• Home
• DOS
• Windows 101
• Tips
• News & Reviews

Cat face un X?

Rata maximă de transfer a datelor se numără printre factorii cei mai importanţi care caracterizează performanţele unei unităţi optice. Rata de transfer maximă este măsurată în kilobaiţi (KB) sau megabaiţi (MB) pe secundă, dar este echivalată în „X”. „X-ul” este o unitate de măsură preferată kilobaiţilor sau megabaiţilor pe secundă din motive de marketing. Pentru mulţi utilizatori 52X sună mai interesant decât 7800 kilobaiţi pe secundă.

Un „X” are valori diferite, în funcţie de mediul de stocare la care care este avut în vedere:

Bariere tehnnologice

Rata de transfer a datelor este determinată într-o bună măsură de viteza de rotaţie a mediului de stocare. Acest fenomen de interdependenţă între rata de transfer şi viteza de rotaţie a dus la apariţia unei bariere tehnlogice cauzate de structura electronico-mecanică a unităţilor optice. Iată care ar fi principale fenomene secundare ce pot fi cauzate de creşterea numărul de rotaţii ale disc-ului :

• Vibraţii ale discului. Poziţionarea corectă a razei laser pe un disc ce vibrează este greu de realizat şi consumă timp.
• Încălzirea mediului de stocare. Fenomenele de frecare ce se produc la viteze mari de rotaţie duc la încălzirea considerabilă a discului. Câteva grade în plus pot duce la alterarea stratului de stocare fotosenzitiv şi implict la pierderea datelor stocate.
• Un număr de rotaţii prea mare poate duce şi la dezintegrarea discului în unitate. Acest eveniment are mari şanse de reuşită dacă discul este fisurat. Dacă aţi auzit de discuri care pur şi simplu au explodat în momentul în care erau citite nu trebuie să fiţi sceptic, unii utilizatori au parte şi de astfel de evenimente.

Dintr-un alt punct de vedere se poate susţine că stagnarea ratei de transfer este şi o chestiune ce ţine de menţinerea unui cost de fabricaţie scăzut. Tehnologia actuală permite fabricarea unor unităţi optice mai performante dar, acesta ar implica folosirea unor componente costisitoare ceea ce ar duce la un preţ final mult prea mare pentru buzunarul utilizatorul obişnuit. Având în vedere că segmentul cel mai dezoltat pe piaţa unităţilor optice este cel cuprins între 20$-50$ nu se anunţă prea curând vreo schimbare.

• Evolutie
• Rata de scriere/citire CD
• Rata de citire/scriere DVD

CD vs. DVD

Vezi si stocarea optica.

• CD vs DVD

Stocarea optica

• Cum functioneaza
• Avantaje
• WORM

1. REFLÉXIE, reflexii, s.f. 1. Fenomen de reîntoarcere parţială a luminii, a sunetului, a radiaţiilor în mediul din care au venit atunci când întâlnesc o suprafaţă de separare a două medii; reflexie (2). 2. Reflecţie (1). [Var.: reflexiúne s.f.] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion. [↩]
2. Un micron este egal cu a mia parte dintr-un milimetru – 10^-6 metri [↩]

Creative X-FI – Cum activam Dolby Digital Live?

Sarim peste partea in care ar trebui sa aducem critici celor de la Creative pentru felul cum au intels sa-si trateze cumparatorii, neoferind aceasta functie in mod oficial.

Daca nu stiti inca ce inseamna Dolby Digital Live dati o fuga aici.

• Do it yourself…

3DMark SystemInfo Hotfix

Aveti o placa video noua si nu functioneaza 3DMark-ul? Porneste dar se blocheaza in faza de analiza a hardware-ului? Nu va grabiti sa dati vina pe placa video, ci instalati hotfix-ul celor de la Futuremark care elima probleme de detecare a hardware-ului.

Hofix-ul updateaza urmatoarele fisiere:

• Direcpll.dll (4.10.1.93)

• Entech.sys (5.0.1.1)

• Entech64.sys (5.0.1.1)

O alternativa, de tipul DIY (do it yourself) e sa redenumiti/stergeti fisierul Direcpll.dll din \WINDOWS\system32\Futuremark\MSC\)

Se adreseaza urmatoarelor versiuni:

*3DMark06 Build 1.1.0
* 3DMark05 Build 1.3.0
* 3DMark03 Build 3.6.0
* PCMark05 Build 1.2.0

• Download

PC – de la Personal Computer

De ce unele calculatoare sunt personale?

Probabil că aţi tot auzind vorbindu-se de calculatoare personale, mai ales că în momentul de faţă folositi un calculator personal.

PC – de la Personal Computer

Iniţial PC-urile purtau denumirea de IBM PC, fiind calculatoare dezvoltate şi create de către compania americană IBM. (International Bussines Machines Corporation)

Astăzi, termenul de PC se referă la orice calculator personal, indiferent de producător. O bună vreme a fost folosită sintagma “Compatibil IBM PC” pentru a desemna calculatoarele create de către alţi producători decât IBM dar care funcţionau excat ca şi un PC original.

Această distincţie original şi compatibil este lipsită de importanţă în momentul de faţă, deoarece mai bine de 95% dintre calculatoarele personale sunt create de către diverşi producători şi nu de către compania IBM.

Notă: Compania IBM nu a uitat cine a creat de fapt calculatorul personal. “De ce să cumperi un compatibil, când poţi avea originalul?” – una una dintre lozincile folosite de IBM pentru promovarea propriilor calculatoare personale.

Pentru majoritatea utilizatorilor contează mai puţin cine a creat primul calculatorul personal, preţul calculatorului şi specficaţiile componentelor hardware fiind mult mai importante.

De ce 1024?

Prefixele kilo, mega, sau giga provin din sistemul metric unde fiecare reprezintă exact o mie, un milion, sau un miliard de unităţi. Dacă vă întrebaţi de ce tocmai kilobaitul a ales să depăşească bariera de 1000 de unităţi, răspunsul este destul de simplu. Totul pleacă de la la faptul că un bit poate avea două valori ( 0 sau 1) ceea ce face ca mai departe totul se se măsoare ca 2 la o anumită putere. Un kilobait este echivalentul lui 2 la puterea a 10-a, ceea ce înseamnă exact 1024.

Tabel cu prefixe:

Unitate	Abrev.	Baiţi
Kilo	K	2^10 = 1,024
Mega	M	2^20 = 1,048,576
Giga	G	2^30 = 1,073,741,824
Tera	T	2^40 = 1,099,511,627,776
Peta	P	2^50 = 1,125,899,906,842,624
Exa	E	2^60 = 1,152,921,504,606,846,976
Zetta	Z	2^70 = 1,180,591,620,717,411,303,424
Yotta	Y	2^80 = 1,208,925,819,614,629,174,706,176

Baiţi sau octeţi?

Octeţii şi baiţii se referă practic la acelaşi lucru. Teoretic vorbind, un octet exprimă clar că este vorba despre opt biţi, pe când baiţii pot însemna şi o oarecare adunătură de biţi, nu neaparat opt.

Baiţii mai au darul de a pune în încurcătură multe lume, deoarece confuzia între biţi şi baiţi este foarte uşor de făcut pentru necunoscători.

Cu toate acestea, sunt puţine persoanele care folosesc termenul de octet atunci când vine vorba de memorie.

Bait, baiţi, s.m. (Inform.) – Ansamblu de biţi (de obicei opt) folosit pentru exprimarea capacităţii de memorie. – Din engl. byte

Octet, octeţi s.n. (Inform.) – Grup de opt biţi folosit pentru exprimarea capacităţii de memorie. – Din fr. octet

Ce insemna totusi un megabait?

Multipli	Ce se poate stoca
1 bait (b)	Un caracter. Dacă aţi început să scrieţi un document şi aţi tastat litera a tocmai aţi ocupat un bait de memorie.
1 kilobait (KB)	O mie de caractere. Un kilobait oferă suficient spaţiu pentru stocarea unei cereri de concediu plătit.
1 megabait (MB)	Tot textul unui roman de aproximativ 300 de pagini poate încape într-un megabait. Primul minut din melodia dumneavoastră preferată poate încape desemenea într-un megabait de memorie. Într-un megabait de memorie pot încape şi alte lucruri interesante, dar la fel de multe alte lucruri nu pot fi stocate doar cu un singur megabait memorie.
1 gigabait (GB)	Toată informaţia conţinută de biblioteca de acasă poate fi stocată cu un uşurinţă într-un gigabait de memorie. O mie de minute din muzica dumnevoastră preferată necesită aproximativ un gigabait de memorie.O mie de megabaiţi, adica un gigabait, nu este nicidecum o cantitate de memorie impresionantă în ziua de astăzi, din moment ce si cele mai ieftine calculatoare personale pot stoca cantitati de oridinul sutelor de gigabaiti.

Interferentele in codarea digitala versus analogica

Înainte de a fi transmisă sau stocată în memorie orice informaţie trebuie codata1 mai întâi. Pentru ca informaţia să poată fi folosită ulterior, acesta trebuie readusă la forma iniţială în urma unui proces de decodare.

Atunci când informaţia urmează să fi folosită împreună cu diverse echipamente electronice există două mari posibilităţi de codare a acesteia:

• codare analogică: informaţia este reprezentată sub forma unor variaţii continue ce corespund unor schimbări fizice (precum variaţiile curentului electric) Informaţii codate în formă analogică: semanlul TV sau radio obişnuit, înregistrările audio pe discuri de vinil, casete audio, înregistrările audio-video pe casete VHS, imaginea pe un film fotografic etc.

• codare digitală: informaţia este reprezentată sub forma unor semnale fixe corespunzătoare unor secvenţe numerice. Nu există tip de informaţie care să nu poată fi codificată în formă digitală.

Ceea ce pentru un echipament digital nu reprezintă decât coduri numerice pentru dumnevoastră poate însemna un sunet de cea mai înaltă fidelitate, ultimul film cu James Bond, statele de plată pe luna curentă, sau un document de 500 de pagini.

Transmitrea şi păstrea informaţiei, indiferent de forma de codare folosită, este supusă întotdeauna unor interferenţe exterioare.

Interferenţele pot fi de natură diversă:

– impulsurile electrice transmise prin fire pot fi atenuate sau chiar pierdute datorită rezistenţei electrice ale firelor respective

– semnalul radio poate ajunge distorsionat la destinaţie datorită interferenţei cu alte semnale radio

– informaţia stocată de un disc (ex. CD audio) poate fi distorsionată datorită murădirii suprafeţei discului

Semnalul analogic, ce constă într-o serie de variaţii continue, poate fi alterat definitiv de intereferenţele apărute. Este de ajuns să vă gândiţi la felul cum este recepţionat semnalul TV în condţii de turblulenţă atomosferică.

Inevitabil, şi semnul digital este supus unei degradări, dar interferenţele apărute pot fi ignorate unerori. Orice semnal apropiat de o anumită valoare particulară (1 de exemplu) este interpretat ca având exact acea valoare.Totusi echipamentele digitale nu fac mininiuni,  iar atunci cand semalul digital este alterat în mod decisiv datorită unor interferenţe exterioarea acesta nu mai poate fi decodat la destinaţie.

Acesta este şi motivul pentru care în caz de turbulenţe atomosferice puternice (revenind la exemplul cu semnanlul TV) recepţia posturilor recepţionate pe cale digitală pe către operatorul de cablu este complet întreruptă. (Celebrul mesaj – No signal – Fără semnal)

Datorită posibilăţii de a recompune o informaţie codificată exact în forma sa iniţială, echipamentele digitale sunt superioare celor analogice.

1. Sensul termenului de „cod” din perspectiva codării informaţiei este acela de „sistem de semne sau semnale ce servesc la transmiterea unui mesaj” [DEX] [↩]

Prelucrarea si recunoasterea imaginilor

1. Tema proiectului

Sa se implementeze un filtru trece banda in domeniul frecventa folosit pentru prelucrarea imaginilor.

Ca medii de programare se va folosi Visual C++, Visual C#, Java sau PHP.

2. Studiul problemei

Pentru realizarea îmbunătăţirii si restaurarii imaginilor în domeniul frecvenţelor se utilizeaza filtrele. Din categoria filtrelor liniare cele mai intalnite sunt: filtrele trece-jos, filtrele trece-sus si filtrele trece-banda.

Al treilea tip de filtre numite filtre trece-bandă, lasa sa treaca zone ale frecvenţelor situate între frecvenţele înalte şi frecvenţele joase. Aceste filtre se pot realize si prin combinarea unui filtru trece-jos cu un filtru trece-sus.

Aceste filtre sunt utilizate în restaurarea imaginilor fiind foarte rar utilizate în îmbunătăţirea imaginilor.

In figure urmatoare este redata o sectiune printr-un filtru trece-banda in domeniul frecventelor:

f_L si f_H sunt frecventele de taiere iar B=[f_L, f_H] reprezinta banda de trecere.

Pentru realizarea îmbunătăţirii si a restaurarii imaginilor în domeniul frecvenţelor trebuie calculată mai întâi transformata Fourier a imaginii ce urmează a fi îmbunătăţită, multiplicarea rezultatului cu o funcţie filtru, după care se face calculul transformatei Fourier inverse pentru a obţine imaginea îmbunătăţită.

Fiind data functia continua f(x) de o variabila reala x, transformata Fourier notata cu F{f(x)} este definita prin ecuatia:

unde j = Ö-1.

Fiind dat F(u), f(x) poate fi obtinut prin utilizarea transformatei Fourier inverse:

Ca şi în cazul îmbunătăţirii imaginilor, scopul final al tehnicilor de restaurare constă în îmbunătăţirea calităţii imaginilor într-un anumit sens. Pentru diferenţiere considerăm restaurarea ca fiind procesul care urmăreşte să reconstruiască sau să recupereze o imagine care a fost degradată, utilizând cunoştinţe apriori despre fenomenul ce a realizat degradarea. Astfel, tehnicile de restaurare sunt orientate în direcţia modelării fenomenului ce a realizat degradarea şi a aplicării fenomenului invers în scopul recuperării imaginii originale.

Pentru a implementa acest filtru, am ales ca mediu de programare Visual C#.

Am folosit bibliotecile:

using System;

using System.Collections.Generic;

using System.ComponentModel;

using System.Data;

using System.Drawing;

using System.Drawing.Imaging;

using System.Text;

using System.Windows.Forms;

Pe imaginea aleasa am aplicat un filtru trece jos,si imaginea rezultata am folosit-o ca si intrare pentru filtrul trece sus.

Pentru interfata cu utilizatorul am creat un form :in care apare imaginea initiala,apoi imaginea Gray-Scale si imaginea rezultata in urma aplicarii filtrului trece banda.

Claritatea si intensitatea pot fi alese de utilizator;

Pt claritate:intre 3 si 29,valori impare

Pt intensitate:intre 1 si 1000.

//Filtru trece-jos

int LowpassSize =(int)val1.Value;//insert an odd size: 3, 5, 7, …, 29.

int MidWeight = (int)val2.Value; //set a positive mid weight: 1, 2, 3, …, 1000.

int hh=poza_gri.Size.Height;

int ww=poza_gri.Size.Width;

int i1,j1,i2,j2,sum,ggri;

int d = LowpassSize / 2;

float divisor = (2 * d + 1) * (2 * d + 1) + MidWeight – 1;//MidWeight == 1 means no weight

Bitmap Lowpass;

Byte[,] gg_array;

Lowpass = new Bitmap(ww, hh, PixelFormat.Format24bppRgb);

gg_array = new Byte[ww, hh];

for (j1 = 0; j1< hh; j1++)

for (i1 = 0; i1 < ww; i1++)

{

color = poza_gri.GetPixel(i1, j1);

ggri = (color.R + color.G + color.B) / 3;

gg_array[i1, j1] = (Byte)ggri;

}

for (j1 = d; j1 < hh – d; j1++)

for (i1= d; i1 < ww – d; i1++)

{

sum = (MidWeight – 1) * gg_array[i1, j1];

for (j2 = -d; j2 <= d; j2++)

for (i2 = -d; i2 <= d; i2++)

sum += gg_array[i1 + i2, j1 + j2];

ggri = Convert.ToByte((float)sum / divisor);

Lowpass.SetPixel(i1, j1, Color.FromArgb(ggri, ggri, ggri));

}

//Filtru trece-sus

HighHorizontal = new Bitmap(w, h, PixelFormat.Format16bppRgb555);

HighVertical = new Bitmap(w, h, PixelFormat.Format16bppRgb555);

HighGradient = new Bitmap(w, h, PixelFormat.Format16bppRgb555);

g_array = new Byte[w, h];

for (j = 0; j < h; j++)

{

for (i = 0; i < w; i++)

{

col = Lowpass.GetPixel(i, j);

gri = (col.R + col.G + col.B) / 3;

g_array[i, j] = (Byte)gri;

}

}

for (j = 1; j < h – 1; j++)

for (i = 1; i < w – 1; i++)

{

sum_st = g_array[i – 1, j] + g_array[i – 1, j – 1] + g_array[i – 1, j + 1];

sum_dr = g_array[i + 1, j] + g_array[i + 1, j – 1] + g_array[i + 1, j + 1];

sum_sus = g_array[i, j – 1] + g_array[i – 1, j – 1] + g_array[i + 1, j – 1];

sum_jos = g_array[i, j + 1] + g_array[i – 1, j + 1] + g_array[i + 1, j + 1];

diff = Math.Abs(sum_st – sum_dr);

if (diff > 255)

HighHorizontal.SetPixel(i, j, Color.FromArgb(255, 255, 255));

else

HighHorizontal.SetPixel(i, j, Color.FromArgb(diff, diff, diff));

diff = sum_sus – sum_jos;

if (diff < 0)

diff *= -1;

if (diff > 255)

HighVertical.SetPixel(i, j, Color.FromArgb(255, 255, 255));

else

HighVertical.SetPixel(i, j, Color.FromArgb(diff, diff, diff));

Double diff_h = sum_st – sum_dr;

Double diff_v = sum_sus – sum_jos;

diff = Convert.ToInt32(Math.Sqrt(diff_h * diff_h + diff_v * diff_v));

if (diff > 255)

HighGradient.SetPixel(i, j, Color.FromArgb(255, 255, 255));

else

HighGradient.SetPixel(i, j, Color.FromArgb(diff, diff, diff));

}

Autor: Emanuela Dragos

« Previous Page

© 2002 - 2026 pinzaru.ro · Modele acte · Contact & GDPR · Log in