Valorant este un „tactical first person shooter” 5 vs 5 lansat de către RIOT Games, nimeni alții decât producătorii League of Legends. Pe lângă LoL, compania mamă – Tencent – mai deține o cotă parte și foarte popularul PUBG – așadar vorbim de nume mari din industrie. Jocul poate fi descărcat folosind contul de LoL (sau ne facem un cont nou) și este „free to play”. Acesta e va autosusține din micro-tranzacțiile pe care le putem face la raionul de cumpărături. De ce să jucăm cu o armă obișnuită, când putem cumpăra una aurită, să arătăm că avem valoare adevărată?
De ce League of Legends?
Agenți/campioni
Valorant are sub contract o serie de campioni (denumiți și agenți) fiecare o serie de abilități unice, la care se adaugă o abilitate mai puternică zisă și „ultimata”. Pentru început, avem la dispoziție 11 campioni care pot fi deblocați pe parcurs ce adunăm jocuri în palmares. Cu timpul, această listă selectă se va înmulți, deja agentul „Reyna” este new entry pe listă.
Breach
Brimstone
Cypher
Jett
Omen
Phoenix
Raze
Sage
Sova
Reyna
Abilități – C, E, Q & X
Spre deosebire de LoL și pentru că pentru că jocul este un tactical FPS, abilitățile din Valorant cad cumva în plan secundar, dar nu sunt deloc lipsite de importanță. Poți juca o rundă fără să apuci să-ți folosești abilitățile? Oh, da! O singură rafală sau un head shot te poate scoate din joc – fără să mai apuci să schițezi alt gest. Abilitățile au un timp de activare și o animație de 1-2 secunde – timp suficient ca adeversarul să te termine chiar și cu un banal pistol. Așadar nu e cea mai bună idee să răspunzi cu o abilitate de atac când ești în bătaia puștii. Pe de altă parte, dacă știi când să-ți activezi unele abilități (în special ultimata) deranjul poate să fie devasatator. Dacă în League of Legends e aproape de neconceput să joci doar cu autoatacuri, în Valorant poți câștiga lejer o rundă fără ca abilitățile să facă diferența. Bineînțeles, partea frumoasă vine atunci când se dă o luptă pe viață și pe moarte și folosești tot arsenalul din dotate.
S-o cunoaștem pe Raze și abilitățile ei:
Raze – are origini braziliene și este pasionată de explozivi.
C – trimite în luptă un boom-bot (un fel de aspirator inteligent de cameră) care se va izbi de pereți și va rade de pe fața pământului campionul adevers care-i va sta în cale. (bineînțeles, acesta poate ataca cu focuri de armă robotul ucigaș)
Q – detonează o mică încărcătura explozivă și aruncă jucătorii în aer, un fel de W – Ziggs/LoL. Raze poate folosi această abilitate pentru a sări a se poziționa strategic.
E – aruncă o grenadă care detonează de mai multe ori și poate omorî mai mulți adversari care s-au plasat cu totul neinspirat.
X – ultimata – Raze scoate lansatorul și trimite o rachetă puternică care detonează la primul impact cu orice.
Să-l cunoaștem și pe agentul Brimstone (american la origine) și care prin abilitățile sale poate poate crea avantaj teritorial echipei, motiv pentru care pe cartea sa de muncă scrie că e angajat cu funcțiia de „controller”:
C – plasează o baliză de viteză, aliații care trec pe acolo câștigă un plus de viteză (+33%)
Q – trage cu o grenadă incendiară care ca creează o pătură de foc care-ți scade viața văzând cu ochii
E – plasează pe hartă bule tactice de fum pentru a crea confuzie pentru adversari (deseori și pentru propria-i echipă)
X – ultimata – selectează un punct de pe hartă care va fi bombardat cu lasere (nu vrei să fii acolo)
Ultimata
La fel ca și în League of Legends, ultimata devine disponibilă treptat, printr-un sistem de puncte – 6 sau 7 în funcție de campion. Aceste puncte se adună dacă facem „kill-uri”, dacă plantăm bomba, dar și odată cu trecerea rundelor. De asemenea, există un artefact care poate fi capturat și care adaugă un punct suplimentar. Dacă apăsam tasta TAB (sună familiar, nu?) putem vedea scorul și gradul de încărcare a ultimatei.
De ce Counter Strike? Boombaaa!
Bomba din Counter Strike poartă acum denumirea de „spike”, băieții răi sunt „attackers” iar cei buni sunt „defenders”. Probabil că nu mai e politically correct să zici teroriști și bombe…
Atacatorii și apărătorii (patriei)
Toate-s vechi şi nouă toate. Așadar, atacatorii au misiunea de a planta the spike iar apărătorii au misiunea de a curma planurile atacatorilor. O rundă se încheie într-unul din următoarele scenarii:
BOOM! Spike-ul a fost detonat
Oups! Spike-ul a fost dezamorsat
Toți membrii dintr-o echipă sunt eliminați (dacă spike-ul este plantat trebuie dezamorsat)
Există și varianta când atacatorii au plimbat ursul și nu au plantat spike-ul atunci runda se termină odată cu expirarea timpului (2 minute) iar punctul este acordat apărătorilor.
De ce Fortnite?
Valorant și Fornite sunt un fel de veri mai îndepărtați. Cele mai mari asemănări cu Fortnite provin din abilitățile campionilor. Unii campioni pot face diferite salturi complexe (ca să nu zicem că zboară) sau, mai ales, pot crea diverse „construcții” temporare care pot fi demolate. De exemplu, cuburile de gheață din imaginea de mai jos.
Moduri de joc: Unrated & Spike Rush
Unrated: Primul care ajunge la 13 câștigă jocul. Taberele se schimbă după 12 runde. O asemenea partidă poate dura între 30 și 40 de minute și este modul standard de joc. În fiecare rundă ai la dispoziție un buget de cumpărături.
Spike Rush: sau cine ajunge primul la 4! Poate dura 8-15 minute. Aceasta este varianta rapidă dar și cu reguli diferite. Nu există buget pentru cumpărături, la fiecare rundă există doar un singur tip de armă de care are parte toată lumea. Se începe cu un pistol, apoi o armă mai puternică și se variază. Pe hartă se găsesc diferite artefacte care oferă niște avantaje pe termen scurt sau pentru întreaga rundă. O parte din aceste artefacte se aplică la nivelul întregii echipe, de exemplu, există un artefact „Health Regen” AMP” care va regenera viața întregii echipe în următoarele 20 de secunde. (out-of-combat)
Bineînțeles, bătaia ce mare se va da în modul Ranked, unde va fi un sistem de divizii asemănător cu cel din League of Legends. În League of Legends trebuie să ajungi la nivelul 30 ca să poți debloca modul „ranked” în Valorant, după vreo câteva zeci de jocuri încă nu s-a deblocat.
Arme
Când vine vorba de arme, Valorant e frate cu Counter-Strike-ul. Chiar dacă poartă niște nume sofisticate, armele nu sunt magice și se comportă ca niște arme de foc obișnuite. În modul unrated armele trebuie cumpărate la începutul rundei, apăsând pe „B”. Sună cunoscut?
În mitologia greacă, Cerberul este un câine monstruos cu trei capete, considerat frate cu Hidra din Lerna și Leul din Nemeea. În gama de produse Asus, mouse-ul Cerberus este un un șoricel jucăuș care n-arată deloc înfricoșător, nici măcar la preț, fiind gândit undeva în gama de 30-40$.
Specificații și construcție
Cu tot cu firul de 1.8m, mouse-ul cântărește 155 de grame. Butoanele sunt tratate cu un coating cauciucat, foarte plăcut la atingere dar care, după o utilizare serioasă, va dispărea și va lăsa o urmă lucioasă mare cât degetul cu care am făcut poate milioane de click-uri. Pe laterale are o bandă cauciucată pentru a îmbunătăți prinderea. Totuși, când vine vorba de un mouse de gaming, „selling point-ul” lor e sensitivitatea. Ei bine, în această gamă de preț, specificațiile nu sunt grozave, dar măcar sunt de luat în serios pentru că vorbim de Asus. Altfel, e simplu să scrii pe o cutie că ai o sensitivitate de 6000DPI, cu atât mai mult dacă ești un brand no name și vrei să ieși în evidență. Asus Cerberus se laudă cu 2500 DPI, cam cât aveau mouse-urile de gaming de acum 15 ani. Însă, după cum vom vedea mai jos, prea mulți DPI, nu înseamnă neapărat că vom face „Penta Kill” în League of Legends.
2500 DPI? Doar atât?
Sensibilitatea unui mouse este măsurată în DPI, de la dots per inch. Cu cât este mai sensibil mouse-ul cu atât trebuie să-l mișcăm mai puțin pentru a transmite input-ul nostru. În același timp, dacă ne place să desenăm cu mouse-ul… mișcările noastre ar trebuie să fie redate mai fidel cu cât sensibilitatea este mai mare.
Mouse-urile cu pretenții de gaming, au în prezent peste 4000 DPI. Am și eu unul de la Logitech cu 8000DPI, dar la sensitivitatea maximă este practic inutilizabil, cel puțin pentru mine. Pe de altă parte, mouse-urile obișnuite au minim 800DPI. În aceste condiții, Cerberul nostru e de trei ori mai rapid decât un mouse obișnuit. Așadar, e de ajuns 2500DPI? Depinde de preferințe, dar pentru 99% din situații e mai mult decât suficient. Ba chiar e posibil nici să nu-l folosiți „la maxim”, pentru că s-ar putea să considerați că se mișcă prea repede și pierdeți din precizie. Când vine vorba de jocuri competitive, e nevoie de o perioadă de acomodare cu orice mouse, și e recomandabil să vă recalibrați mișcările începând cu o sensitivitate mai crescută.
Unul din lucrurile cu care ecosistemul Windows nu încetează să uimească, e compatibilitatea cu software-ul mai vechi. Drept exemplu, putem da GLQuake, varianta cu accelerare OpenGL a jocului Quake din 1996. (iD Sofware)
GLQuake a fost conceput pentru Windows 95 dar poate fi rulat fără nicio problemă și în Windows 10. Suntem obișnuiți ca într-un Windows mai nou, să rulăm programe mai vechi, dar aici este vorba despre un joc cu accelerare hardware, ceea ce ridică complexitatea și totuși GLQuake funcționează fără să-i pese că rulează într-un sistem de operare cu 23 de ani mai nou.
În ianuarie 1997 când a fost lansat GLQuake a coincis și cu lansarea Mac OS 7.6.
În Windows lucrurile stau exact pe „DOS”, luăm un mic fișier executabil glq1114.exe care are aprox 400kb, îl rulăm în folderul cu jocul Quake original din 1996 și pornim în Windows 10 cu accelare OpenGL și suport pentru rezoluții de până la 2560×1440.
Pentru a rula într-o rezoluție Full HD pe 32 bit trebuie să pornim executabilul cu o linie de comandă, practică old school. Pracitc, putem facem o scurtătură la glquake.exe (create shortcut) și adăugăm următoarea linie de comandă în câmpul „target”:
GLQuake este un port sursă al Quake-ului care folosește biblioteca grafică OpenGL și a fost lansat pe 22 ianuarie 1997.
A fost realizat oficial de Id Software, fără a oferi însă suport tehnic, deoarece a fost creat ca test pentru suportul hardware al Quake 2. Odată cu modificările aduse jocului, au corectat cu atenție multe dintre problemele găsite în versiunea originală DOS, despre care se știa că are niște probleme cu frame rate-ul în anumite momente.
GLQuake este responsabil pentru aproape fiecare port sursă neoficială modernă.
Numărul versiunii jocului sub GLQuake este arătat ca 1.09, în timp ce ultimul număr intern al portului este 0.97 (0.98 a fost oprit în faza Alpha). Versiunile neoficiale au fost lansate încă de atunci pentru a adăuga noi funcții, cum ar fi ceața, precum și pentru a repara bug-urile din versiunea inițială.
Deși puțin mai vechi decât WinQuake și primul port sursă creat, este singura redare oficială a Quake care este accelerată hardware. Folosind hardware specializat și OpenGL, GLQuake permite ca jocul să fie mult mai rapid. Pentru utilizatorii moderni, acest motor de randare, de asemenea, mai stabil decât WinQuake.
Acest port sursă, spre deosebire de WinQuake , nu se concentrează pe păstrarea aspectului original al jocului și, în schimb, încearcă să îmbunătățească grafica. Unele dintre schimbări cum ar fi apa transparentă, suprafețele reflectorizante (cea mai neplăcută, care adesea provoacă probleme de sunet), și umbre (pot fi instabile uneori), au fost în stadiul de testare când versiunea finală a fost lansată. Aceasta înseamnă că unele dintre îmbunătățirile grafice presupun o activare manuală. Acest port sursă permite de asemenea rezoluții de culoare și rezoluție de 32 biți până la maximum 2560×1440 , deși spre deosebire de WinQuake, acestea nu pot fi schimbate în joc și, prin urmare, trebuie adăugate folosind linia de comanda.
Microsoft a încheiat oficial socotelile cu Windows XP în 2014. Povestea s-a repetat trei ani mai târziu cu Windows Vista. În aceste condiții, este chiar o minune că dezvoltatorul League of Legends, Riot Games, își retrage tocmai acum suportul pentru aceste sisteme de operare depășite moral.
RIOT Games a dezvăluit că începând cu luna mai a anului 2019, „League of Legends va înceta să suporte Windows XP și Windows Vista.” În comunicatul de presă se menționează că Microsoft nu mai asigură actualizări de securitate, ceea ce face „mai greu pentru noi să menținem o experiență sigură a League of Legends”, pentru un număr foarte mic de jucători.
Potrivit Riot, mai puțin de un procent din jucători folosesc încă XP, iar Vista este și mai puțin popular. Nu este totuși un număr nesemnificativ, însă, dacă presupunem că numărul de jucători menționat este precis, însemnă că aproximativ 800.000 de jucători League of Legends folosesc încă Windows XP.
Riot spune că patch-ul 9.9 va fi ultimul care acceptă sistemele de operare. Acest patch se va face la sfârșitul lunii aprilie, așa că până la momentul în care patch-ul 9.10 va ajunge la jumătatea lunii mai, jucătorii afectați vor trebui să se actualizeze la Windows 7, 8 sau 10, pe care Riot îl va sprijini pentru viitorul previzibil.
Dezvoltatorii Ligii nu sunt singurii care își retrag sprijinul pentru XP și Vista. Valve a anunțat recent că, începând cu luna ianuarie, Steam nu va mai rula pe acele versiuni de Windows .
Dacă e vară, Riot Games a lansat o eroină de sezon Zyra (se pronunță „Zaira”, cu accent pe r). Noua campioana din League of Legends se ocupă cu grădinăritul și are în ajutor plante mortale care te atacă, te încetinesc, te țintuiesc locului, ba chiar te aruncă în aer și te atacă furioase. (R)
Pasiva – Rise of the Thorns
După ce moare, Zyra se transformă într-o plantă și-ți mai dă o ultimă lovitură zdravănă. Dacă ai puțină viață, poate să fie lovitura fatală. (se aplică la toți campionii din raza de acțiune)
Q – Deadly Bloom
Abilitatea de bază face magic damage într-o zonă circulară. Dacă acolo se găsește și o plantă (W) atunci planta se va transforma într-o „plantă mortală” în sensul că va ataca cu regularitate pentru câteva secunde sau până moare.
W – Rampant Growth
La câteva secunde, Zyra stochează semințe pe care le poate planta, după cum dorește. Așadar de pe W plasezi strategic semințele pe care le activezi cu Q sau cu E. W are și o pasivă care reduce cooldownul la rata cu care semințele devin disponibile. W, în principiu, îl maximizăm la urmă.
E – Grasping Roots
Zyra trimite trimite înspre adversari un fel de rădăcini/plante cu care-i poate țintui locului. Root-ul durează până la 2 secunde, în funcție de nivel. La fel ca și în cazul „Deadly bloom” (Q) – dacă rădăcinile întâlnesc semințe – acestea se transformă în „plante mortale”. De data aceasta, „plantele mortale” nu numai că te atacă dar și te încetinesc. Sunt foarte utile, mai ales când încerci să scapi cineva care ține dinadins să se apropie de tine. E-ul e totuși relativ ușor de evitat de către adversari. E ca atunci când la 11 metri se zice că ai dat-o „telefonată”, în sensul că era evident că mingea vine într-o anumită direcție. Din acest motiv ca să folosești cu succes E-ul trebuie să anticipezi undeva va fi adversarul când ajung rădăcinile la el și să nu le trimiți fix în direcția curentă, pentru că le poate evita cu ușurință.
R – Stangelethorns
Ultimata Zyrei e chiar o armă puternică. Mai întâi Zyra face magic damage la toți inamicii într-o arie circulară destul de generoasă. Damage-ul inițial al ultimatei nu e chiar cine știe ce, dar ceea ce urmează e de luat înseamă: dupa 2 secunde, plantele chemate prin ultimată se vor strânge la un loc și vor arunca toți campionii în aer. Și asta nu e tot! Dacă ultimata a atins și alte plante sumonate cu Q sau cu E, acestea vor își vor crește foarte mult viteza de atac. Se poate folosi ultimata și-n stil kamikaze: dacă adversarii sunt mai mulți la un loc – te duci între ei -> plantezi plante cu W – > le activezi cu Q sau E -> dai drumul la ultimată -> faci damage la toți pe care-i prinzi raza ultimatei -> după 2 secunde îi arunci în aer și plantele încep să atace într-o nebunie – > în timp ce ei sunt preocupați să te termine – s-ar putea să ignore plantele -> dacă ești omorâtă mai faci damage și cu pasiva!
Coșuri de gunoi, depozite de gunoi și incineratoare. Ștergere, ștergere și obsolescență. Aceste cuvinte ar putea descrie ce s-a întâmplat cu diferitele segmente ale industriei jocurilor video din țări din întreaga lume. Aceste segmente constau din codul sursă al jocurilor video, hardware-ul computerului propriu folosit pentru a crea un anumit joc video, diagrame de nivel, designul de personaje, documente de producție, materiale de marketing și multe altele.
Acestea sunt doar câteva elemente ale creării jocului care au dispărut – care nu vor mai fi văzute niciodată. Aceste elemente alcătuiesc jocuri de consolă de casă, handheld, PC și arcade pe care le-am jucat. Singura rămășiță a unui anumit joc poate fi numele său, sau versiunea finală publicată, deoarece există posibilitatea ca nicio altă copie fizică a creației sale să nu rămână.
Trecerea timpului, și chiar trecerea în neființă a echipei de dezvoltare a jocului, diminuează posibilitatea ca alte elemente să fie plasate în depozitare. Unele dintre aceste segmente sunt încă păstrate în dulapuri, dulapuri, unități de depozitare, mansarde, subsoluri și garaje. În curând se vor confrunta cu aceeași soartă a depozitului de deșeuri dacă nu vor fi salvate.
Ca comunitate de dezvoltatori de jocuri video, editori și jucători, trebuie să începem să ne punem câteva întrebări dificile, dar inevitabile. Unii cred că nu are rost să păstreze un joc video, susținând că jocurile sunt divertisment pe termen scurt, în timp ce alții nu sunt de acord cu această afirmație în întregime, considerând că industria se află într-o criză de conservare.
Unde merg diversele active ale unui singur joc video odată ce producția și publicarea sunt terminate? Cum sunt gestionate aceste materiale de dezvoltare după ce jocul este publicat în sfârșit și ce ar trebui să li se întâmple în mod inevitabil?
Într-un anumit sens, jocurile video se culcă atunci când sunt oprite, dar sunt trezite din nou la pornire. Existența tehnologiei în descompunere, a dezorganizării și a stocării deficitare ar putea, în teorie, ar putea trimite un joc la un somn de veci, astfel încât acesta să nu mai fie pornit niciodată.
De-a lungul anilor au apărut probleme de admitere cu privire la conservarea jocurilor video. Atunci când sunt prezentate întrebări privind relansările anumitor titluri de joc în timpul interviurilor cu dezvoltatorii, de exemplu, acești dezvoltatori ar dezvălui probleme legate de pierderea sau distrugerea materialului de producție a jocului. Anumite titluri de joc nu au putut vedea o relansare din cauza diferitelor probleme. O poveste a început să circule din codul sursă fiind pierdut cu totul pentru un RPG binecunoscut, împiedicând relansarea lui pe o nouă consolă.
Cercetările pentru acest articol au început în ianuarie 2009. Un chestionar pe tema conservării jocurilor video a fost trimis și dezvoltatorilor de jocuri video și editorilor din întreaga lume. Perioada 2009-2010 de cercetare și răspunsurile la chestionare primite de la industria jocurilor au relevat o realitate tragică – o realitate cu anecdote care nu au fost niciodată dezvăluite public până acum.
În timp ce mulți din industrie s-au arătat entuziaști să vorbească despre subiectul conservării jocului, au fost alții care au refuzat să comenteze sau să răspundă în întregime. Era evident că acesta era un subiect care trebuia cercetat minuțios, dar abordat cu sensibilitate. Nu este intenția acestui articol să punem o lumină negativă asupra celor care au neglijat artefactele jocurilor video. Intenția acestui articol este de a arunca o lumină asupra stării de conservare a jocurilor video și a încercărilor de a păstra pe viitor toate aspectele jocurilor video.
Unele dintre răspunsurile primite pentru acest articol au scos la iveală o realitate tulburătoare, dar chestionarul le-a permis unor profesioniști din industrie să explice modul în care au intrat într-un „mod de salvare”, urmărind casetele de software și hardware vechi în cele mai puțin probabil locații.
Întrebarea generală pusă a fost: cât de important este ca dezvoltatorii și editorii de jocuri să își păstreze jocurile video pentru publicul viitor?
Această întrebare a fost adresată dezvoltatorilor și editorilor de jocuri video din Europa, Japonia și America de Nord pentru acest articol. 61 de dezvoltatori și editori au fost contactați, iar 14 au răspuns.
Microsoft Game Studios, Nintendo of America și Sony Computer Entertainment of America au fost producătorii de console de jocuri video care au răspuns.
Dezvoltatorii și editorii de jocuri video care au răspuns au fost: Capcom, Digital Leisure, Gearbox Software, Intellivision Productions, Irem Software Engineering, Jaleco, Mitchell Corporation, Namco Bandai Games, Sega, Taito și Throwback Entertainment. Multe dintre aceste companii au produs, de asemenea, jocuri arcade cu monede, iar unele au fost implicate anterior în fabricarea consolei de jocuri.
Răspunsurile și declarațiile lor complete vor fi prezentate în întregime la sfârșitul ultimei tranșe a acestui articol. O rezumare a comentariilor lor a dezvăluit cum fac măsuri pentru a-și păstra moștenirile de jocuri video, în timp ce alții au povestit atât pierderi, cât și salvare.
Irem Software Engineering a dezvăluit că nu are un cod sursă intact din anii 1980, dar păstrează ROM-uri pentru aproape toate jocurile lor. Irem și-a exprimat îngrijorarea că hardware-ul care ajută la menținerea acestor ROM-uri se va descompune în curând, temându-se că piesele și inginerie umană folosite pentru a le menține vor fi în curând învechite.
Taito a dezvăluit că unele dintre materialele promoționale asociate jocurilor sale s-au pierdut. Acesta a dezvăluit că își protejează media de jocuri pe baza politicilor interne și a standardelor ISO. În anumite cazuri, Taito a transferat datele vechi ale jocului consolei pe suporturi fiabile și sigure, păstrând în același timp hardware, ROM-uri și placi de circuit imprimate pentru jocurile sale arcade. Taito consideră eliberarea multor jocuri mai vechi pe platformele mobile și compilări ale consolei, cum ar fi „Taito Legends”, fiind o formă importantă de protecție.
Digital Leisure a dezvăluit că codul sursă original pentru Dragon’s Lair și Mad Dog McCree a fost fie pierdut, fie nu a putut fi accesat din cauza materialelor pe care a fost stocat. Digital Leisure ar ajunge să lucreze cu personal extern și fani pentru a re-crea o versiune autentică arcade a acestor jocuri pentru noile re-lansări ale platformei. Digital Leisure și-a exprimat, de asemenea, frustrările de a nu fi capabili să dobândească drepturile de a relansa jocuri mai vechi de laserdisc pe noile platforme, datorită faptului că materialul sursă original pentru anumite jocuri cu laserdisc nu mai există.
Throwback Entertainment a dezvăluit „coșmarul său logistic” de gestionare a achiziției a 280 de titluri de jocuri diferite pe care le-au achiziționat dintr-o licitație a proprietăților Acclaim Entertainment. Planul Throwback este de a construi un centru de date care utilizează computere, sisteme de rețea și unități externe achiziționate prin licitații eBay pentru salvarea codului sursă. Acest cod sursă s-a acumulat pe o perioadă de 25 de ani la birourile care acum au fost defuncte Acclaim Entertainment, anterior cu sediul în Glen Cove, New York.
Dacă vrem să încercăm ceva nou (atenție, poate crea adicție) n-ar strica să aruncăm o privire către League of Legends, aka LoL de la Riot Games. Riot Games s-a format în 2006 și de atunci s-au opintit să scoată pe piață acest joc de tip multiplayer online battle arenea, zis și MOBA. Versiunea alpha s-a putut testa anul trecut și, cu siguranță, a captat atenția internauților. În versiunea alpha au fost lansați 17 campioni: Alistar, Annie, Ashe, Fiddlesticks, Jax, Kayle, Master Yi, Morgana, Nunu, Ryze, Sion, Sivir, Soraka, Teemo, Tristana, Twisted Fate, Warwick. Acum sunt mai multi și, din cate am înțeles, periodic vor fi lansați noi campioni fără ca vechii campioni sa fie scoși la pensie. Varianta oficiala se poate descărca gratuit de pe leagueoflegends.com, pur și simplu ne facem un cont și trecem la treabă, jocul e gratuit.
Cerințe hardware?
Jocul nu este unul pretențios pe partea de hardware. Ce-i drept, nici grafica nu te dă pe spate. Ideea e că avem de a face cu un joc competitiv, unde o reacție întârziată contează enorm și te poate face să pierzi o luptă, poate chiar întreg meciul dacă lupta decisivă are loc spre sfârșitul jocului. Așadar, cei de la RIOT Games s-au gândit cum să optimizeze LoL pentru un frame rate mare pe orice neam de calculator și nu să adauge efecte speciale care să încetinească jocul, mai ales în timpul unui „team fight” când sunt 10 campioni fiecare cu animațiile și vrăjile sale.
Chiar și-n aceste condiții avem nevoie de (măcar) un procesor la 2GHZ cu SSE2, 1 GB RAM (2GB în Vista/7) și o placă video cu suport Pixel Shader 2.0 (nVidia: de la seria FX 5xxx încoace | ATI: de la seria 9000 încoace).
Ce-s aia campioni?
Sa zicem ca jucam un Counter Strike 1.6 dar, dintr-o dată, nu toți teroriștii sunt la fel? Unul se face invizibil pentru câteva secunde, unul te poate îngheța pentru două secunde, unul poate sa te atace cu foc, altul cu gheață, unul poate să te încetinească, altul poate să te orbească, unul poate sa aibă viata mai multă (#diehard), unul poate sa se teleporteze… Ei bine, cred ca ați prins ideea, căci tocmai v-am explicat esența League of Legends. Când se joacă 5 vs 5 (într-o echipa toți campionii trebuie sa fie diferiți), fiecare campion are propriile sale abilitați. Unele abilități pot fi asemănătoare de la un campion la altul, dar în esența fiecare campion se remarcă prin ceva diferit. De aici si jucabilitatea foarte mare, pentru ca meciurile on-line nu seamăna între ele. Chiar dacă se joaca pe aceeași hartă, diferiți campioni înseamna diferite strategii, diferite animații și tot asa.
Skin-uri sau pe ce mai dăm banii
League of Legends e gratuit și așa va rămâne, probabil. Veniturile celor de la Riot Games se rotunjesc prin micro tranzacții pe care le faci în joc, în general cumpărând skin-uri pentru campionii preferați. Skinurile se cumpără cu Riot Points (RP), iar Riot Points se cumpără cu bani reali. De ce să-mi cumpăr skin? După ce faci câteva zeci de jocuri cu un campion precum Olaf ce ar fi ca la următorul joc, campionul tău să se cheme „Brolaf” și să fie îmbrăcat ca un student dintr-o frăție? (de unde și partea cu „bro”) Cu siguranță, skinul te mai scoate din monotonie iar adversarii deja sunt panicați, mergând pe ideea că… dacă ai skin la un campion e posibil să știi ceva meserie. Aceste skin-uri nu alterează cu nimic abilitățile campionilor. Din seria, nu poți cumpăra talentul cu bani… indiferent că ai cel mai nou și mai scump skin sau doar cu skin-ul de bază – abilitățile rămân 100% neschimbate, doar animațiile pot fi diferite. Cel mult, un skin foarte nou te poate duce în confuzie și, la prima întâlnire, să nu-ți dai seama cu cine urmează să lupți, eventual să-ți sub/supraestimezi adversarul.
A fi sau a nu fi… copie DOTA
Avem de a face cu un multiplayer online battle arena asemanator cu DoTA. Nu mai intrăm in discuții dacă e o copie DoTA sau nu… Avem mai jos trailerul oficial.
Cum se joacă? Q, W, E + R
Fiecare campion are un set unic de abilități/vrăji care pot fi folosite pe tastele Q,W, E + R. La nivelul 1, putem activa o singură abilitate, la nivelul următor încă una, și la nivelul 3, da… ați ghicit, pe cea de-a treia abilitate. La nivelul 6 putem activa abilitatea cea mai puternică zisă și „ultimata”. Când creștem în nivel putem crește și nivelul unei abilități. De exemplu dacă pe Q făceam 150 damage la nivelul 3, la nivelul 4 o să facem 200 damage. Până la nivelul 18, creștem potența abilităților în ordinea pe care o considerăm noi necesară, astfel încât la nivelul 9 putem avea o prima abilitate ajunsă la potențialul ei maxim – în general Q, dar nu e o regulă.
Q – este abilitatea principală (dar nu obligatoriu). Lux, de exemplu, blochează într-un cerc de lumină până la 2 ținte dacă folosește Q.
W – este o abilitate care are, de obicei, un rol utilitar și care se maximizează spre finalul jocului. De exemplu, (W) îți poate oferi un scut temporar. (W) poate face și damage, depinde de campion.
E – este, de regulă, ca și Q tot o abilitate de atac și se folosește și în combinații cu celelalte două.
R – este abilitatea cea mai puternică și o poți folosi că să închei socotelile cu un campion sau mai mulți, aceasta face și cel mai mult damage.
Cooldown
Nu putem folosi abilitățile în continuu, altfel cu greu am mai putea juca jocul urmând o oarecare strategie, ci pur și simplu ar însemna o bătălie nesfârșită cu tot felul de vrăji. După ce am folosit o abilitate aceasta intră în cooldown: adică nu se poate reactiva pentru un timp care de la campion la campion. (Q) poate avea cooldown de 10, 8, de 5 secunde etc. (W) poate avea 15 secunde sau chiar 40, iar (E) e cam la fel ca si (Q).
Ultimata (R) are cel mai lung timp de reactivare, în general pornește de la 100 de secunde. Abilitățile, în general, își reduc timpul de reactivare pe măsură ce creștem în nivel. De asemenea, putem cumpăra obiecte magice care reduc timpul de reactivare.
Cum se câștigă?
Te duci în baza adversă, distrugi Nexusul, câstigi jocul! Jocul nu are o limită de timp, dar o bătălie 5 vs 5 durează în general între 20 și 30 de minute. Echipa câștigătoare este cea care distruge prima Nexusul echipei adverse, care este bine păzit și nu poți ajunge la el din primele minute. Durează în general vreo 10-15 minute să te apropii de baza adversă dacă adversarii sunt mai slabi, dacă sunt bine grupați poate dura și mai mult.1
Ca să ajungi în baza adversă, trebuie să treci de niște „turete” care – dacă intri în raza lor de acțiune de unul singur – te atacă și din câteva lovituri te pot omorî chiar dacă ai viața plină. Ca să treci de turete, trebuie să lași minionii să le atace. Scuze, ce-s aia? Da, cum se aude: minioni! Minonii sunt aliații tăi și de la începutul jocului ei pornesc spre baza adversă să distrugă turetele și nexuslui! Problema e că minonii sunt slabi, tureta îi poate distruge în general cu o singură lovitură. Chiar dacă au puțină viață, minionii pleacă cu regularitate din bază și sunt în timpul unui joc cu sutele. Ei bine, în timp ce minionii atacă tureta și sunt sacrificați unul câte unul, atunci și tu sau echipa ta poți ataca tureta și o poți distruge în 10-20 de secunde.
În general, te lupți cu campionii adverși apărat de turetă, adică stai în raza ei de acțiune. Dacă campionul advers vine să te atace – trebuie să lupte și cu tine și cu tureta. După cum am spus, tureta ustură, nu poți suporta multe lovituri! Dacă sunt mai mulți campioni care te atacă sub turetă, cel mai probabil n-o să supraviețuiești, dar unul dintre ei, cel mai probabil, va fi omorât de turetă. (tureta nu poate ataca mai mulți adversari deodată)
Am jucat și un joc de 60 de minute, când intram în bază la ei – fie ne omorau pe toți, fie mai scăpa câte unul din noi și fugea cât îl țineau picioarele. Doar că scenariul se repeta și când ajungeau ei în baza noastră. Practic ne omoram unii pe alții și nicio echipă nu reușea să finalizeze, deși eram foarte aproape și trebuia să dăm câteva lovituri în Nexus [↩]
GGPO = Good Game Peace Out este o platforma multiplayer pentru jocurile arcade care se pot juca in emulatoare pe PC. Are ca baza emulatorul Final Burn Alpha in care poti sa joci ROMuri de NES, SNES, Sega Genesis, NeoGeo si altele. Deci GGPO este un client si un library cu care poti sa te conectezi la alti si sa joci Street Fighter, King of Fighters, Final Fight cu oameni pe net.
Cum functioneaza?
GGPO porneste o copie FBA cu ROMul jocului pe care vrei sa joci si dupa aceea cu ajutorul tehnologiei peer-to-peer transmite actiunile intre emulatoare. Cand apesi un buton pe tastatura sau gamepad clientul GGPO trimite codul respectiv al butonului la celalalt client si emulatorul primeste un semnal ca trebuie sa faca o actiune exact cum ar fi daca ai fi apasat un buton pe un alt gamepad. Aceasta tehnologie se poate compara cu Garena, dar asta face numai ca vezi alti clienti de Warcraft 3 la optiunea LAN.
Cum pot sa joc?
GGPO Login
GGPO Lobby
E foarte simplu. Un punct negativ ar fi ca sistemul de matchmaking/frontend foloseste Adobe AIR care necesita prea multe resurse.Oricum eu joc pe un laptop de Pentium 3 la 1.0 Ghz cu memorie 512 mb SDRAM si merge destul de bine. Prima data ai nevoie de programul Adobe AIR pe care poti sa descarci aici. Dupa ce ai instalat AIR trebuie sa instalezi programul GGPO. Poti sa-l descarci aici. Ok, ai instalat AIR si GGPO. Acum trebuie sa faci un cont pe siteul www.ggpo.net dupa care urmeaza sa-ti faci rost de ROMuri pentru emulator. Recomand descarcarea torrentului de aici. Poti sa gasesti linkuri mai jos cu siteuri unde poti sa descarci
GGPO ROMs
mai multe jocuri pentru emulatoare. ROMurile trebuie sa copiezi in folderul ROMs unde ai
Input Screen
instalat clientul GGPO. ALERT!: Nu trebuie sa le dezarhivezi. Deci in folderul ROMs intra fisiere de .zip . Daca nu gasesti folderul inseamna ca trebuie sa lansezi emulatorul (ggpofba.exe) si atunci programul creeaza folderul respectiv.
Inainte de a putea juca mai trebuie sa setezi porturile in router sau in Windows daca nu ai router. Pentru a putea conecta la alti trebuie sa deschizi porturile 6000-6009 UDP (in/out) si 7000 TCP (out). Dupa ce ai setat porturile lansezi clientul GGPO, intri in contul tau si mergi in camera respectiva jocului pe care vrei sa joci. Alegi adversarul tau din lista, apesi butonul Challenge si poti sa incepi aruncarea hadoukenelor sau yoga fireurilor.
Daca vreti sa ma bateti atunci ma gasiti in camera 3rd Strike cu numele Shinji-kun.
Lansat in exclusivitate pentru PC pe 16 septembrie, si dezvoltat de studiourile Crytek din Budapesta, Crysis Warhead se vrea un expansion pack cu o actiune paralela la cea originala lansata cu un an in urma.
The hero
De data aceasta intram in pielea, sau mai bine zis in nanocostumul sergentului Sykes aka “Psycho” si incepem sa omoram si nord coreenii ramasi pe partea cealalta a insulei… . Daca am fost atenti la cutscene-urile din Crysis ar fi trebuit sa-l remarcam pe “Psycho”, daca nu… o sa avem timp sa-l cunoastem mai bine.
The mission
Denumirea de Warhead nu este intamplatoare, ci are legatura cu un focos nucelar care se pare ca ar fi detinut nord coreeni. Probabil furat din arsenalul de “distrugere in masa” pe care nu l-au gasit americanii in Irak… 🙂
Misiunea principala e sa capturam acel container ce contine focosul sau sa-l distrugem, dar bineinteles ca pentru o vreme uitam de asta avand pe cap grijile misiunilor marunte, intalnirilor surpriza si a situatiilor neprevazute…
The action
Cum de altfel nu se putea cei de la Crysis promit ca o sa avem parte de o actiune si mai intensa in Warhead. Cei care vor sa caste gura si sa admire peisajele randate superb cu ajutorul Cryengine2 si sa nu fie deranjati de nord coreeni pot apela la cheat code-ul ai_IgnorePlayer = 1.
Avem parte de masini noi, explozii, VTOL-uri, extrateresti (puteau sa se mai lipseasca de ei), trenuri, subsoluri, apa, gheaţa (not my favourite) si nord coreeni (KPA) cat cuprinde… toate acestea cu o desfasurare nici prea prea… nici foarte foarte…daca e sa ne gandim la durata de joc.
Pentru cei care se plang de durata jocului sa nu uite ca e vorba de un expansion pack care prin definitie nu incearca sa fie mai lung decat originalul. Totusi Warhead incearca sa ofere mai mult decat un expansion pack obisnuit daca nu prin inovatii (care nu sunt…), macar prin consistenta. ( este mai mult decat cu adevarat episodul 1 din Half Life 2, care se termina cand de abia creadeam ca am intrat in actiune)
A… sa nu uitam si de partea melodramatica unde avem si cutscne-uri cu mai vechiul prieten O’neill, care ne ajuta pe parcursul misiunilor, si despre care aflam ca in trecut a picat testul de evaluare. (saracu…)
Galerie Warhead:(more to come)
Minimum, mainstream, gamer sau entushiast? (sau spune-mi cati bani ai bagat in calculator?)
Cei de la Crytek s-au gandit ca ar fi mai interesante urmatoarele denumirii: minimum in loc de low, mainstream in loc de medium, gamer in loc de high si entushiast in loc de very high.
CryEngine-ul 2 a fost “optimizat” si acum ne permite sa rulam oficial…cu setari Very High si sub DirectX 9. Dupa ce am rulat cateva benchmark-uri a aparut si inevitabil si intrebarea: “Asa… si unde e optimizarea?” Asta pentru ca frame-urile pe secunda sunt in cel mai bun caz la acelasi nivel cu cele din vechiul engine, daca nu mai rau. Cel putin timpii de incarcare a nivelelor sunt cu siguranta ceva mai lungi.
Framebuffer Crysis Warhead Benchmarking Tool
O denumire lunga pentru un program mic… e vorba de un bech tool foarte proaspat aproape identic in privinta interfetei cu mai vechiul Crysis Benchmark Tool.
Cateva cuvinte despre sistemul de test… Placa video este un Radeon 4850 avand la comanda ultimele drivere Catalyst 8.8, care nu sunt prea overclocking friendly asa ca am lasat placa la frecventele stock. Mai avem un procesor E2180@3Ghz (300×100) pus pe un Asrock 4CoreTwins P35, 2GB Kingmax@1000, Windows XP SP3 si un X-Fi platinum cu Dolby Digital Live activat.
Framebuffer Crysis Warhead Benchmarking Tooleste un mic utilitar de testare a performantei in Crysis Warhead.
Fata de predecesorul sau, cu care imparte aceiasi interfata – desi nu exista nicio legatura intre cele doua utilitare, FBWH are nevoie si de prezenta framework-ului .net 1.1 de la Microsoft pentru a functiona.
Un avantaj adus de FBWH sunt cele trei demo-uri (avanlache, ambush & frost) create de autor si care reflecta mai realist performantele placii video din moment ce testarea se face in game.