• Home
• DOS
• GDPR
• Windows 101
• Tips
• News & Reviews

Drept bancar: secretul profesional

• Acţiunile societăţii bancare
• Particularităţile acţionariatului bancar
• Capitalul social al societatii bancare
• Conducerea şi organizarea societăţii comerciale bancare
• Particularităţile constituirii societăţii comerciale bancare
• Drept bancar: noţiuni privind cenzorii şi auditorul independent al băncii
• Drept bancar: secretul profesional
• Activitati ce pot fi desfasurate de banci vs activitati interzise

Secretul profesional

Băncile au obligaţii etice faţa de clienţii lor, cât şi faţă de societate in ansamblul ei, fiindcă ocupă o poziţie privilegiată prin faptul că membrii societăţii trebuie, în multe situaţii, să apeleze la serviciile lor.

Datorită faptului că băncile au un rol economic îi societate, participarea lor la activităti ilegale (de exemplu-spălarea de bani-proveniţi din activităţi ilicite: contrabandă, comercializarea de droguri, semne monotare false) poate avea un impact negativ asupra întregii vieţi economice şi sociale.

În general, pe masura apariţiei, dezvoltării şi perfecţionării sistemului bancar şi implicit a activitătii bancare, atăt fiecare tip de bancă, căt si  asociaţiile lor profesionale au elaborat şi perfecţionat reglementări şi norme specifice de conduită profesională, reunite sub forma si conţinutul unor coduri de conduită şi practică bancara.1

Datorită implicaţiilor sale social-economice, activitatea bancară necesită o reglementare şi o protecţie speciale. Securitatea sectorului bancar depinde şi de încrederea pe care se întemeiază relaţia dintre bancă şi clienţii săi. Aceasta este justificarea principiului confidenţialităţii operaţunilor bancare, respectiv a obligaţiei de discreţie ce revine băncii în privinţa informaţiilor pe care le deţine cu privire la clienţii săi, cu privire la identitatea titularilor conturilor, la sumele de bani existente in cont ,la deponenţi şi la operaţiunile bancare desfaşurate.

Obligaţia de discreţie revine băncii în dubla ei calitate, de confident necesar şi de prestator de sevicii. În calitate de confident, banca este obligată să nu divulge informaţiile confidenţiale, indiferent dacă divulgarea acestora ar fi sau nu de natură a-l proteja pe client. Ca prestator de servicii, banca este ţinută să nu divulge o informaţie despre client, chiar neconfidenţială, dacă aceasta ar putea fi utilizată contra clientului. Obligaţia de discreţie are, in concluzie, doua laturi: protecţia secretului bancar şi protecţia clientului.

Obligaţia de păstrare a secretului bancar incumbă atăt societăţilor bancare,persoane juridice române, cât şi sucursalelor băncilor străine autorizate să funcţioneze pe teritoriul României.

Destinatare ale obligaţiei de păstrare a secretului bancar sunt şi instituţiile, altele decăt băncile, abilitate de lege să desfăşoare activităţi bancare, de exemplu, instituţiile de credit.

Articolele 36 şi 37 din Legea nr,58/1998 reglementează obligaţia păstrării secretului profesional în activitatea bancară. Astfel, personalul unei bănci nu are dreptul de a folosi sau de a dezvălui, nici în timpul activităţii, nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, devenite publice, ar dăuna intereselor sau prestigiului unei bănci sau vreunui client al acestuia. Aceste prevederi se splică şi persoanelor care obţin informaţii de natura celor arătate, din rapoarte sau din documente ale băncii.

Orice membru al consiliului de administaţie al unei bănci, precum şi toate persoanele care participă la activitatea bancară sunt obligate să păstreze secretul profesional. Personalul băncii nu poate uza în interes personal, de informaţiile bancare pe care le deţine sau de care a luat cunoştinţă în orice mod. Aceste prevederi se aplica şi persoanelor care obţin din activitatea de control şi supraveghere sau din rapoarte ori documente, informaţii de această natură.

Informaţiile privind sumele depuse şi operaţiunile efectuate pe numele persoanelor fizice şi juridice se vor transmite numai titularilor sau reprezentanţilor lor legali-art.37alin.1 din Legea nr.58/1998.

Legea bancară prevede o excepţie de la aceast articol , şi anume, în cauzele penale în care s-a pus in mişcare acţiunea penală împotriva titularului, la cererea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti-art.37alin.1, teza a doua din Legea nr. 58/1998.

O reglementare care instuie în mod implicit o situatie derogatorie de la regimul de drept comun al sectorului bancar este reprezentată de dipoziţiile Legii nr.83/1998 privind falimentul băncilor. Aceasta prevede că banca debitoare care nu mai poate face faţă în totalitate datoriilor sale exigibile cu sume de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii de faliment .Cererea trebuie să fie însoţită de o lista cu numele şi adresele creditorilor.

O altă excepţie de la regimul juridic general al secretului bancar este reglementată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 51/19902privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, care stabileşte cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor la care statul este acţionar majoritar, în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurilor de privatizare. Astfel, conform art.15, băncile sunt obligate să furnizeze, la cerere scrisă a Agenţiei, toate informaţiile referitoare la cuantumul disponibilitătilor băneşti, precum şi al oricăror active deţinute la aceste bănci de debitorii cedaţi.

O importantă derogare de la regimul juridic general al secretului profesional bancar o constituie si dispoziţiile Legii nr.21/19993privind prevenirea şi sancţionarea spalării banilor.

Personalul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor are obligaţia de a nu divulga informaţiile primite in timpul activităţii decăt in cadrul procedurii judiciare, inclusiv după încetarea funcţiei, pe o durată de 5 ani. Este, de asemenea interzisă folosirea în scop personal de către angajaţii Oficiului, a informaţiilor primite atât în timpul activităţii, cât şi după încetarea acesteia.

Legea nr. 21/1999 prevede obligaţia de informare a instituţiei abilitate, în cazul în care există suspiciuni că operaţiunea are ca scop spălarea banilor, şi obligaţia de a stabili identitatea cienţilor pentru operaţiunile de depunere si de retragere de sume în numerar  ,în lei sau în valută, sume ce depăşesc echivalentul în lei a 10 000 Euro.

Daca o bancă are cunoştinţe că o tranzacţie pentru care a primit insrucţiuni să o efectuezeare ca scop spălarea banilor şi acesteia îi este imposibil sa nu o efectueze sau, prin neefectuarea ei, este posibil să zădărnicească eforturile de a se urmări beneficiarii operaţiunii suspecte de spălare a banilor, ea va informa Oficiul.

În cazul în care există informaţii că prin tranzacţie se urmăreşte spălarea banilor, se va proceda la identificarea clienţilor, chiar dacă valoarea tranzacţiei este mai mică decât limita minimă.

Potrivit art. 17 din Lege, Banca Naţională a Romăniei, în calitate de autoritate de supraveghere prudenţială a societăţilor bancare, are obligaţia să informeze Oficiul dacă ia cunostinţă de date care indică acţiuni de spălare a banilor.

• Download

1. Luminiţa Ristea, p. 278 . Managementul societatilor si institutiilor bancare, Editura Muntenia si Leda, Constanta, 2002 [↩]
2. Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului nr. 51/1990 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 482 din 15 decembrie 1998. În temeiul art. 4 al  acestei Ordonanţe, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 387 din 20 mai 1999 privind organizarea şi fncţionarea Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare, modificată prin Hotărârea de Guvern nr.29/17 ianuarie 2000. [↩]
3. Legea nr. 21/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 18/1999 din 21 ianuarie 1999 şi a intrrâat in vigoare la 21 aprilie 1999. Se confofmează Directivei C.E.E. nr .91/308/10.06.1991. [↩]

© 2002 - 2024 pinzaru.ro · Modele acte · Contact & GDPR · Log in