Cum facem un stick bootabil cu Windows 10?

Deși există celebrul Rufus, dar și multe ale programe capabile să ne facă un stick bootabil cu Windows 10, vom merge în acest articol pe mâna celor de la Microsoft. Adică vom folosi uneltele puse la dispoziție chiar de către creatorii Windows-ului. S-au dus vremurile când o imagine .iso cu Windows o descărcam de pe cine știe ce site-uri/torente. Acum Winodws se poate descărca chiar de la Microsoft, care au fost suficient de draguți să ne pună la dispoziție și un utilitar cu care poate crea un stick bootabil. (sau ne poate descărca o imagine .iso pentru a „arde” un DVD)

Ce ar fi să instalăm chiar ultima versiune?

Dacă mergem pe varianta oficială, avem certitudinea că folosim o imagine de Windows curată (care știm sigur că nu a fost alterată) și mai ales că instalăm cea mai recentă versiune. Windows 10 a fost lansat în 2015 și ultimii cinci ani a avut parte de niște update-uri majore.

Chiar dacă suntem conștiincioși și ținem stocată pe hard o imagine .iso cu Windows 10 de la instalarea anterioară aceasta, cel mai probabil, e deja depășită. Dacă instalăm o variantă mai veche, bineînțeles că Windows își face face update-urile necesare și o va aduce la zi. Însă aceste update-uri vor consuma timp, vor cere niște restarturi și vor încetini calculatorul într-o primă etapă. Dacă instalăm o variantă foarte veche, cum ar fi versiunea originală, atunci nu vor mai fi doar niște simple update-uri. Pentru a ajunge la zi, „Windows update” va șterge instalarea veche și va instala noua variantă în cadrul unui proces care va consuma și mai mult timp pentru că va face și back-up la versiunea veche. Practic instalăm Windows-ul de două ori.

Acum că ne-am lămurit de ce e bine să instalăm de la bun început ultima versiune de Windows 10, cum procedăm mai exact?

Mai întâi, scriem pe google că vrem un stick bootabil cu Windows 10. De regulă cuvintele cheie „windows 10 usb tool” vor genera un prim link către site-ul Microsoft.

Ajunși pe site, suntem înștiințați că trebuie să avem mai întâi o licență. E bine să avem una, dar putem crea în liniște un stick bootabil fără să avem o licență la îndemână. Putem activa Windows-ul și mai târziu, iar în cazul PC-urilor care sunt deja activate, în condițiile în care nu s-a schimbat hardware-ul, acestea se vor activa automat.

Apăsăm pe butonul de descărcare și vom downloada astfel utilitarul MediaCreationTool1909.exe. Dacă ne întrebăm de la ce vine 1909, răspunsul e: de la versiunea de Windows curentă. Dacă ne uităm pe tabelul de mai sus, 1909 e numărul update-ul din noiembrie 2019.

Acest utilitar se va descărca în folderul Downloads, dacă nu am ales noi altă locație.

Să pornim utilitarul și să trecem la treabă!

  1. Acceptăm termenii licenței

2. Alegem opțiunea de a crea un stick USB/DVD/ISO file

3. 32 sau 64bit? În mod normal alegem varianta pe 64bit, fără să mai stăm pe gânduri. Utilitarul va utiliza în mod predefinit varianta compatibilă cu PC-ul de pe care este rulat. Dacă vrem să utilizăm stickul și pe calculatoare mai vechi. De exemplu, pe netbook-uri cu procesoare ATOM pe 32bit, asa că putem opta pentru un stick universal selectând opțiunea „Both” și astfel stickul nostru va fi compatibil 32/64bit.

4. Am ajuns la partea în care-i spunem utilitarului de la Microsoft dacă să facă un stick bootabil sau să descarce o imagine .iso. Din moment ce citim acest articol, probabil că vrem un stick USB. Stickul trebuie să fie de minim 8GB și e timpul să ne luăm adio de la ce este pe el! Instalarea îl va formata și se vor pierde toate datele.

5. O sa ne apară o listă cu „removable drives” – adică unități de stocare detașabile, de unde selectăm litera la care se află stickul USB. În cazul de fața, litera F:

5.1 Mare atenție: este posibil ca în listă să apără și harddisk-urile externe pe USB. În imaginea de mai jos, pentru exemplificare, am conectat un hard disk portabil de 4TB Seagate. Dacă nu sunt atent și-l selectez ca mediu de stocare pentru instalarea de Windows, adio 4TB de date. Așadar, dacă nu doriți să pierdeți date prețioase, asigurați-vă de două ori că ați ales litera care corespunde stick-ului USB.

6. După ce am ales cu atenție litera corectă, apăsăm butonul Next și utilitarul va începe să descarce imaginea cu Windows 10 de pe serverele Microsoft și se va ocupa de restul. La final vom aveam un stick bootabil cu ultima versiune de Windows. Dacă descărcarea în sine nu va dura chiar mult, scrierea pe stick poate lua ceva timp.

Victorie! Stickul nostru USB e gata!

Cât durează, am timp să-mi fac o cafea?

Fără excepție, rata de scriere la stick-urile USB este mai mică decât rata de citire. Până la finalizare, procesul de scriere poate dura lejer 20 de minute, în funcție de performanțele stick-ului. Eu am stick USB 3.0, al meu e mai rapid! Hmm… Depinde… Conform tabelului de mai jos, stick-uri USB 3.0 de la un brand foarte popular au rate de scriere și de 4.33MB/s. Am subliniat cu rosu un model de 16GB. Așa la un calcul băbesc: „Dacă scrie cu 5 mega pe secunda x 60 = 300 de mega pe minut, adică 0,3GB. Oh, am timp de-o cafea până se scriu aprox 4GB pe stick…”.

E musai să instalez pe stick USB?

Nu e deloc obligatoriu. Putem instala și pe un SD card, pe hard disk extern sau, de preferat pe un SSD portabil, care ne va oferi cei mai buni timpi de instalare.

Eu folosesc un card Compact Flash Sandisk cu rata de scriere de 160MB/s într-un card readear Lexar USB 3.0.

Cum a rămas cu licența?

Dacă nu am schimbat hardware major de pe PC-ul nostru și acesta a avut Windows-ul activat anterior, procedura se va realiza automat. Dacă suntem la prima instalare și avem o licența, introducem cheia fie la momentul când am pornit instalarea, fie ulterior în Windows.

Dacă avem un PC cu licență de Windows 7 sau 8, putem folosi cheia care este imprimată pe stickerul cu Windows de pe unitatea desktop sau de pe spatele laptop-ului.

Acest upgrade gratuit, a fost introdus odată cu lansarea oficială Windows 10 din 2015, când instalerul de Windows 10 a fost modificat astfel încât să accepte chei de instalare și de la Windows 7 sau 8. Deși s-a tot vorbit că această „promoție” va lua sfârșit, lucrurile nu sunt foarte clare. Ce este cert, e că dacă ați reușit să folosiți în trecut cu o cheie mai veche de Windows 7 sau 8, upgrade-ul va rămâne valabil și dacă reinstalați Windows 10 și în prezent.

Mixed content over https – De ce pagina mea nu e sigura?

Dacă vrei să te pui bine cu google și să ai un ranking mai bun, trebuie să ai instalat un certificat SSL. 

Nu merge și așa, fără certificat?

Merge, dar browserele vor avea mare grijă să afișeze un mesaj prin care anunță vizitatorii că site-ul nu e sigur. 

 

Păi, șite-ul meu are doar niște poze cu ciobănești miortici și niște texte pe care le-am scris când eram mai mult beat? De acord, ciobăneștii pot fi periculoși dar ce nu e sigur la site-ul meu? 

Ei bine, conexiunea nu e securizată! Asta înseamnă că atunci când cineva își scrie numele și parola, aceasta sunt transmise ca atare către serverul care găzduiește site-ul și, teoretic, pot fi interceptate. Pe de altă parte, aceste date sensibile sunt protejate atunci când conexiunea e securizată, pentru că browserul și serverul web comunică prin intermediul unui fel „alfabet secret”, ca să supra-simplificăm lucrurile.

Suna bine, dar site-ul meu nu are interfață cu utilizatorii, nimeni nu trebuie să-mi transmită nicio parolă și niciun fel de date personale. Eu am doar poze cu câini, de ce trebuie să-l securizez?

Pentru că nu costă nimic. Prin intermediul asociației non profit Let’s encrypt, această opțiune este gratuită și peste 200 mil de site-uri o folosesc. În realitate, presupune puțină bătaie de cap dacă te ocupi manual de toată procedură. Eu, din fericire, am folosit un script integrat în cPanel și instalarea certificatului a fost automată.

După ce instalam certificatul e musai sa ne asigurăm că serverul web va redirecționa toate cererile către versiunea securizată a site-ului.  Mai exact, în loc de http://pinzaru.ro va deschide https://pinzaru.ro. Dacă folosim cPanel, iarăși nu e o treabă deloc complicată, după cum putem observa în imaginea de mai jos.

Am instalat certificatul, am redirecționat și pagina mea tot nu e sigură!

Chrome o ține pe-a lui și zice că pur și simplu treaba nu e sigură..

Firefox însă, e puțin mai nuanțat, și zice ca anumite părți din imagine nu sunt sigure. Cum ar fi imaginile???

Unele mixuri nu sunt bune

Iată un scenariu foarte probabil: avem certificatul instalat și valabil (nu e expirat), pagina noastră începe cu https și totuși NU este văzută cu ochi buni de către browsere. Dacă site-ul nostru se bazează pe WordPress, peste care mai avem adăugate vreo 20 de plugin-uri, este posibil să dăm de probleme atunci când unele plugin-uri încearcă să descarce cod de la adrese externe, cum ar fi un script java.

Soluția? Vedem care sunt pluginurile cu probleme, le updatam și daca nu problema nu dispare, le dezactivam. Putem găsi oricând un plugin alternativ.

Unele imagini nu sunt sigure? Sau cum am descoperit eu apa calda…

Mai adesea decât pluginurile buclucașe, problema poate veni de unde te aștepți mai puțin, tocmai de la niște nevinovate de la linkuri către anumite imagini pe care le încarcă tema de WordPress. Fie că unele teme WordPress au „hardcoded” niște link-uri către anumite imagini, fie că am făcut noi cu mâna noastră acest lucru, trebuie să ne învățăm să nu mai punem adrese directe către imagini. În imaginea de mai jos, cu mâna mea, am încărcat mai multe imagini în sidebar.php folosind adresa directă către ele, sub forma de http://pinzaru.ro/wp-content/imagine.jpg. Acest lucru a fost imediat taxat de către browser care tratează pagina drept nesecurizată deoarece conținutul se încarcă via https: dar imaginile sunt descărcate de la adresa cu http.

Cum rezolvăm problema?

Folosim o adresă relativă.

src=”<?php bloginfo(‘template_url’); ?>/images/Ryzen_3900X.jpg”

Adresa de mai sus este înțeleasă de WordPress in următorul fel: afișează fișierul Ryzen_3900X.jpg din folderul „images” de la adresa unde este stocata tema curenta. E fix același lucru cu http://pinzaru.ro/wp-content/tema/images/Ryzen_3900x.jpg – dar face minune când vorbim de pagini sigure și mai ales dacă dorim să portăm site-ul la altă adresa.

 

Probleme cu memoria? Cum verificăm memoria RAM din Windows?

Calculatorul nostru se comportă ciudat? Se blochează? Apar ecrane albastre, nu putem reinstala Windows-ul? Atunci, înainte de a căuta alți vinovați, n-ar strica să testăm memoria RAM.

De ce să verific memoria RAM? Memoria ori funcționează, ori nu! Într-adevăr, de cele mai multe ori, un modul de memorie „ars” e bun de reciclat și nimic mai mult.  Dacă se întâmplă ca modulul buclucaș să fie și singurul modul de memorie RAM din calculator, atunci PC-ul nostru va refuza să pornească și va scoate diverse beep-uri în funcție de modelul plăcii de bază, fie beep-uri repetitive, fie unul scurt și trei lungi sau alte combinații. Dacă auzim un asemenea concert de beep-uri, nu ne panicăm. În multe cazuri, erorile cu privire la memoria RAM pot proveni de la contactul imperfect cu placa de bază – situația se rezolvă dacă scoatem modulul cu pricina din slot și-l punem la loc.

Există totuși și situația când calculatorul nostru va porni și cu un modul de memorie care dă erori și acest scenariu ne poate da mari bătăi de cap. Într-o primă ipoteză, aceste erori pot fi cauzate de niște defecțiuni fizice care nu permit stocarea de date la o anumită adresă. Soluția? Înlocuim memoria. O altă situație,  este atunci când memoria funcționează în afara parametrilor pentru care a fost concepută, a se citi „overclocking”. Fiecare memorie are o viteză de lucru, care se măsoară în megahertzi – cu cât mai mulți, cu atât mai bine. De exemplu, o memorie DDR4 care funcționează la 1866 Mhz poate transfera date cu maxim 14933.33MB (aprox 15GB/s) iar una care funcționează la 3200Mhz poate transfera date cu maxim 25600MB/s (aprox 25GB/s). Dacă placa de baza ne permite, putem crește frecvența de lucru a memoriei, dar există mari șanse aceasta să nu poată țină pasul și să stocheze datele eronat, aspect care va fi penalizat imediat de către Windows fie prin afișarea unui ecran albastru, fie prin alte mesaje de eroare. Soluția? Rulăm niște teste ca să vedem la ce frecvențe este memoria stabilă.

Cum verificăm dacă o memorie este perfect funcțională folosind uneltele puse la dispoziție de Windows?

Simplu: apelăm Windows Memory Diagnostic. E suficient să scriem în bara de căutare: mdsched

Acest utilitar nu va verifica memoria din sesiunea de Windows curenta, pentru că Windows-ul în sine ocupă o bună parte din memoria RAM și ar fi mare deranj dacă ar fi verificate în timp real chiar acele zone de memorie. În schimb, utilitarul va reporni calculatorul cu un minim de fișiere în memorie și va rula testele pe o perioadă de câteva minute bune, în funcție de câtă memorie RAM avem. Vom primi rezultatul analizelor pe loc, dar și când revenim în Windows, printr-un mesaj în aria de notificări.

În imaginea de jos, suntem in scenariul când Windows a detectat probleme cu memoria RAM și ne sfătuiește să luăm legătura cu producătorul PC-ului:

 

 

Cum listam postarile din aceeasi categorie in WordPress

Nu e o idee rea să avem o lista cu postări din aceeași categorie la sfârșitul unui articol. În primul rând cresc șansele că cititorul să vadă un alt articol interesant și să mai rămână pe site pentru un alt articol, sau două… Mai mult de atât, atunci când motoarele de căutare vor indexa articolul cu pricina, va indexa și titlurile care apar la sfârșit, ceea ce poate duce la o combinație de cuvinte cheie care să se potrivească unei căutări specifice. De exemplu dacă articolul este despre „Cum să-mi aleg un procesor pentru jocuri?” iar la sfârșitul lui apare lista „Cum să fac overclocking la placa video?”- atunci când cineva va cauta „overlocking procesor” – este posibil să apară în lista de rezultate primul articol sau al doilea, în funcție de care are un rank mai bun.

Există numeroase plugin-uri care fac acest job, dar dacă vom folosi codul de mai jos, putem lista aceste postări unde vrem noi și nu ne vom limita la un simplu widget. Poate vrem sa le postam în bara din dreapta, poate vrem sa le postam la sfârșitul articolului, poate vrem sa le postam la secțiunea comentarii sau la sfârșitul paginii.

Pentru aceasta va trebui să alegem opțiunea „theme editor” și să introducem codul într-unul din fișierele specifice temei. De exemplu, dacă vrem să apără la secțiunea comentarii, edităm comments.php dacă vrem în bara din dreapta, edităm sidebar.php și așa mai departe. Aceste fișiere diferă de la temă la temă, dar WordPress oferă și informații suplimentare cu privire la funcția pe care o îndeplinesc diferite fișiere .php din temă.

Codul de mai jos trebuie să înceapă cu <div> și să încheie cu </div>

<?php $orig_post = $post;
global $post;
$tags = wp_get_post_tags($post->ID);
if ($tags) {
$tag_ids = array();
foreach($tags as $individual_tag) $tag_ids[] = $individual_tag->term_id;
$args=array(
‘tag__in’ => $tag_ids,
‘post__not_in’ => array($post->ID),
‘posts_per_page’=>5, // Numarul de postari care va fi listat
‘ignore_sticky_posts’=>1
);
$my_query = new wp_query( $args );
if( $my_query->have_posts() ) {

echo ‘<div id=”relatedposts”><h3>Postari similare</h3><ul>’;

while( $my_query->have_posts() ) {
$my_query->the_post(); ?>

<li><div class=”relatedthumb”><a href=”<? the_permalink()?>” rel=”bookmark” title=”<?php the_title(); ?>”><?php the_post_thumbnail(); ?></a></div>
<div class=”relatedcontent”>
<h3><a href=”<? the_permalink()?>” rel=”bookmark” title=”<?php the_title(); ?>”><?php the_title(); ?></a></h3>
<?php the_time(‘M j, Y’) ?> //listeaza si data postarii, putem sterge aceasta linie
</div>
</li>
<? }
echo ‘</ul></div>’;
}
}
$post = $orig_post;
wp_reset_query(); ?>

 

Magic Lantern: superputeri pentru DSLR-urile CANON

Magic Lantern este un program compatibil cu anumite DSLR-uri CANON (decât!), se instaleaza pe cardul de memorie si ofera functii avansate, precum posibilitatea de a filma RAW, la fel ca si camerele profesionale.

Un aspect important (si incurajator) este ca acest soft nu modifica nici un bit din firmware-ul camerei. Daca scoatem sau formatam cardul de memorie, e ca si cum Magic Lantern n-a interactionat niciodata cu camera. Desi producatorii o tin sus si tare ca nu ofera nici cea mai mica garantie, si ca orice s-ar intampla e pe barba noastra, pot sa confirm (dupa 3 ani de utilizare) ca 5D Mark III-ul meu n-a patit absolut nimic.

Cum se instaleaza?

Intram pe pagina de download, descarcam fisierele si le copiem pe card – in radacina. (adica direct pe card, nu intr-un folder anume) Apoi mergem in meniul camerei si selectam optiunea de firmware update si restartam. La repornire camera va rula in paralel si Magic Lantern, care poate fi activat de pe butonul de delete. Mai trebuie sa ne asiguram ca versiunea de Magic Lantern pe care o descarcam coincide cu firmware-ul camerei. De exemplu daca avem firmware versiunea 1.1.3 – descarcam Magic Lantern conceput pentru 1.1.3.

De ce sa filmam raw?

Atunci cand filmam RAW imaginea nu este compresata, la 24 de frame-uri pe secunda avem practic 24 de imagini .dng x aprox 2MB bucata. Intr-adevar, avem nevoie de un card de memorie rapid care sa poata tina pasul, (in full HD aprox 80MB/s) insa beneficiile la partea de post procesare sunt imense, putem creste expunera cu un stop fara ca imaginea sa se deterioreze vizibil, ceea ce nu este posibil pe o filmare deja compresata.

Pentru filmare am folosit urmatoarele echipamente:

  • Canon 5D Mark III
  • Card CF Sandink 160MB/s (filmarea necesita o scriere constanta de aprox 80MB/s – megabytes si nu megabits)
  • Canon 24-70L F4 si Canon 70-200L 2.8 II
  • Magic Lantern
  • Davinci Resolve

Magic Lantern RAW MLV – EOSHD 5D Mark 3 LUT

Camera: Canon 5D Mark III (1.1.3 with Magic Lantern may 2015)

Lens: Canon 24-70 F4 L Format: RAW footage (MLV )

Workflow: Exported as Cinema DNG with MLRAWVIEWER (1.3.3) and color graded with Davinci Resolve 11. Edited in Vegas PRO 13.

MUSIC: Ryan Little – Falling Down

Windows NT, XP, Vista sau 7/8. Am uitat parola?

Daca am uitat parola si calculatorul nostru rulează Windows XP, Vista sau 7 mai exista o speranta de a pune din nou stapanire pe calculator! Nu trebuie sa ne gandim imediat la reinstalare. Parola care ne da batai de cap va putea fi eliminata, dar nu o vom putea recupera. Acesta este un lucru foarte bun caci, din comoditate, lumea obișnuiește sa folosească aceeași parola pe o multitudine de conturi. În aceste condiții, dacă cineva ar obține parola de la Windows, are șanse sa intre mai apoi și în contul de mail, facebook etc. Dupa eliminarea parolei vom putea pune o noua parola daca consideram necesar.

De ce avem nevoie?

1. Software-ul gratuit cunoscut sub numele de Offline NT Password & Registry Editor.

2. O unitate optica capabila sa inscripționeze CD-uri si un CD gol sau un USB stick

Cu ce sisteme de operare este compatibil acest software?

Acest soft este testat de la Windows NT3.5 până Windows 8.1, inclusiv versiunile de server precum 2003, 2008 and 2012. De asemenea, merge pe orice versiune 64 bit.

Dacă calculatorul nostru nu este echipat cu o unitate optica putem folosi un stick usb bootabil pentru a rezolva treaba. Recomand UNetbootin pentru a crea stickul cu pricina.  Rufus e la fel de bun. Practic vom boota în Linux și vom altera niște fișiere din Windows.

Sa trecem la treaba!

1. Descarcam de aici Offline NT Password & Registry Editor. Acest fisier este o imagine ISO și nu trebuie copiat ca atare pe CD ci trebuie spus programului de inscripționare ca are de a face cu o imagine ISO (adică un fișier care conține in interior toate fișierele și structura unui CD) și acesta va fi inscripționat ca atare.

  • cd140201.zip (~18MB) – Bootable CD image. (md5sum: f274127bf8be9a7ed48b563fd951ae9e)
  • usb140201.zip (~18MB) – Files for USB install (md5sum: a60dbb91016d93ec5f11e64650394afb)

Pentru stick-ul bootabil,  programe precum Rufus sau UNetbootin – știu ce sa facă atunci când ii punem pe tava o imagine .iso – iar cat am clipi am un stick bootabil.

2. Repornim calculatorul și apăsam ESC/F8/F11/F12 ca sa intram în meniul de boot. De obicei la pornire, ne este afișat pentru scurt timp care este comanda care va deschide meniul de boot. Daca nu reușim sa dam de meniul de boot, intram în BIOS și schimbam ordinea de boot în asa fel încât PC-ul sa booteze de pe CD sau stick-ul USB mai întâi.

3. Odata ce am bootat de pe stick/CD programul va incarca singur driverele necesare pentru a accesa hardisk-ul si noua nu ne rămâne decât sa jucăm jocul cifrelor si litrelor! Interfața este una pur text!

Pentru început apăsam tasta 1 – „Edit user data and passwords

Mai departe, programul va descoperi ce utilizatori sunt înregistrați cu instalarea de Windows în cauza și ne va pune alte întrebări in mod text:

Răspunsul câștigător este iarăși 1 – Clear (blank) user password  – adică elimina parola utilizatorului

Victorie! Parola a fost ștearsa, si la urmatoarea intrebare apar q de la quit, ca sa parasim programul!

Acum scoatem stick-ul/CD-ul și când pornim Windows-ul nu ne mai cere nicio parola!

 

Cum adaugam drivere pentru o instalare de XP

Cum puteți modifica o instalare de XP ca să adaugați manual drivere și update-uri? În primul rând, acest lucru se poate face automat cu utilitare precum nLite și altele, dar de vreo câteva ori am primit erori la instalare folosind metoda automată, asa ca m-am documentat cum se face manual, efectiv ce fișiere modificăm, unde copiem driverele etc. Așa că am dat peste articolul de mai jos, l-am tradus și adaptat.

Adăugați driverele RAID și Service Pack 2 la CD-ul dvs. Windows original!
Gândiți-vă cum tratați o mașină nouă: o veți prețui și o veți răsfăța la început. Vei renunța la după-amiezile de duminică ca s-o spălați și s-o ceruiți manual, iar inima  va palpa puternic de fiecare dată când vedeți că fiara de oțel strălucitor vă așteaptă în parcare. O versiune recent instalată de Windows XP poate inspira devotament similar. Nu numai că vă încântă o nouă instalare pe curat,  dar ați descărcat cu răbdare cele mai recente patch-uri de la Windows Update, pentru a vă păstra formă sistemul de operare.

Dar, în timp, majoritatea dintre noi încep să-și dea seama că mașina nouă – precum și acea instalare pe curată WinXP – nu este un drept garantat pe viață. Pe măsură ce acumulează kilometri și uzură, mândria și bucuria voastră devin doar o altă scurgere de bani și de timp. Practic ne dăm seama că nu mai merită efortul. În locul de o spălare manuală, merge și una la o spălătorie rapidă la benzinărie. Dacă ar exista doar un echivalent simplu de spălat și clătire pentru WinXP.

Ghici ce? Un astfel de lucru există. Se numește glisare – arta mistică de a crea un CD de configurare actualizat pentru Windows XP cu toate cele mai recente patch-uri preinstalate, deci nu va trebui să-ți petreci jumătate din viață pe site-ul Windows Update de la Microsoft. Ca întotdeauna, Maximum PC este aici pentru a vă arăta cum să o faceți. Ba chiar, te vom ajuta chiar să adaugi driverele de control RAID sau Serial ATA pe CD-ul tău, astfel încât să nu ai nevoie de o unitate de dischetă (sau tasta F6) pentru a instala Windows. (Notă: Service Pack 2 nu a fost disponibil când am apărut, dar ar trebui să fie până când citiți acest lucru. Dacă SP2 nu este disponibil, instrucțiunile din această poveste vor funcționa în continuare cu SP1.)

Ce zici de asta? Sunteți gata să vă licitați ziua de spălare a mâinilor? Apoi citiți mai departe …

Ingrediente necesare:

  1. CD de instalareWindows XP
  2. Conexiune internet
  3. Soft scriere CD
  4. ISO Buster ( www.isobuster.com )
  5. Nero 5.5.9.0 sau mai nou (obțineți versiunile care nu sunt 6.0 de pe www.oldversion.com )

Pasul 1: Colectați fișierele necesare

Înainte de a începe, va trebui să descărcăm instalarea completă, independentă a Service Pack 2 (spre deosebire de efectuarea unei actualizări bazate pe web). Accesați download.microsoft.com și priviți în secțiunea Windows XP sau pur și simplu rulați Windows Update din Internet Explorer.

În același timp, descărcați cele mai noi drivere pentru controlorul dvs. RAID sau Serial ATA. Dacă le adăugați pe CD-ul dvs. de instalare, nu va trebui să folosiți o unitate de dischete clasică pentru a instala Windows. Pentru un supliment RAID sau card SATA, căutați driverele pe site-ul web al producătorului. Unele dintre cele mai populare controlere sunt făcute de Promise , Intel , Adaptec și HighPoint . Dacă controlerul dvs. este integrat pe placa de bază, accesați site-ul web al producătorului plăcii de bază sau al laptopului.

Puteți rula driverele dvs. RAID în discul de instalare XP prin glisare!

Pasul 2: actualizați fișierele de configurare

Următorul nostru obiectiv este extragerea Service Pack 2 într-un folder, astfel încât să putem actualiza fișierele noastre de configurare Windows existente. Deschideți promptul de comandă făcând clic pe Start, Run și tastarea cmd.exe. Utilizați comanda cd (schimbare director) pentru a naviga în folderul în care tocmai ați salvat executabilul SP2 în pasul anterior. (Sintaxa pentru cd este cd <path>, deci dacă ați salvat executabilul SP2 în, să zicem: C: \ Descărcări, tastați cd C: \ Descărcări pentru a merge acolo.) Extrageți fișierele SP2 tastând xpSP2 –x, unde xpSP2 este numele executabilului SP2 pe care l-ai descărcat. Când vi se solicită o destinație pentru a extrage fișierele, introduceți C: \ xpSP2.

După ce fișierele au fost extrase, introduceți CD-ul de configurare Windows XP într-o unitate optică și copiați întregul conținut al acestuia într-un folder diferit de pe hard disk. Pentru simplitate, utilizați C: \ xpsetupcd ca folder. Acum, reveniți la promptul de comandă și introduceți următoarea comandă: C: \ xpSP2 \ i386 \ actualizare \ actualizare / s: C: \ xpsetupcd. Aceasta va actualiza fișierele de configurare existente ale Windows cu noul cod conținut în Service Pack 2. Va apărea o casetă de mesaj pentru a vă anunța când procesul va fi finalizat.

Actualizatorul încorporat al Service Pack 2 face ușor de plasat fișierele noastre de configurare Windows originale cu cel mai recent cod Microsoft.

Pasul 3: Adăugați driverele RAID / SATA

Acum suntem gata să adăugăm driverele de control RAID / SATA pe CD-ul nostru (dacă nu doriți să faceți acest lucru, treceți la pasul final).

Deschideți folderul în care ați copiat CD-ul Windows XP (C: \ xpsetupcd) și creați o subfolderă numită $ OEM $. Apoi, creați o subfolder de $ OEM $ numită $ 1 și o subfolderă de $ 1 numită drivere. Calea rezultată ar trebui să fie drivere C: \ xpsetupcd \ $ OEM $ \ $ 1 \.  Acesta este locul în care instalarea Windows va căuta drivere care nu sunt conținute în biblioteca sa standard de drivere. În scopuri organizaționale, creați o subfolder în drivere numite pentru tipul de driver pe care îl va conține – de exemplu, creați un folder RAID pentru driverele RAID sau un folder SATA pentru driverele Seriale ATA. Puteți utiliza orice nume, atât timp cât acesta are mai puțin de opt caractere.

Cu structura de folder menționată anterior, copiați driverele Windows XP RAID / SATA direct în folderul creat mai sus (am folosit C: \ xpsetupcd \ $ OEM $ \ $ 1 \ drivere \ RAID). Dacă driverele dvs. au venit într-un fișier executabil auto-extragător și nu într-un fișier zip, este posibil să puteți extrage conținutul său manual deschizându-l într-un program precum WinRAR. (În mod alternativ, puteți rula executabilul de extragere automată, apoi să săpați în directorul TEMP al sistemului dvs. – de obicei C: / documente și setări / NumeUsu / LocalSettings / Temp până găsiți directorul potrivit). În cele din urmă, localizați fișierul SYS pentru controlorul dvs. RAID / SATA printre fișierele pe care tocmai le-ați extras; acesta trebuie numit după controlerul dvs. specific (de exemplu, fasttx2k.sys pentru un controler Promise FastTrak TX2 RAID). Driverele pentru diferite sisteme de operare pot fi împărțite în foldere distincte, deci asigurați-vă că găsiți fișierul SYS care este destinat pentru Windows XP. După ce găsiți fișierul SYS, copiați-l în folderul i386 al CD-ului dvs. Windows (C: \ xpsetupcd \ i386).

Adăugarea de drivere RAID sau Serial ATA pe CD-ul dvs. Windows vă va salva problema utilizării unui dischetă pentru a le instala manual de fiecare dată când le reformatați.

Pasul 4 – Prezentați Windows-ului driverele dvs.

Acum că am adăugat fișierele de driver RAID / SATA în mix, trebuie să spunem Windows Setup despre existența acestor drivere și cum să le folosim. Dar dacă nu aveți aceste informații memorate – și dacă o faceți, acesta ar putea fi un moment bun pentru a opri computerul și a petrece ceva timp în lumea reală – va trebui să îl căutați în fișierul INF al driverului Acest fișier este de obicei găsit în același loc cu fișierul SYS pe care l-ați găsit în pasul anterior și va avea probabil același nume, deși cu o extensie INF. Deschideți fișierul INF în Notepad și copiați șirul identificatorului PCI, care este o serie de caractere care începe cu PCI \ VEN – de exemplu, PCI \ VEN_105A & DEV_3376. Poate exista un alt text pe aceeași linie cu șirul de identificare; daca acesta este cazul,începeți la prima apariție a PCI \ VEN și copiați textul până la ultima perioadă (sau la sfârșitul liniei, după cum vine prima).

Apoi, deschideți TXTSETUP.SIF (situat în C: \ xpsetupcd \ i386) și lipiți șirul dvs. de identificare PCI în secțiunea [HardwareIdsDatabase] din acel fișier. La sfârșitul șirului, adăugați un semn egal, urmat de numele șoferului dintre ghilimele. În cazul controlerului nostru RAID Promise, linia rezultată este: PCI \ VEN_105A & DEV_3376 = “fasttx2k”. Notă: Dacă fișierul INF al șoferului dvs. conține mai multe șiruri de identificare PCI, copiați-le pe toate în TXTSETUP.SIF.

Acum derulați în jos la secțiunea [SourceDisksFiles] din TXTSETUP.SIF și adăugați următorul text:

driver_filename.sys = 1 ,,,,,, _ x, 4,1

unde driver_filename.sys este numele fișierului SYS al driverului dvs. RAID / SATA. Rețineți că ar trebui să includeți .sys aici. Apoi, în secțiunea [SCSI.Load], introduceți:

driver_filename = driver_filename.sys, 4

Încă o dată, driver_filename este numele fișierului SYS al șoferului. Rețineți lipsa sufixului .sys din partea stângă a semnului egal.

În cele din urmă, în secțiunea [SCSI] a fișierului, adăugați următoarele:

driver_filename = "Nume dispozitiv RAID / SATA"

Puteți introduce orice doriți pentru „RAID / SATA Device Name”, dar vă recomandăm să utilizați o descriere semnificativă (cum ar fi numele controlorului RAID / SATA). În cele din urmă, salvați și închideți TXTSETUP.SIF.

Undeva în adâncimea fișierului INF al controlerului RAID / SATA se ascunde șirul identificatorului PCI cu abilități.

Pasul 5 – Creați o rutină de configurare personalizată

Ești aproape acolo. În acest pas, vom realiza un fișier numit WINNT.SIF în folderul i386 al fișierelor noastre de configurare Windows (C: \ xpsetupcd \ i386). Acest fișier poate fi utilizat pentru a crea o rutină de instalare nesupravegheată – un subiect care nu depășește domeniul de aplicare al acestui mod de lucru, dar îl vom folosi pur și simplu pentru a indica Windows către driverele pe care le-am derulat. Creați WINNT.SIF și introduceți următoarele:

[Date]
AutoPartition = 0
MsDosInitiated = "0"
UnattendedInstall = "YES"

[Unattended]
UnattendMode = ProvideDefault
OemPreinstall =YES
OemSkipEula =YES
NoWaitAfterTextMode = 1
NoWaitAfterGUIMode = 1

WaitForReboot = "No"
TargetPath = \ WINDOWS
DriverSigningPolicy = Ignore
OemPnPDriversPath =

[GuiUnattended]
OEMSkipW Welcome = 1

[Datele utilizatorului]
productKey =
FULLNAME = ""
ORGNAME = ""

Va trebui să personalizați linia OemPnPDriversPath introducând calea către fișierul INF pentru driverul dvs. RAID / SATA (de exemplu, dacă driverele dvs. sunt în C: \ xpsetupcd \ i386 \ $ OEM $ \ $ 1 \ drivere \ RAID utilizare: OemPnPDriversPath = \ drivere RAID \ FastTrack \ WinXP).

Există câteva alte câmpuri pe care poate doriți să le personalizați înainte de a închide WINNT.SIF. Introduceți cheia produsului, numele și numele companiei în câmpurile ProductKey, FullName și, respectiv, OrgName, pentru a evita să le introduceți în timpul configurării. Și dacă doriți să instalați Windows într-un alt folder decât C: \ WINDOWS, editați câmpul TargetPath după cum este necesar.

WINNT.SIF este un fișier puternic care vă permite să personalizați și să automatizați multe părți ale procesului de instalare Windows.

Pasul 6 – Pregătește-ți CD-ul de boot și arde-l

Următoarea noastră sarcină este să extragem imaginea de pornire de pe discul nostru original de Windows XP (sau descărcarea de aici ), astfel încât să putem să o utilizăm pentru a face ca și CD-ul nostru să poată fi pornit. Odată cu introducerea CD-ului inițial de configurare XP, lansați ISO Buster și selectați „Bootable CD” din panoul din stânga. În panoul din dreapta, faceți clic dreapta pe Microsoft Corporation.img și alegeți „Extrage Microsoft Corporation.img”. Extrageți acest fișier în folderul în care ați copiat fișierele dvs. de configurare XP (C: \ xpsetupcd).

Aprindeți ROM-ul Nero Burning (sau EZ CD Creator, sau orice altă aplicație de ardere a CD-urilor) și mergeți la fereastra Compilare nouă (faceți clic pe „Închideți vrăjitor” dacă vrăjitorul Nero apare). Selectați „CD-ROM (Boot)” din panoul din stânga și deschideți fila Boot. Pentru „Sursa datelor de pornire a imaginii” alege „Fișier imagine” și folosește fișierul Microsoft Corporation.img pe care tocmai l-ai extras. Verificați pentru a activa setările experților și setați „Tip de emulație” pe „Fără emulație” și „Număr de sectoare încărcate” pe 4. (Aceste instrucțiuni vor varia dacă folosiți o altă aplicație, desigur.)

Apoi, întoarceți-vă la fila ISO și setați „Lungime nume fișier / director” la „ISO nivel 2.” Asigurați-vă că „Format” este setat pe „Modul 1” și „Set de caractere” la „ISO 9660” și asigurați-vă că toate cele patru căsuțe de pe această filă sunt bifate („Joliet”, „Permiteți calea de parcurs a mai mult de 8 directoare”, „ Permiteți mai mult de 255 de caractere pe calea “, și” Nu adăugați “; extensia de versiune a fișierului ISO 1”). În cele din urmă, faceți clic pe fila Etichetă și setați câmpul „Etichetă de volum” la valoarea folosită de CD-ul dvs. Windows XP original – acesta este numele care apare lângă unitatea CD-ROM din computerul meu când CD-ul dvs. XP este introdus.

În acest moment, suntem aproape gata de rock. Faceți clic pe butonul „Nou” pentru a deschide Nero File Browser, apoi localizați folderul în care ați copiat CD-ul Windows XP. Deschideți folderul și adăugați întregul său conținut la imaginea dvs. CD. Când sunteți totul setat, mash butonul „Burn” și plasați-vă în gloria noului dumneavoastră strălucitor CD Windows XP, completat cu driverele RAID / SATA și Service Pack 2!

Unlocker – pentru fisierele care nu se lasa sterse…

Probleme?

Unlocker error deleting file

Nu o data ne-am lovit de problema fisierelor care nu pot fi sterse. Este cazul in special al fisierelor si folderelor folosite in mod curent de sistemul de operare sau a fisierelor utilizate de alte programe atunci cand acestea sunt active, dar si a unor fisiere infectate. Aceasta situatie enervanta are totusi la baza motive cat se poate de bine fundamentate ce tin de stabilitatea sistemului de operare prin masuri de protectie la scriere/stergere a anumitor fisiere.

Protectia la scriere si virusii

Please remove the write protectionProblema devine frustanta atunci cand virusii apeleaza la acest mecanism de protectie a fisierelor pe care au avut grija sa le infecteze.  Stim ca fisierul din fata noastra contine un virus, incercam sa-l stergem dar sistemul de operare nu ne lasa si ne cere sa inlaturam protectia la scriere, lucru pe care nu-l putem face daca nu apelam la software suplimentar.

Este si cazul fisierului autorun.inf din imaginea alaturata care atunci cand este rulat redirectioneaza catre un fisier virusat.

Unlocker

Unlocker, ajuns la versiunea 1.8.8., este un mic utilitar care poate trece de mecanismele de protectie a sistemului de operare si poate sterge instant fisierele nedorite. Unlocker nu este primul si nici singurul program de acest gen dar dupa cum se poate observa din tabelul de mai jos se descurca mai bine ca alte programe din bransa si este si gratuit.

Uncloker, utilitar de stergere a fisierelor index.dat, dll, invalid name

Instructiuni de folosire

Unlocker este simplu de folosit.  Odata instalat aceasta va crea o noua optiune in meniul de context. Facem un click drepta pe fisierul in cauza selectam Unlocker si gata, l-am sters!

Unlocker meniu de context

[tab: Download]

Descarca Unlocker versiunea 1.8.8

GGPO: Retro Gaming in 2.0

Good Game Peace OutCe este GGPO?

de Adam Marita (Shinji-kun)

GGPO = Good Game Peace Out este o platforma multiplayer pentru jocurile arcade care se pot juca in emulatoare pe PC. Are ca baza emulatorul Final Burn Alpha in care poti sa joci ROMuri de NES, SNES, Sega Genesis, NeoGeo si altele. Deci GGPO este un client si un library cu care poti sa te conectezi la alti si sa joci Street Fighter, King of Fighters, Final Fight cu oameni pe net.

Cum functioneaza?

GGPO porneste o copie FBA cu ROMul jocului pe care vrei sa joci si dupa aceea cu ajutorul tehnologiei peer-to-peer transmite actiunile intre emulatoare. Cand apesi un buton pe tastatura sau gamepad clientul GGPO trimite codul respectiv al butonului la celalalt client si emulatorul primeste un semnal ca trebuie sa faca o actiune exact cum ar fi daca ai fi apasat un buton pe un alt gamepad. Aceasta tehnologie se poate compara cu Garena, dar asta face numai ca vezi alti clienti de Warcraft 3 la optiunea LAN.

Cum pot sa joc?

GGPO Login

GGPO Login

GGPO Lobby

GGPO Lobby

E foarte simplu. Un punct negativ ar fi ca sistemul de matchmaking/frontend foloseste Adobe AIR care necesita prea multe resurse.Oricum eu joc pe un laptop de Pentium 3 la 1.0 Ghz cu memorie 512 mb SDRAM si merge destul de bine. Prima data ai nevoie de programul Adobe AIR pe care poti sa descarci aici. Dupa ce ai instalat AIR trebuie sa instalezi programul GGPO. Poti sa-l descarci aici. Ok, ai instalat AIR si GGPO.  Acum trebuie sa faci un cont pe siteul www.ggpo.net dupa care urmeaza sa-ti faci rost de ROMuri pentru emulator. Recomand descarcarea torrentului de aici. Poti sa gasesti linkuri mai jos cu siteuri unde poti sa descarci

GGPO ROMs

GGPO ROMs

mai multe jocuri pentru emulatoare. ROMurile trebuie sa copiezi in folderul ROMs unde ai

Input Screen

Input Screen

instalat clientul GGPO. ALERT!: Nu trebuie sa le dezarhivezi. Deci in folderul ROMs intra fisiere de .zip . Daca nu gasesti folderul inseamna ca trebuie sa lansezi emulatorul (ggpofba.exe) si atunci programul creeaza folderul respectiv.

Inainte de a putea juca mai trebuie sa setezi porturile in router sau in Windows daca nu ai router.  Pentru a putea conecta la alti trebuie sa deschizi porturile 6000-6009 UDP (in/out) si 7000 TCP (out). Dupa ce ai setat porturile lansezi clientul GGPO, intri in contul tau si mergi in camera respectiva jocului pe care vrei sa joci. Alegi adversarul tau din lista, apesi butonul Challenge si poti sa incepi aruncarea hadoukenelor sau yoga fireurilor.

Hadouken!

Daca vreti sa ma bateti atunci ma gasiti in camera 3rd Strike cu numele Shinji-kun.

Links: http://www.rom-world.com/ http://www.romnation.net/ http://www.romhustler.net/

Next Page »