Semnătura electronică

June 29, 2008

Reglementarea internaţională a semnăturii electronice

Pentru a avea un mijloc de probă în comerţul internaţional, forma scrisă a contractului este, dacă nu obligatorie, cel puţin recomandată. Din considerente practice se recurge la un procedeu care asigură autenticitatea contractului şi constituie o probă pentru un eventual litigiu şi anume: utilizarea unui intermediar care păstrează un document cu acelaşi conţinut ca şi fiecare dintre cele deţinute de părţile tranzacţiei.

În practica internaţionalăşi în încercările de reglementare a problemelor de securitate a documentelor electronice a apărut ca necesară înfiinţarea unui organism specific: Autoritatea de Certificare (AC).[11]

În principiu, acest organism ar trebui să fie un serviciu public (ex: primărie, guvern) sau un serviciu privat (companie, firmă, societate), care, în momentul în care un partener doreşte să iniţieze o afacere cu o altă entitate, să poată atesta că partenerii de afaceri sunt într-adevăr ceea ce pretind a fi şi că semnătura digitală a celui ce a făcut comanda îi aparţine acestuia.

Pe de altă parte, în timp ce semnăturile electronice sunt acceptate de cei care derulează afaceri electronice, există câteva probleme din perspectiva legală, deoarece în multe jurisdicţii, tranzacţiile sunt validate numai de metodele tradiţionale ale semnăturii „de mână”.

3.4.1 Reglementările Comisiei Naţiunilor Unite asupra Comerţului International

Comisia îşi propune să prevină sau să elimine neconcordanţa dintre diferitele reguli sau legi aplicabile comerţului electronic, prin promovarea unui set de standarde, pe baza cărora efectele legale ale semnăturilor digitale, ale celor electronice în general, să fie recunoscute.

Acestea ar urma să fie valabile oriunde în lume, iar scopul acestor reguli uniforme („Uniform Rules”) este să faciliteze folosirea semnăturilor electronice în tranzacţiile economice internaţionale.

Potrivit Comisiei, semnătura digitală înseamnă un tip de semnătură electronică ce constă într-o transformare a unui mesaj, folosindu-se funcţia de dispersie şi un sistem de criptare asimetric, astfel încât orice persoană care are mesajul iniţial şi cheia publică a celui care a semnat mesajul poate verifica integritatea mesajului.

De asemenea, semnătura digitală corect implementată, trebuie să reprezinte o semnatură electronică de încredere (secure electronic signature).

Condiţiile de bază pe care o semnături digitală trebuie să le îndeplinească pentru a fi sigură sunt:

-autoritatea de certificare trebuie să identifice în mod corect pe posesorul cheii publice;

– autoritatea de certificare trebuie să autentifice în mod corect pe deţinătorul cheii publice;

– cheia secretă nu trebuie să fie compromisă;

– procesul de creare a semnăturii trebuie să fie realizat corect;

Comisia defineşte noţiunea de certificat digital ca fiind un mesaj prin care:

-se identifică autoritatea de certificare care l-a emis;

-se denumeşte sau identifică pe cel care îl deţine sau un agent electronic aflat sub

controlul autorităţii de certificare;

-conţine o cheie publică care corespunde unei chei secrete a celui care îl deţine;

-specifică perioada de timp pentru care este operaţional;

-este semnat digital de autoritatea de certificare care l-a emis.

Comisia evidenţiază trei clase de certificate valabile:

-de clasă I: au cel mai scăzut nivel de securitate. Ele confirmă că numele unui utilizator şi adresa lui de e-mail formează o entitate. Sunt utilizate în primul rând pentru navigarea pe Internet şi pentru poşta electronică, cu scopul de a spori securitatea acestora;

-de clasă II: confirmă faptul că informaţia furnizată de cel care îl deţine nu intră în conflict cu alte informaţii accesibile din alte baze de date. Aceste certificate sunt utilizate pentru tranzacţiile de nivel scăzut şi cu risc mic, validări de soft şi servicii de înscriere online;

-de clasă III: sunt acele certificate digitale care utilizează diferite proceduri pentru a obţine probe evidente despre identitatea persoanei care deţine certificatul. Aceste certificate sunt utilizate în practică pentru aplicaţii ale comerţului electronic, semnarea electronică a mesajelor, schimbul de date electronice.

« 1 2 3 4 5 | Vezi toate paginile »

Categorie: Drept