Infracţiunea de tăinuire – practică judiciară

November 22, 2008

« 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 | Vezi toate paginile »

Constituie infracţiunea de complicitate la furt, cumpărarea repetată a unor bunuri cunoscând că acestea provin din furt, deoarece promisiunea de tăinuire repetată a unor asemenea bunuri ce urmează a fi sustrase, devine complicitate în conformitate cu dispoziţiile art. 26 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr. 286/1997 Judecătoria Timişoara a condamnat doi inculpaţi la câte 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208, art. 209 lit. e şi g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Prima instanţă a reţinut că în perioada 11 decembrie 1995 – 11 martie 1996 autori necunoscuţi au pătruns prin efracţie în mai multe unităţi comerciale, de unde au sustras bunuri, iar o parte din bunurile sustrase au fost găsite la locuinţa unuia dintre inculpaţi care le-a cumpărat de la celălalt inculpat, iar acesta la rândul său le-a cumpărat din piaţă de la persoane necunoscute, reţinându-se că ambii inculpaţi cunoşteau că bunurile respective proveneau din furt.

Apelul inculpaţilor prin care susţineau că nu sunt vinovaţi de săvârşirea faptei, a fost admis de instanţa de apel, Tribunalul Timiş, prin decizia penală nr. 1129/1997, care în baza art. 1l pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul G. A. întrucât din probele administrate nu rezultă vinovăţia, deci lipseşte unul din elementele infracţiunii, inculpatul neştiind că bunurile cumpărate de la celălalt inculpat sunt furate, iar cu privire la inculpatul T.G. a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal, căci din probele administrate nu rezultă că a cunoscut modul de procurare a bunurilor, dar faţă de numărul mare de bunuri achiziţionate şi preţul plătit, sub valoarea reală, inculpatul şi-a dat seama că bunurile provin din comiterea unor fapte penale.

Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, a casat decizia instanţei de apel şi a menţinut sentinţa primei instanţe, întrucât din probele administrate, dar greşit analizate şi interpretate de instanţa de apel, rezultă vinovăţia celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt calificat.

Potrivit art. 26 din Codul penal, complice este persoana care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzută în legea penală, sau care promite înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă promisiunea nu este îndeplinită.

Fapta inculpaţi lor de a cumpăra în mod repetat bunuri care proveneau din furt constituie complicitate la infracţiunea de furt, iar nu infracţiunea de tăinuire.

Această din urmă faptă se realizează fie prin dobândirea unui bun provenit din infracţiune, fie prin transformarea sau înlesnirea valorificării bunului, după săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală şi fără o promisiune anterioară, făcută în acest sens autorului, ceea ce nu este cazul în speţă[6].

« 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 | Vezi toate paginile »