Infracţiunea de tăinuire – practică judiciară

November 22, 2008

« 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 | Vezi toate paginile »

În lipsa unei înţelegeri prealabile cu privire la însuşirea bunului, preluarea peste gard a acestuia constituie doar o acţiune de înlesnire a săvârşirii furtului. Aşa fiind, participaţia îmbracă forma complicităţii, şi nu a coautoratului.

Prin sentinţa penală nr. 782 din 29.05.1998, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul N.N. în baza art. 208 – 209 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37, lit. a Cod penal, la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – 64 Cod penal.

A fost menţinută liberarea condiţionată a inculpatului pentru un rest de 586 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară de 6 ani şi 7 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 583/1992 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

S-a dedus detenţia preventivă de la 17.10.1997 la zi.

S-a constatat prejudiciul acoperit.

În baza art. 118 lit. d Cod penal s-a confiscat suma de 200.000 lei de la inculpat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

În ziua de 14.04.1997, inculpatul, împreună cu făptuitorul V.L. au consumat băuturi alcoolice, apoi s-au deplasat la un atelier particular din str. Bârlogeni, sectorul 1. Aici, V.L. a escaladat gardul şi din curte a sustras un compresor electric, pe care l-a dat peste gard inculpatului N.N. Ambii făptuitori au transportat compresorul la domiciliul inculpatului, apoi, a doua zi, l-au vândut martorului T.I. cu suma de 200.000 lei. În cursul cercetării penale, compresorul a fost ridicat de organele de poliţie şi restituit părţii vătămate R.D. Cumpărătorul de bună-credinţă TI. nu a solicitat restituirea preţului achitat inculpatului N.N.

Făptuitorul V.L. a fost trimis în judecată, dar, faţă de împrejurarea că N.N. s-a sustras urmăririi penale, cu privire la el s-au disjuns cercetările.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins de Tribunalul Bucureşti

Secţia a II-a penală prin Decizia penală nr. 1262 din 15.10.1998, ca nefondat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât în mod greşit s-a reţinut participarea sa sub forma coautoratului, deşi a ajutat numai la transportul compresorului şi la valorificarea acestui a, iar pedeapsa aplicată este prea mare.

Recursul este fondat.

În tot timpul procesului, inculpatul a susţinut că nu s-a înţeles cu V.L. să sustragă compresorul, că nu a cunoscut intenţia acestuia şi că numai după ce compresorul i-a fost dat peste gard, a înţeles că a fost sustras şi l-a ajutat pe V.L. să-l transporte şi apoi să-l valorifice.

La rândul său, V.L., în declaraţia existentă la dosarul de urmărire penală, a arătat că l-a rugat pe inculpat să-l ajute să transporte un tub de oxigen, ce-i este necesar pentru o lucrare particulară, spunându-i că-l împrumută de la un prieten care are un atelier de reparaţii auto, situat pe str. Bârlogeni. În continuare, ajungând la respectivul atelier, constatând că poarta este încuiată, i-a cerut inculpatului să-l aştepte în stradă, iar el a escaladat gardul. După ce a căutat un tub de oxigen, dar nu l-a găsit, dintr-un dulap, aflat în curte, a luat un compresor de aer cu roţi, pe care l-a dat peste gard inculpatului N.N. şi împreună l-au transportat la domiciliul acestuia şi apoi l-au valorificat.

Din coroborarea acestor probe rezultă că între inculpat şi V.L., autorul sustragerii, nu a existat nici o înţelegere prealabilă cu privire la însuşirea compresorului, că N.N. a rămas în stradă, iar preluarea peste gard a compresorului nu este o activitate indispensabilă realizării infracţiunii, ci constituie doar o acţiune de înlesnire a săvârşirii furtului.

Ca atare, participaţia inculpatului a fost sub forma complicităţii, nicidecum a coautoratului. Potrivit art. 26 Cod penal, complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la comiterea unei fapte penale.

În momentul în care V.L. i-a dat peste gard compresorul sustras, inculpatul şi-a dat seama de caracterul ilicit al faptei comise de acesta şi a acceptat să-l ajute.

Prin urmare, fără a analiza complet şi corect probele dosarului, instanţa de fond a dat o încadrare juridică greşită faptei reţinute în sarcina inculpatului, şi i-a aplicat o pedeapsă neproporţională cu întinderea vinovăţiei sale.

Aflându-se în prezenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385^9 pct. 14 şi 17 Cod procedură penală, Curtea urmează a admite recursul inculpatului şi, în baza art. 385^15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va casa decizia tribunalului şi parţial sentinţa primei instanţe.

Rejudecând, în baza art. 334 Cod procedură penală, Curtea va schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpat din art. 208 – 209 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, în art. 26 raportat la art. 208 – 209 lit. a, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului se va reţine că acesta este recidivist, dar a avut o participare redusă la comiterea faptei şi ulterior a contribuit la acoperirea prejudiciului, indicând, organelor de poliţie, persoana care a cumpărat compresorul şi ajutând la transportul acestuia până la atelierul părţii vătămate.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei urmează a fi menţinute.

Se va deduce detenţia preventivă a inculpatului de la 17.10.1997 la 25.01.1999[8].

« 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 | Vezi toate paginile »