate pentru a rezolva problema.

Concluzie

Prin aplicarea acestor patch-uri, placa Nvidia 7900 GS devine fiabilă și funcțională pe Windows 98. Deși aceste soluții pot părea complicate, ele sunt esențiale pentru a utiliza plăci grafice moderne pe un sistem de operare atât de vechi. Performanțele obținute sunt impresionante, iar cu hardware modern, scorurile obținute în benchmark-uri sunt excelente pentru o placă instalată pe Windows 98.

Pentru cei pasionați de gaming retro sau de configurarea sistemelor dual-boot, aceste soluții oferă posibilitatea de a rula cele mai noi plăci grafice Nvidia din seria 7000 pe un sistem de operare legendar.

Link driver: https://theretroweb.com/drivers/96
Link patch-uri: https://archive.org/details/PTCHNVSZ

Pe scurt:

• Începem prin a aplica patch-ul driverului nVidia ‘nvcore.vxd’ folosind ptchnvc.exe.
• Apoi, aplicăm patch-ul fișierului WINDOWS/SYSTEM/PCI.VXD cu ptchopt.exe.
• Verificăm prezența bug-ului EOI folosind TESTEOI.VXD. Dacă este prezent, adăugăm următoarea linie în SYSTEM.INI: [386Enh] DEVICE=FIXINTR.VXD (fișierul .vxd trebuie plasat în directorul Windows/System).
• În final, dacă este necesar, putem aplica patch-ul BIOS-ului plăcii grafice prin flash-uirea acestuia cu ptchnvsz.exe.

Half-Life 2 pe Windows 98: Încă merge, dar cum?

Half-Life 2 — a fost considerat cel mai bun din joc din toate timpurile la momentul lansării. În 2004, cu siguranță a fost unul dintre cele mai bune jocuri lansate, dar de atunci au apărut și alte titluri care au fost “cele mai bune” la vremea lor. Totuși, pentru Windows 98, Half-Life 2 a fost și rămâne, fără îndoială, cel mai bun joc cu suport nativ.

Pe cutia jocului, Half-Life 2 promite să deschidă ușa către o lume în care prezența jucătorului afectează totul în jurul său. De exemplu, un zombie în flăcări care se apropie prea mult de un butoi cu combustibil va declanșa o explozie.

În 2007, Steam a încetat să mai ofere suport pentru Windows 98, așa că, oficial, Half-Life 2 nu mai poate fi jucat pe acest sistem de operare, chiar dacă ai CD-ul original de instalare. Poate că o versiune mai veche, neoficială, ar putea funcționa. Asta am crezut și eu. Dar, din păcate, versiunea Vengeance disponibilă online nu a funcționat pe Windows 98. Instalarea s-a încheiat cu o eroare de decriptare, o problemă des întâlnită, care face ca această soluție să nu fie viabilă pentru a rula Half-Life 2 pe Windows 98.

O altă soluție ar fi instalarea unui emulator vechi de Steam, dar mi-am dorit doar să pot face dublu-click pe iconița Half-Life 2 și să pornesc jocul, cum se făcea în vremurile bune pe Windows 98. Așa că am căutat o variantă portabilă a versiunii originale din 2004 și, ghici ce? Am găsit una! Este versiunea originală, 2.87, lansată în noiembrie 2004. Așa că am instalat-o pe un SSD SATA, care va fi conectat la Windows 98.

Despre hardware

Să vorbim puțin despre configurația hardware. Folosesc aceeași configurație Intel din a 13-a generație, pe care am prezentat-o pe canalul meu de YouTube, doar că de această dată este asociată cu un GPU Nvidia 7900 GS. Într-unul din videoclipurile anterioare, am primit câteva comentarii că acest GPU este prea puternic pentru Windows 98. Ei bine acum nu mai este, mai ales dacă vrem să jucăm Half-Life 2 cu setările la maximum!

De asemenea, este timpul să folosim mai mult RAM în Windows 98. 512 MB de RAM este cantitatea recomandată pentru Half-Life 2, și până acum nu am simțit nevoia de mai mult. Dar de această dată, am folosit cantitatea maximă de RAM permisă de placa de bază, adică aproximativ 1.8 GB. Cu atât de mult RAM și un GPU puternic, suntem pregătiți să ne bucurăm de grafică uimitoare DirectX 9, așa cum este descris pe cutia jocului.

Funcționează Half-Life 2 pe Windows 98?

Jocul ar trebui să funcționeze, mai ales dacă utilizăm argumentul -steam împreună cu executabilul corect. Și da, jocul a pornit fără probleme, oferind o grafică DirectX 9 impresionantă. GPU-ul nostru a fost lansat în 2006, deci am setat totul la maximum, deși filtrarea anisotropică 16x va afecta serios numărul de cadre, fără a oferi prea multe avantaje vizuale în schimb.

Chiar dacă nu era obișnuit în 2004, am rulat jocul la o rezoluție Full HD. În mod surprinzător, Half-Life 2 oferă suport pentru ecrane late și diverse aspecte, chiar și în versiunea originală.

În plus, versiunea din 2004 nu are suport HDR, dar efectele de lumină și reflexiile în apă arată destul de bine chiar și fără HDR. De altfel, unii jucători preferă estetica originală din 2004.

Benchmarking și performanță

Am decis să fac și câteva teste de performanță. Deși Half-Life 2 nu vine cu demo-uri preinstalate, surprinzător, demo-urile folosite de AnandTech în 2004 pentru benchmark-uri sunt încă disponibile pentru descărcare. A trebuit doar să copiez aceste fișiere în folderul jocului, iar ele au funcționat perfect.

Nvidia GeForce 7900 GS a fost lansată la doar un an și jumătate după celebrele benchmark-uri de la sfârșitul anului 2004, unde vedeta era ATI Radeon X800 XT. Și, sincer să fiu, acest GPU din 2006 este o bestie în această configurație, oferind peste 100 de cadre pe secundă în Full HD, cu toate setările la maximum.

Am obținut aproximativ 115 cadre pe secundă cu anti-aliasing 6x și filtrare anisotropică 16x. Cu doar filtrare trilineară, am urcat la 130 de cadre pe secundă, menținând restul setărilor la maximum. Diferențele vizuale sunt greu de observat la aceste setări.

Comparativ cu Windows XP și Windows 11

Am testat Half-Life 2 și pe Windows XP, folosind aceeași configurație hardware. Rezultatul? Doar 1-2 cadre pe secundă în plus față de Windows 98. Se pare că versiunea originală a jocului nu este impresionată de Windows XP, chiar dacă acesta are suport multi-CPU support.

De asemenea, am încercat jocul și pe Windows 11, deși acest GPU din 2006 nu este compatibil în mod oficial. Totuși, există un driver pentru Windows 8.1 pe 64 de biți care funcționează și în Windows 11. Surprinzător, Half-Life 2 a rulat fără probleme și în Windows 11, dar driverul pare să limiteze puțin performanța. Cu toate acestea, jocul a funcționat, dar cu un număr de cadre pe secundă mai scăzut decât pe Windows XP sau Windows 98.

Concluzie

Deși am trecut prin mai multe sisteme de operare, Half-Life 2 rămâne impresionant chiar și în 2024. Acest joc este un exemplu de excelență în gaming și dovedește că nu trebuie să ai cel mai nou hardware pentru a te bucura de o experiență imersivă.

Cum să bootăm de pe un Voodoo 3 PCI pe un PC modern în Windows 9x (în timp ce avem o placă PCI-E in slotul 16X)

Astăzi vreau să vă prezint o soluție pe care am găsit-o pentru a seta vechea mea placă video Voodoo 3 PCI ca placă principală pe sistemul meu cu procesor Ryzen 9 3900X. Această metodă funcționează pe sistemele cu BIOS AMI, care sunt utilizate pe majoritatea plăcilor de bază moderne, și ar trebui să funcționeze cu orice placă video PCI și o placă de bază AMD modernă.

Pe plăcile de bază mai noi, poți comuta cu ușurință între grafica integrată (IGD) și placa video PCI Express (PG), dar dacă ai mai mult de o placă video dedicată, nu există o opțiune directă pentru a alege care să fie primară. Această setare este extrem de importantă pentru sistemele de operare mai vechi, precum Windows 98, unde placa video setată de BIOS ca primară nu poate fi schimbat din sistemul de operare.

Plan B pentru utilizarea plăcilor video PCI pe sisteme moderne

Dacă vrem musai ca placa video primară să fie compatibilă cu Windows 9x, dar să folosim în același timp și o placă video mai puternică pentru Windows 10 sau un alt sistem de operare modern într-o configurație multi-boot, există o soluție. Placa video introdusă în slotul PCI Express x16 va fi folosită implicit pentru pornirea sistemului, ceea ce este standard pentru plăcile de bază moderne.

Știind acest lucru, putem folosi un adaptor PCI-to-PCI Express și să forțăm sistemul să folosească placa noastră PCI. Totuși, această soluție poate introduce probleme fizice, deoarece placa nu va mai fi în standard și ar putea să nu o putem fixa corespunzător. În plus, dacă ai un singur slot PCI Express x16, trebuie să renunți la o placă video secundară mai puternică.

Această sarcină nu era complicată până de curând. De exemplu, pe o placă de bază H81 pentru procesoare Intel din a patra generație, puteai alege placa video primară între PCI, PCI Express sau grafica integrată. Chiar mai bine, pe un BIOS AMI pentru o stație de lucru HP, plăcile grafice sunt listate în funcție de slotul pe care îl ocupă, iar utilizatorul poate alege exact placa dorită drept primară.

Problema cu plăcile moderne și lipsa opțiunii pentru placi PCI

După ce am trecut la un procesor Ryzen 9 3900X și am ales o placă de bază Biostar X470 GTA cu două sloturi PCI clasice, am vrut să văd dacă vechiul meu Voodoo 3 PCI ar funcționa pe această configurație modernă. Și ghici ce, placa mea Voodoo 3 s-a pornit fără probleme.

Cu toate acestea, când am instalat o placă video RTX 2070 Super ca GPU principal, BIOS-ul a setat automat RTX-ul ca placă video primară. Mă așteptam să pot schimba acest lucru din BIOS și să selectez placa mea PCI ca primară, dar opțiunea pur și simplu nu era acolo.

Am contactat suportul tehnic pentru a întreba unde a dispărut această opțiune esențială, iar răspunsul lor a fost că modelul de BIOS respectiv poate seta cardul principal doar pe slotul PCIe sau pe grafica integrată. Dacă ai dispozitive conectate pe PCIe și PCI, sistemul va porni de pe PCIe. Așadar, se părea că pe un sistem modern, o placă video PCI nu poate fi setată drept card primar.

Soluția: Utilizarea tool-ului AMI BCP pentru a modifica BIOS-ul

Am avut ideea că, deoarece nu există grafică integrată, BIOS-ul nu afișa opțiunea de a comuta de la grafică integrată la PCI Express. Așa că am decis să investighez folosind un instrument numit AMI BCP, folosit oficial de producători pentru a personaliza versiunile de BIOS.

Am găsit setările legate de placa video primară în meniul de configurare grafică și am activat toate opțiunile disponibile. A trebuit să schimb tipul de acces de la implicit la un nivel superior de privilegii, cum ar fi „supervizor”. După ce am făcut aceste ajustări, am flash-uit noul BIOS personalizat și, în mod miraculos, în meniul de configurare grafică a apărut o opțiune pentru dispozitivul video primar.

Chiar și cu acest meniu activat, nu eram sigur dacă alegerea unei grafici integrate inexistente ca opțiune de boot ar face ca BIOS-ul să ocolească placa PCI Express și să folosească următorul adaptor disponibil. Dar, la următoarea repornire, placa mea Voodoo 3 PCI a devenit cardul video primar, așa cum speram.

Rezultatele și performanța plăcii Voodoo 3

Placa Voodoo 3 este acum gestionată de driverul „Microsoft Basic Display”, care, în ciuda numelui, nu este atât de simplist. De exemplu, OpenGL software este activat atunci când pornești un joc compatibil OpenGL, precum Quake 2, oferind în jur de 34 de cadre pe secundă la rezoluția 1024×768.

Când vine vorba de comutarea înapoi la placa RTX ca primară pe Windows 10, este foarte simplu. Poți dezactiva placa Voodoo din panoul de control sau, dacă vrei să folosești doar un singur monitor, poți instrui Windows să afișeze totul pe monitorul conectat la placa RTX.

Concluzii

Placa Voodoo 3 strălucește cu adevărat într-o configurație multi-boot, în special datorită suportului excelent pentru drivere. Voodoo 3 are drivere pentru Windows 3.1 și chiar Windows NT 3.51, ceea ce este impresionant. De asemenea, este perfectă pentru Windows NT4, unde poate oferi o performanță solidă în jocuri.

Dacă ai vreo idee de ce AMI a omis această opțiune de bază, în timp ce a încărcat BIOS-urile moderne cu o mulțime de setări inutile, lasă un comentariu. Mi-ar plăcea să îți aud părerea. Mulțumesc că ai citit și ne vedem în următorul articol!

Cum facem să avem USB funcțional în Windows 98, 2000, XP pe plăci de bază moderne?

Plăcile de bază moderne contină să includă porturi USB 2.0, chiar dacă USB 3.0 este backward compatible. Dar de ce încă mai există porturi USB 2.0? În primul rând, dispozitivele precum mouse-uri și tastaturi, nu necesită viteze USB 3.0. USB 2.0 este mai mult decât suficient. În același timp, porturile USB 2.0 sunt mai ieftine și necesită mai puține cablaje pe placa de bază. Nu în ultimul rând unele device-uri nu se înțeleg cu porturile USB 3.0 și e bine să avem la îndemână și un port USB 2.0.

Cu toate acestea, chiar dacă plăcile de bază moderne au porturi USB 2.0, aceste porturi se bazează pe controlerul USB 3.0, care trebuie inițializat folosind un standard mai nou numit xHCI, introdus în jurul anului 2009 pentru a gestiona porturile USB 3.0. Protocolul xHCI include suport pentru dispozitive USB 2.0 și USB 1.1, dar a înlocuit complet vechiul standard EHCI. De aceea, controlerele USB moderne se bazează pe xHCI chiar și pentru traficul USB 2.0 și USB 1.1.

Acest lucru reprezintă o problemă majoră dacă folosești un sistem de operare mai vechi, precum Windows 98, 2000, XP sau chiar Vista, deoarece acestea nu știu cum funcționează xHCI și se așteaptă ca controlerul USB să fie compatibil cu standardul EHCI care era inițial responsabil de USB 2.0.

Opțiuni pentru adăugarea suportului USB pe sisteme vechi

În această situație, avem două opțiuni: fie adăugăm suport pentru xHCI în sistemul de operare, fie integrăm hardware USB 2.0 nativ în configurația noastră. Există drivere de la producători și soluții pentru a obține suport USB 3.0, în special pentru Windows XP și versiuni mai noi, dar implementarea pe Windows 9x sau 2K este mult mai complicată.

Pentru Windows XP, există un driver xHCI care a fost retroportat și funcționează foarte bine. Am testat acest driver cu un SSD extern USB 3.2, și funcționează fără probleme. Totuși, pentru Windows 98 și Windows 2000 nu există drivere retroportate, așa că trebuie să ne bazăm pe controlere USB 2.0 native pentru aceste sisteme de operare.

Din fericire, există câteva adaptoare PCI Express cu cipuri EHCI care funcționează imediat, fără a necesita configurări suplimentare. Tot ce trebuie este să investești puțin mai mult pentru hardware USB 2.0 mai vechi și să ocupi unul dintre sloturile PCI 1X, care adesea rămân neutilizate.

Adaptoarele USB 2.0 pe plăci de bază moderne

Un exemplu bun este adaptorul PCI Express USB 2.0 de la StarTech, care folosește cipul VT6212L. Acesta include un conector floppy, necesar pentru dispozitive care consumă multă energie, precum unitățile USB externe cu hard disk. Totuși, pentru dispozitive cu consum redus, precum un mouse sau un stick USB, adaptorul poate funcționa fără acest conector.

Adaptorul utilizează un cip de tip bridge PCIe-to-PCI, deoarece controlerul VT6212L este un dispozitiv PCI nativ. Ca orice alt controler USB 2.0, este compatibil înapoi cu USB 1.1. Astfel, adaptorul va funcționa imediat cu orice sistem de operare care are suport USB încorporat.

Pe Windows 98, inițial, cardul va fi recunoscut ca un controler USB 1.1, deoarece Windows 98 nu cunoaște USB 2.0. Însă, instalând driverul actualizat pentru VT6212L, se activează suportul complet pentru USB 2.0. Funcționalitatea USB face viața mai ușoară în Windows 98, facilitând adăugarea de conexiuni Wi-Fi, transferul de fișiere și utilizarea dispozitivelor audio USB moderne.

Adăugarea suportului USB pe Windows 2000

Vom folosi același cip VT6212L, dar în formatul său original, într-un card PCI-to-USB. De data aceasta, placa folosește un cip bridge PCIe-to-PCI montat direct pe placa de bază. În prezent, plăcile de bază moderne cu sloturi PCI sunt rare, așa că probabil vei avea nevoie de un adaptor PCI-to-PCIe. Fie că cipul bridge se află pe un adaptor sau este integrat în placa de bază, pentru Windows 2000 este același lucru.

Placa PCI ar trebui să fie detectată, iar driverele pentru Windows 2000 se vor instala cel mai probabil automat. Dacă sistemul solicită input, cum ar fi selectarea locației driverului sau apăsarea butonului „Next”, ești blocat dacă nu poți folosi o tastatură sau un mouse PS/2. În testul meu, am conectat o tastatură USB pentru a vedea cum merge instalarea și, din fericire, totul s-a finalizat automat.

Un abonat mi-a spus că a avut o problemă în care i s-a cerut să apese „Next” și placa sa de bază nu avea porturi seriale sau PS/2, ceea ce face instalarea dificilă.

Soluții pentru USB 3.0 pe Windows 2000

Deși nu există drivere universale retroportate xHCI pentru Windows 2000, cum există pentru Windows XP, unele plăci PCIe USB 3.0 mai vechi vor funcționa totuși pe Windows 2000, mai ales dacă folosim soluții alternative, cum ar fi nucleul extins. Acest subiect este mai complex, așa că îl voi aborda într-un articol viitor.

Înapoi la Windows 98

Plăcile de bază Z68, care acceptă procesoare Intel din generațiile a doua și a treia, dispun atât de porturi USB 2.0, cât și USB 3.0. Funcționalitatea USB 3.0 se bazează pe un cip separat, în timp ce traficul USB 2.0 este gestionat de chipsetul Z68 în mod nativ EHCI. Totuși, Windows 98 nu funcționează cu acest controler prin driverele standard.

Instalând un patch neoficial numit NUSB, putem activa suportul pentru USB 2.0 fără a adăuga hardware suplimentar. Teoretic, orice dispozitiv USB poate fi utilizat cu un controler USB 2.0 nativ, extinzând suportul pentru USB pe Windows 98 pentru aproape orice placă de bază fabricată până în 2012. Aceste plăci de bază au de obicei sloturi PCI clasice, deci este ușor să folosești un adaptor PCI-to-USB, mai ales dacă vrem să păstrăm Windows 98 nealterat.

Este important de menționat că NUSB introduce fișiere din Windows Millennium și Windows XP în fișierele de sistem de bază ale Windows 98. Am conectat un stick USB pentru a demonstra funcționarea stocării de masă USB, și totul funcționează perfect.

Pe unele plăci de bază moderne, accesarea unităților USB pe Windows 98 este chiar mai ușoară. Nu este nevoie de hardware suplimentar, drivere sau soluții de ocolire. Pur și simplu conectăm unitatea USB în orice port, iar BIOS-ul o va emula ca pe un disc fix. Pentru ca acest lucru să funcționeze, unitatea trebuie formatată în FAT sau FAT32 și trebuie tratată ca un disc fix. Nu poate fi scoasă în timp ce Windows rulează, altfel riscăm să vedem un ecran albastru.

Acum se poate! Windows 98 / ME pe ultima generație de procesoare Intel și AMD!

Dragi tovarăși si prieteni,

Până nu de mult Windows 98 era fructul interzis pe calculatoarele Intel de ultima generație. Nu atât Windows 98, cât toată generația 9x – Windows 95, 98 FE + SE, precum și Windows ME. Toată această generație se lovește de următoarea eroare când încercăm să instalăm pe hardware mai nou de generația 10 de la Intel, respectiv seriile 5xxx de la AMD:

While initializing device VCACHE:
Windows protection error. You need to restart your computer.

Această nu este o eroare nouă, apărută acum pe calculatoarele de ultimă generație. Pe hardware-ul disponibil la apariția Windows 95/98 eroarea VCACHE era cauzată în special de probleme fizice cu memoria RAM (module SIMM/DIMM defecte) sau din cauza altor probleme de stabilitate cauzate de overclocking. Așadar, se știa că problema este cauzată în principal de memorie dar o vreme bună vreme nu s-a știut cauza exactă a acestei erori care s-a manifestat pe sistemele Intel începând cu generația 10 și pe cele AMD Ryzen, seriile 5xxx sau mai noi.

Ținând cont că folosim sisteme foarte rapide, te poți gândi că problema este cauzată de hardware … dar nu cei 4Ghz ai procesorului, SSD-ul sau memoria DDR4/DDR5 cauzează probleme. Odată ce am scăpat de eroarea VCACHE Windows 98 funcționează perfect și pe un sistem cu un procesor foarte rapid cum ar fi un Intel Raptor Lake, generația 13.

Ei bine, eroarea VCACHE este cauzată de o setare implicită din BIOS, respectiv din modulul CSM a celor de la AMI (American MegaTrends). Iar cum în momentul de față aproape că nu există placă de bază fară un BIOS AMI, eroarea s-a manifestat practic pe plăcile de bază apărute din 2020 încoace cu BIOS AMI.

Din fericire, userul Mintsuki i-a dat de cap si a creat un mic patch de numai 80 de baiți care rezolvă definitiv acestă problemă. Iată explicația lui Mintsuki care a postat chiar la unul din videourile mele de pe YouTube:

”Este vorba despre un registru al procesorului care spune dacă codul kernel-ului ar trebui sau nu ar trebui să provoace erori de pagină (page fault) atunci când se scrie cod în pagini marcate ca read only. Inițial, arhitectura x86 nu avea un astfel de control și nici un fel de scriere a nucleului pe pagini read only nu producea nicio consecință. În jurul erei 486 (dacă nu mă înșel) și-au dat seama că este o prostie și că era nevoie și de un caz de utilizare pentru ca nucleul să poată provoca erori de pagină pe paginile care nu pot fi scrise (gândiți-vă la schimbarea pe disc și alte virtuale). Așa că au adăugat această „funcție” – dar din moment ce x86 este despre „backwards compatibility”, această caracteristică, la fel ca multe altele, este blocată în spatele unui bit de control în registrul CR0 (și anume CR0.WP). Evident, nu face bine pentru compatibilitate dacă bitul este activat implicit, așa cum putem vedea în acest caz. Multe firmware-uri UEFI moderne activează bitul, la fel ca multe sisteme de operare moderne, dar apoi nu reușesc să-l șteargă atunci când predă controlul unui sector de boot moștenit folosind CSM. Probabil că nimeni nu a prins asta vreodată; dar, de asemenea, trebuie să aveți în vedere că BIOS-ul CSM nu are se bazează pe un standard specificși, prin urmare, nu spune nimic despre starea în care ar trebui să se afle registrele de control, în afară de bunul simț. Deci, ar trebui să fie rezolvat de către furnizorii de firmware UEFI? Da, IMHO. Ei măcar consideră că asta este un bug? Greu de spus. Și plus, cregfix.com va fi în continuare util, deoarece nu ne putem aștepta ca toți furnizorii UEFI și producătorii de plăci de bază să livreze firmware-uri fixe, în special pentru modele mai vechi… Și, vorbind despre modele mai vechi, aș dori să subliniez că am urmărit această problemă timp de aproximativ 5-8 ani înainte de a afla în sfârșit cauza principală…”

În concluzie, tot ce trebuie să facem ca să scăpăm de această eroare este să copiem patch-ul cregfix.com în autoexec.bat. Aveți patch-ul mai jos pentru download.

Un video făcut la cald pe YouTube în momentul când a apărut acest patch, in noiembrie 2023.

CREGFIX funcționează foarte bine și cu Windows Millenium, doar că aici trebuie să activăm MS-DOS mode, detalii despre această procedură găsiți în video-ul de mai jos:

DOOM for Windows – un software pe 32bit compatibil cu Windows 3.11 dar și Windows 11! *fara niciun fel de modificări

Suntem la începutul lui 1995 iar Microsoft insistă că Windows e cea mai bună experiență pentru jocuri. Cum așa? Incontestabilul hit al vremii DOOM (iD Sofware) rulează în Windows 3.11 folosind o fereastră DOS, ceea ce afectează performanța pe ansamblu. Ce facem ca să rulăm DOOM direct in Windows 3.11? Ei bine, folosim extensiile Win32s și rulăm DOOM direct in Windows 3.11 folosind WinDoom pe 32bit, un program gândit să ruleze și în Windows 95 care va fi lansat pe piață în același an.

WinDoom, a fost un proiect intern al Microsoft care utilizează librăriile WinG. Ce este WinG, pronunțat„WinGee” ? Ei bine, vorbim despre precursorul DirectX.

Dar mai bine să ne uităm la următorul video cu DOOM for Windows din 13 aprilie 1995:

My computer in octombrie 2000

Știți momentul ala când cauți ceva și găsești altceva…? Ei bine, eu am găsit un CD de backup din anul de gratie 2002. Datele s-au copiat fără probleme chiar si dupa 20 de ani fabricantul CD-ului chiar se lauda pe coperta cu “lifetime durability”. Asa sa fie! Dar nu despre CD-uri voiam sa discut ci despre un screen shot din 29 octombrie 2002. Cum de unde stiu ca fix de atunci? Fișierul, bineînțeles, și-a păstrat data de creare dar, mai mult de atat, este un screenshot cu msn.com care-ți arata mare în coltul din dreapta ca este “Octomber 29”.

Mai intai, m-am întrebat daca e chiar un screen shot autentic de pe PC-ul meu de atunci sau o fi fost downloadat de pe net. M-am convins repede ca eu sunt autorul dupa ce am văzut software-ul instalat.

Asadar ce avem noi aici?

Windows 3.11 pe Ryzen 3900X [youtube video]

Un scurt video despre cum ruleaza Windows 3.11 pe Ryzen 3900X

Ryzen 3900X
Biostar X470 motheboard with 2 classic PCI slots
Voodoo 3 3000 PCI (PCI slot #1)
Ensoniq Audio PCI (ES1370) (PCI slot #2)
120GB WD SSD connected to a PCI to SATA adapter (VIA 6421) (using some PCI to PCI-E adaper)
Intel Gigabit LAN with NDIS 2 DOS drivers
Microsoft Cordless Wheel Mouse Serial and PS/2 (using the serial port from the motherboard with a header)
PS/2 Keyboard

DiskWrite

DiskWrite este un mic utilitar (doar 17KB) din anul de gratie 2000 care vă permite să transferați o imagine de floppy (.img) direct pe o dischetă. La vremea lansării a fost o alternativă compatabilă Windows versus utilitarele MS-DOS – precum rawrite.exe sau fdimage.exe. Este un program perfect compatibil cu Windows 10/11 (98/NT/2000) și foarte util in cazul în care doriți să creați o dischetă bootabilă folosind un drive USB. Windows 10/11 încă oferă suport pentru unitățile floppy USB așadar tot ce aveți e o imagine de dischetă .img, o unitate floppy și acest program. Revenind la imagine de dischetă, este evident că nu se poate copia direct fișierul .img pe dischetă și să ne așteptăm ca aceasta să devină bootabilă. De aceea e nevoie de un software care să se ocupe și de partea bootabilă iar DiskWrite este unealta perfectă. Mai mult de atât știe să-și asigure accesul exclusiv la unitatea floppy in timpul procesului de scriere, iar pentru acest motiv aveți nevoie de drepturi de administrator pentru a putea obține rezultate.

Download

P.S. În cazul în care nu știți de unde să faceți rost de imagini bootabile de dischetă există allbootdisks.com

Next Page »

© 2002 - 2024 pinzaru.ro · Modele acte · Contact & GDPR · Log in