Browse > Home / Archive: October 2008

Contract de pragatire sportiva

CONTRACT DE PREGATIRE SPORTIVA

Incheiat astazi ………………..

la ………………………………….

I. PARTILE CONTRACTANTE

1.1. Clubul ………………………………. cu sediul in ………………………….. str. …………………………………….. nr. …………………………., sectorul/judetul …………………………., inregistrat in Registrul persoanelor juridice prin Sentinta civila nr. ……………………….. din ……………….. a ……………………………………. reprezentat de …………………………………. avand functia de ………………………………. in calitate de unitate de pregatire sportiva, denumita in continuare si unitatea, pe de o parte, si

1.2. D ………………………………………………………….. nascut(a) la data de ………………………………………., in localitatea …………………………………………….., sectorul/judetul …………………………………………., fiul (fiica) lui ……………………………………………… si al ……………………………………….., cu domiciliul in ……………………………………….., str. ……………………………………….. nr. ……………..,bloc …………., scara ……………., etaj …………, ap. …………., sectorul/judetul …………………………………., posesorul buletinului/cartii de identitate seria ……………….. nr. …………………………………………………, eliberat de ………………………….. la data de ………………., cod numeric personal …………………………………, cu incuviintarea (numele si prenumele) ……………………………………………………………………………. in calitate de ………………………………………….. conform* ……………………………………………………… autentificat de …………………………………. sub nr. ……………………… din ……………………, care face parte integranta din prezentul contract, in calitate de cursant, pe de alta parte,

au convenit sa incheie prezentul contract de pregatire sportiva, cu respectarea urmatoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul contractului il constituie pregatirea sportiva a cursantului de catre unitatea de pregatire sportiva in domeniul sportului …………………………………………………………………………

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Contractul se incheie pe o durata de ………………………………………………………….., adica incepand de la data de ……………………… si pana la data de …………………………. .

IV. PRETUL CONTRACTULUI

4.1. Pretul contractului este de ……………………………………………………………………… lei, reprezentand: ……………………………………………………………………

4.2. Plata pretului se va face integral/esalonat, astfel: ………………………………………………………


V. DREPTURI SI OBLIGATII

5.1. Unitatea de pregatire sportiva se obliga:

  1. sa asigure personalul de specialitate necesar (antrenori, medici, masori si alt personal calificat, de specialitate) unei bune invatari si pregatiri a cursantului pentru practicarea sportului …………………………..;
  2. sa puna la dispozitia cursantului echipamentul adecvat de antrenament si competitie, precum si alte materiale necesare instruirii;
  3. sa asigure terenuri sau/si sali de pregatire/antrenament, precum si vestiare, sali de recuperare si alte anexe necesare;
  4. sa organizeze cantonamente, tabere si alte forme de pregatire intensiva, in vederea ameliorarii continue a pregatirii cursantului;
  5. sa utilizeze, daca este cazul, cursantul in competitii, potrivit pregatirii, aptitudinilor si formei sale sportive;
  6. sa asigure, in tot cursul procesului de pregatire si antrenament si al competitiilor, precum si in afara lor, asistenta medicala gratuita prin medici si personal auxiliar, ca si prin unitati sanitare de specialitate;
  7. sa sprijine cursantul in activitatea de pregatire sportiva, prin supravegherea modului cum urmeaza cursurile si se pregateste, prin acordarea gratuita de manuale si rechizite scolare si alte facilitati;
  8. sa-i asigure cursantului toate drepturile ce i se cuvin in calitate de jucator amator, in conformitate cu normele interne si internationale in vigoare, adica sa suporte din bugetul sau:
    1. cheltuielile de transport, subzistenta si cazare, in legatura cu partidele disputate de echipa sa;
    2. cheltuielile cu echipamentul de pregatire/antrenament, de joc si, daca este cazul, de reprezentare;
    3. primele de asigurare de accident si viata.

5.2. Cursantul se obliga:

  1. sa respecte programul de pregatire si antrenament stabilit de conducerea unitatii de pregatire sportiva;
  2. sa participe la jocurile publice (amicale sau oficiale) ale echipei la care are drept de joc, in functie de valoarea, pregatirea si forma sa sportiva, precum si de necesitatile clubului;
  3. sa respecte statutele, regulamentele, hotararile si deciziile organelor de conducere ale activitatii fotbalistice;
  4. sa indeplineasca cerintele regulamentelor de organizare si functionare si de ordine interioara ale unitatii de pregatire sportiva;
  5. sa dea dovada de cinste si corectitudine, sa respecte regulile “fair-play”-ului;
  6. sa plateasca pretul pregatirii la termenele si in conditiile prevazute de prezentul contract;
  7. sa respecte toate celelalte norme ale regulamentelor sportive, precum si hotararile conducerii unitatii de pregatire sportiva.

VI. CLAUZA DE FIDELITATE

6.1. a)    Dupa incheierea pregatirii, cursantul se obliga sa se angajeze timp de ………………….. ani in     cadrul unitatii de pregatire, la una dintre echipele acesteia.

b)    In cursul acestei perioade, el nu poate trece la un alt club – amator sau profesionist – decat cu     acordul unitatii de pregatire sportiva.

6.2. In cazul in care jucatorul nu respecta prevederile prezentului contract de pregatire sportiva, trebuie sa restituie unitatii toate cheltuielile efectuate cu pregatirea sa, proportional cu timpul ramas neservit in cadrul acesteia.

6.3. Dupa trecerea celor ………………… ani prevazuti la pct. 6.1., jucatorul poate fi transferat la orice alt club, in conditiile normelor in vigoare, acesta din urma trebuind sa plateasca o indemnizatie de promovare echivalenta cu cea de formare a unitatii de pregatire sportiva.

VII. MODIFICAREA CONTRACTULUI

7.1. Modificarea, completarea si revocarea unor clauze prevazute de prezentul contract produc efecte numai cu acordul dat in scris, de cele doua parti, prin act aditional la prezentul contract.

7.2. Transferarea cursantului se face in conditiile legislatiei muncii si potrivit regulamentelor sportive de ramura.

7.3. Prezentul contract inceteaza in modurile si in conditiile legislatiei muncii si ale regulamentelor sportive de ramura.

VIII. LITIGII

8.1. Partile se obliga sa nu defere nici un litigiu instantelor judecatoresti decat dupa epuizarea tuturor mijloacelor instantelor de jurisdictie sportiva de ramura.

IX. CLAUZE FINALE

9.1. Prezentul contract, impreuna cu anexele sale care fac parte integranta din cuprinsul lui, reprezinta vointa partilor si inlatura orice alta intelegere verbala dintre acestea, anterioara sau ulterioara incheierii lui.

9.2. Prezentul contract de pregatire sportiva a fost incheiat in 2 (doua) exemplare cate unul pentru fiecare parte.

UNITATEA DE PREGATIRE

SPORTIVA

CURSANT

TUTORE

_____________

*) Actul autentificat de notarul public se anexeaza.

Categorie: Modele de contracte | Lasa un comentariu 

Contract de donatie (teren)

CONTRACT DE DONATIE

Incheiat astazi ………….

la ……………………………

I. PARTILE CONTRACTANTE

1.1. D ………………………………………………………………., domiciliat in ……………………………………………., str. ……………………………….. nr. ………….., bloc ………., scara ……., etaj ………., apartament ……., sector/judet ………………………., nascut la data de (ziua, luna, anul) ……………………………………… in (localitatea) ……………………. sector/judet ……………………….., fiul lui ………………………………….. si al …………………….., posesorul buletinului (cartii) de identitate seria …….. nr. ………………………, eliberat de …………………….., cod numeric personal ……………………………., in calitate de donator, pe de o parte, si

1.2. D ……………………………………………………………….., domiciliat in ……………………………………………., str. ………………………………. nr. ………….., bloc ………., scara ………., etaj ………., apartament ……., sector/judet …………………., nascut la data de (ziua, luna, anul) …………………………………………….. in (localitatea) ………………………. sector/judet …………………………, fiul lui ……………………………….. si al ………………………………., posesorul buletinului (cartii) de identitate seria ……… nr. ……………. eliberat de …………………., cod numeric personal ………………………………., in calitate de donatar, pe de alta parte,

au convenit sa incheie prezentul contract de donatie, cu respectarea urmatoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. a)    Eu donatorul, declar ca donez donatarului imobilul proprietatea mea, constand in: casa     construita din …………………………………….., cu …………… camere, bucatarie, hol, W.C., camara,     tencuita in exterior si interior, acoperita cu ……………………………………………….., impreuna cu     terenul pe care se afla, in suprafata de (in cifre si litere) …………………………………………. mp,     amplasat in ………………………, avand perimetrul delimitat intre punctele, mentionate in schita     planului anexat ce face parte integranta din prezentul contract, cu urmatoarele vecinatati si     dimensiuni:

la Est …………… pe latura de ………….m (intre punctele ……….),

la Nord ……………pe latura de ………….m (intre punctele ……….),

la Vest ………….. pe latura de ………….m (intre punctele ……….),

la Sud …………… pe latura de …………m (intre punctele ………..).

b)    Eu, donatorul, am dobandit imobilul ca bun propriu, prin reconstituirea proprietatii, in conditiile     dispozitiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, asupra terenului situat in extravilanul     ………………………………………….., judetul/sectorul …………………………………………….., potrivit     titlului de proprietate/adeverintei si procesului verbal de punere in posesie……………………………..nr. ………………………….. din ………….. .

c)    Eu, donatorul, declar ca imobilul descris mai sus se afla in intregime in proprietatea mea,     nefiind instrainat sub nici o forma vreunei alte persoane pana la data incheierii prezentu-lui     contract.

d)    Eu, donatorul, declar de asemenea ca imobilul nu a fost scos din circuitul civil prin trecere in     proprietatea publica, nu este urmarit si sechestrat, nu face obiectul vreunui litigiu cu privire la     dreptul de proprietate si este liber de orice sarcini si servituti, fiind in mod legal si continuu in     proprietatea si posesia mea, de la data dobandirii si pana in prezent si garantez pe donatar     impotriva oricarei evictiuni, potrivit art. 828 Cod civil.

e)    Taxele si impozitele catre stat, de orice natura asupra imobilului sunt in sarcina mea,     donatorul, pana astazi, data autentificarii prezentului contract, au fost achitate la zi, iar de la     aceasta data trec asupra donatarului, care suporta taxele si onorariul notarului public, pentru     autentificarea prezentului contract.

……………………………………………………………………………………………………….. .

2.2. Noi, partile, declaram ca transmisiunea deplinei proprietati si a posesiei asupra imobilului mentionat si descris mai sus se face astazi, data autentificarii prezentului contract, fara indeplinirea altor formalitati.

2.3. a)    Eu donatarul, primesc cu recunostinta donatia facuta de donator, privind imobilul mentionat si     descris mai sus.

b)    Am luat cunostinta de situatia juridica si de fapt a imobilului, ca fiind cea aratata mai sus de     donator si declar ca am luat cunostinta de dispozitiile legale privind stabilirea dreptu-lui de     proprietate asupra terenului in baza titlului de proprietate si, totodata, ca il scutesc pe donator     de cercetarea registrelor de publicitate imobiliara, intelegand sa dobandesc, in aceste conditii     si pe riscul meu, ceea ce nu-l exonereaza de raspundere pentru evictiune.

2.4. Evaluam donatia la suma de …………… lei, exclusiv in scopul stabilirii taxei de timbru.

III. CLAUZE FINALE

3.1. Noi, partile, potrivit prevederilor art. …………….. din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, declaram ca vom indeplini formalitatile necesare pentru efectuarea operatiunilor de publicitate imobiliara.

3.2. Prezentul contract a fost redactat intr-un numar de ………….. exemplare la Biroul Notarului Public ……………………………. .

3.3. S-au eliberat partilor ……………. exemplare, un exemplar pastrandu-se in arhiva biroului notarial.

DONATOR

DONATAR

Categorie: Modele de contracte | 1 Comment 

Contract de donatie (apartament cu uzufruct viager)

CONTRACT DE DONATIE

Incheiat astazi …………..

la …………………………….

I. PARTILE CONTRACTANTE

1.1. D ……………………………………………………………………, domiciliat in ………………………………………., str. …………………………………… nr. ………, bloc ………., scara ………., etaj ………., apartament …, sector/judet ……………………………., nascut la data de (ziua, luna, anul) ……………………………….. in (localitatea) ………………………, sector/judet ……………………………., fiul lui ………………………….. si al ……………………………………….., posesorul buletinului (cartii) de identitate seria ………………. nr. …………………, eliberat de ……………………….., cod numeric personal ………………………………., in calitate de donator, pe de o parte, si

1.2. D …………………………………………………………………., domiciliat in …………………………………………, str. …………………………………. nr. ……….., bloc …….., scara ………., etaj ………., apartament ……, sector/judet ……………………., nascut la data de (ziua, luna, anul) ……………………………………….. in (localitatea) ……………, sector/judet …………………………….., fiul lui ……………………………………. si al ……………………………………….., posesorul buletinului (cartii) de identitate seria ………………. nr. …………………., eliberat de …………………………, cod numeric personal ……………………………., in calitate de donatar, pe de alta parte,

au convenit sa incheie prezentul contract de donatie, cu respectarea urmatoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. a)    Eu donatorul, donez donatarului apartamentul nr. …………. din blocul ………, scara …….., etajul     ……….., situat in localitatea …………………………………., sectorul/judetul …………………………….., compus din …………………… camere si dependinte, precum si dreptul de coproprietate in cota indiviza de …… % din partile si dependintele comune ale imobilului, care prin natura si destinatia lor sunt in folosinta tuturor proprietarilor.

b)    O data cu apartamentul se transmite donatarului si dreptul de folosinta asupra terenului aferent locuintei in suprafata de …….. mp, adica cota indiviza de ……. % atribuit pentru toata durata existentei constructiei.

c)    Eu, donatorul, imi rezerv dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului descris mai sus.

d)    Acest apartament a intrat in proprietatea mea astfel:     ……………………………………………………………………………………………………………….    …………………………………………………………………………………………………………………..

e)    Apartamentul care se doneaza este liber de orice sarcini si urmari de orice natura, nu a fost     scos din circuitul civil prin trecere in proprietate publica, fiind in mod legal si continuu in proprietatea si posesia mea, de la data dobandirii si pana in prezent. Eu, donatorul, garantez     pe donatar impotriva oricarei evictiuni, potrivit art. 828 Cod civil.

f)    Impozitele si taxele aferente apartamentului, care face obiectul prezentului contract, sunt achitate la zi de catre donator, asa cum rezulta din certificatul nr. ………………… din ……………… eliberat de …………….., urmand ca de astazi, data autentificarii sa treaca in sarcina donatarului, care suporta plata taxelor si onorariul notarului public, pentru autentificarea     prezentului contract.

g)    Transmiterea proprietatii asupra apartamentului se face astazi, data autentificarii contractului, fara indeplinirea altei formalitati, donatarul urmand a dobandi si posesia apartamentului la data decesului donatorului.

2.2. Evaluam prezenta donatie la ……………………. lei, exclusiv cu scopul stabilirii taxei de timbru.

2.3. a)    Eu donatarul, primesc cu recunostinta donatia facuta de ……………………………… avand ca obiect apartamentul descris mai sus, proprietatea sa, si sunt intru totul de acord cu prezentul inscris.

b)    Cunosc situatia juridica si de fapt a apartamentului, ca fiind cea descrisa mai sus de catre donator si declar ca il scutesc pe acesta de cercetarea registrelor de publicitate imobiliara si ca inteleg sa-l dobandesc in aceste conditii si pe riscul meu ceea ce nu il exonereaza pe     donator de raspunderea pentru evictiune.

III. CLAUZE FINALE

3.1. Noi, partile, potrivit prevederilor art. ……………. din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, declaram ca vom indeplini formalitatile necesare pentru efectuarea operatiunii de publicitate imobiliara.

3.2. Prezentul contract a fost redactat intr-un numar de …………………………………… exemplare, la Biroul Notarului Public ……………………………………….. .

3.3. S-au eliberat partilor ……………. exemplare, un exemplar pastrandu-se in arhiva biroului notarial.

DONATOR

DONATAR

Categorie: Modele de contracte | 2 Comments 

Contract de intretinere (cu drept de habitatie viagera)

CONTRACT DE INTRETINERE

Incheiat astazi ……………….la …………………………………

I. PARTILE CONTRACTANTE

1.1. D ………………………………………………………………, domiciliat in ……………………………………………., str. ……………………………. nr. ………….., bloc ………., scara ………., etaj ………., apartament ……., sector/judet ………………………, nascut la data de (ziua, luna, anul) ……………………………………… in (localitatea) …………………………….. sector/judet ……………………………., fiul lui ……………………… si al …………………….., posesorul buletinului (cartii) de identitate seria ………… nr. …………………….. eliberat de ……………………., cod numeric personal …………………………………………….., in calitate de intretinut si creditor al obligatiei de intretinere, pe de o parte, si

1.2. D ……………………………………………………………, domiciliat in ……………………………………………….., str. …………………………….. nr. ………….., bloc ………., scara ………., etaj ………., apartament ……., sector/judet ………………………., nascut la data de (ziua, luna, anul) ……………………………………… in (localitatea) …………………………….. sector/judet ……………………., fiul lui ……………………………….. si al ……………………., posesorul buletinului (cartii) de identitate seria ………… nr. …………………… eliberat de ……………………………….., cod numeric personal ………………………………….., in calitate de intretinator/dobanditor si debitor al obligatiei de intretinere, pe de alta parte,

au convenit sa incheie prezentul contract de intretinere cu respectarea urmatoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Intretinutul declara ca transmite intretinatorului dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. ……… din blocul …………………., scara ………, etajul ……., situat in str. ……………………………………. nr. ………………., apartament compus din …………………… camere de locuit si dependinte, impreuna cu dreptul de proprietate asupra partilor si dependintelor comune ale blocului, care, prin natura si destinatia lor, sunt in folosinta comuna a tuturor proprietarilor.

2.2. Impreuna cu apartamentul se transmite si dreptul de folosinta asupra terenului aferent acestuia, in suprafata de ……………………….. mp, respectiv cota indiviza de ……………………….. % atribuita pe durata existentei constructiei.

2.3. Intretinutul, creditor al obligatiei de intretinere, isi rezerva dreptul de habitatie viagera asupra unei camere in suprafata de ……………………… mp cu acces la dependintele din apartamentul descris mai sus.

III. OBLIGATIILE PARTILOR

3.1. Intretinutul declara ca:

  1. a dobandit apartamentul in baza contractului de …………………… si a procesului-verbal de predare-primire nr. ……………./………………/…………………. din data de ……………………….., acte incheiate cu …………. transcrise sub nr. ……………/……………… de ………………………;
  2. declara pe proprie raspundere ca apartamentul mai sus mentionat este in intregime in proprietatea sa, nefiind instrainat sub nici o forma altei persoane, pana la data incheierii prezentului contract;
  3. este de acord cu dreptul de habitatie viagera asupra camerei in suprafata de ………………….. mp, cu acces la dependintele din apartamentul descris mai sus.

3.2. Intretinatorul se obliga:

  1. sa asigure intretinutului in schimbul apartamentului primit, un trai decent prin: prepararea hranei, procurarea de obiecte de imbracaminte si incaltaminte, medicamente, asigurarea asistentei medicale, efectuarea curateniei in locuinta etc.;
  2. sa suporte toate cheltuielile necesare la decesul intretinutului pentru inhumarea dupa datinele crestinesti.

IV. RASPUNDEREA PENTRU EVICTIUNE ASUPRA BUNULUI MOBIL

4.1. Creditorul declara sub sanctiunea art. 1337 Cod civil urmatoarele date despre apartament:

  1. nu este grevat de sarcini;
  2. nu a fost scos din circuitul civil prin trecere in proprietate publica;
  3. este in proprietatea sa din ……………………… si pana in prezent, in mod legal si continuu;
  4. garanteaza pe debitorul obligatiei de intretinere impotriva oricaror evictiuni.

V. DURATA CONTRACTULUI

5.1. Partile sunt de acord cu prevederile prezentului contract si dobanditorul se obliga sa-i presteze intretinerea si cele necesare traiului, pe tot timpul vietii creditorului, fiind de acord cu dreptul de habitatie viagera rezervat de acesta asupra camerei in suprafata de ……………………….. mp, cu acces la dependintele apartamentului.

VI. PRETUL CONTRACTULUI

6.1. Pretul acestei instrainari il constituie intretinerea acordata de debitor pentru creditor pe tot restul vietii, precum si cheltuielile de inmormantare dupa moartea acestuia.

6.2. Intretinerea se va acorda in natura si in bani astfel:

  1. in natura, prin asigurarea hranei zilnice, a combustibilului necesar incalzirii locuintei, procurarea de obiecte de imbracaminte si incaltaminte, medicamente, asigurarea asistentei medicale, efectuarea curateniei in locuinta etc.;
  2. in bani, prin plata unei sume lunare care reprezinta ……………………………… din pensia minima pe care o primeste ………………………………., al carei cuantum se va majora in raport cu majorarile pe care le va suferi pensia la care ne raportam.

VII. CLAUZE FINALE

7.1. Taxele si impozitele catre stat, aferente apartamentului ce face obiectul prezentului contract de intretinere, sunt achitate la zi de creditor, astfel cum rezulta din certificatul nr. ……………………….. din ……………….. eliberat de ……………………., urmand ca de astazi, data autentificarii prezentului contract, sa treaca in sarcina dobanditorului, care suporta taxa de timbru judiciar si onorariul notarului public.

7.2. Partile au evaluat obligatia de intretinere la suma de …………………………….. lei pe luna, exclusiv pentru stabilirea taxei de timbru.

7.3. Prezentul contract a fost incheiat intr-un numar de …………….. exemplare din care ………………… astazi ………….., data semnarii lui.

INTRETINUT/CREDITOR

al obligatiei de intretinere

DOBANDITOR/DEBITOR

al obligatiei de intretinere

Categorie: Modele de contracte | Lasa un comentariu 

Contract de intretinere (cu drept de nuda proprietate)

CONTRACT DE INTRETINERE

Incheiat astazi ………………la ………………………………..

I. PARTILE CONTRACTANTE

1.1. D ………………………………………………………………., domiciliat in ……………………………………………., str. …………………………….. nr. ………….., bloc ………., scara ………., etaj ………., apartament ……., sector/judet ………………………….., nascut la data de (ziua, luna, anul) ………………………………….. in (localitatea) ………………………….. sector/judet ……………………….., fiul lui …………………………….. si al …………………….., posesorul buletinului (cartii) de identitate seria ………. nr. ……………………, eliberat de …………………., cod numeric personal ……………………………………………., in calitate de intretinut si creditor al obligatiei de intretinere, pe de o parte, si

1.2. D …………………………………………………………………, domiciliat in ……………………………………………, str. ……………………………… nr. ………….., bloc ………., scara ………., etaj ………., apartament ……., sector/judet ……………………………, nascut la data de (ziua, luna, anul) ………………………………….. in (localitatea) ………………………. sector/judet ………………………, fiul lui ………………………………….. si al …………………….., posesorul buletinului (cartii) de identitate seria ………. nr. ……………………., eliberat de ……………………, cod numeric personal ……………………………………………. in calitate de intretinator/dobnditor si debitor al obligatiei de intretinere, pe de alta parte,

au convenit sa incheie prezentul contract de intretinere cu respectarea urmatoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Intretinutul transmite intretinatorului nuda proprietate asupra apartamentului nr. …………….., situat in str. …………………………………. nr. …………, blocul …………………, scara ……………, etajul …………, din ………………., compus in intregime din ………………… camere de locuit si dependinte, impreuna cu dreptul de coproprietate in cota indiviza de ……………………..%, asupra partilor si dependintelor comune ale imobilului, care prin natura si destinatia lor sunt in folosinta tuturor proprietarilor.

2.2. Intretinutul transmite intretinatorului si dreptul de folosinta asupra terenului aferent acestuia, in suprafata de ………………………. mp, adica cota indiviza de …………………… %, atribuit pe durata existentei constructiei.

2.3. Intretinutul isi rezerva dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului mai sus mentionat.

III. OBLIGATIILE PARTILOR

3.1. Intretinutul declara ca:

  1. apartamentul mai sus mentionat este in intregime proprietatea sa, conform contractului ………………………/certificatului de mostenitor ……………………………. nr. ……………………… din ……………., nefiind instrainat sub nici o forma vreunei alte persoane, pana la data incheierii acestui contract;
  2. apartamentul nu a fost scos din circuitul civil prin trecere in proprietate publica;
  3. apartamentul nu face obiectul vreunui litigiu, nu este sechestrat si nici nu este grevat de sarcini, fiind in mod legal si continuu in proprietatea si posesia sa de la data dobandirii si pana in prezent.

3.2. Intretinatorul:

  1. isi asuma obligatia de intretinere a intretinutului pe tot timpul vietii, obligatie ce consta din: ……………………………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………………….
  2. declara ca a primit nuda proprietate de la intretinut asupra apartamentului descris mai sus si este de acord cu prevederile prezentului contract;
  3. se obliga sa presteze pentru intretinut intretinere si cele necesare traiului, la domiciliul sau, pe tot timpul vietii sale, iar in caz de neexecutare a acestei obligatii este constient de aplicarea dispozitiilor articolului 1020–1021 Cod civil.

IV. PRETUL CONTRACTULUI

4.1. Pretul contractului il constituie intretinerea acordata de intretinator pentru intretinut pe tot restul vietii, dupa care va suporta cheltuielile de inmormantare, potrivit obiceiului locului.

4.2. Intretinerea se va acorda in natura prin: asigurarea hranei zilnice, a combustibilului necesar incalzirii locuintei in sezonul rece, obiecte necesare, imbracaminte, incaltaminte, la domiciliul intretinutului ………………………… .

V. CLAUZE FINALE

5.1. Transmiterea nudei proprietati asupra apartamentului se face de astazi, data autentificarii prezentului contract, fara indeplinirea altei formalitati, dobanditorul intrand in posesia si folosinta apartamentului la data decesului intretinutului.

5.2. Impozitele si taxele catre stat, aferente apartamentului, ce face obiectul prezentului contract de intretinere, sunt achitate la zi de catre intretinut, astfel cum rezulta din certificatul fiscal nr. ……………………./………………………, eliberat de Administratia financiara …………………………, urmand ca de astazi, data autentificarii, sa treaca in sarcina dobanditorului obligatiei de intretinere.

5.3. Partile au evaluat obligatia de intretinere la suma de …………………………….. lei pe luna, numai in scopul stabilirii taxei de timbru.

5.4. Prezentul contract a fost incheiat intr-un numar de …………………… exemplare din care ……………. astazi ………………….., data semnarii lui.

INTRETINUT/CREDITOR

INTRETINATOR/DEBITOR

Categorie: Modele de contracte | Lasa un comentariu 

Legea 21/1991 a cetateniei romane (actualizata pana la data de 14 aprilie 2008)

LEGE nr. 21 din 1 martie 1991 a cetateniei romane (actualizata pana la data de 14 aprilie 2008)

Download

  LEGE_nr21_1991.pdf (176.5 KiB, 1,428 hits)
You need to be a registered user to download this file.

Categorie: Legislatie | 1 Comment 

Rejudecarea cauzei de către instanţa de trimitere. Limitele rejudecării.

Decizia pronunţată în apel, prin care se desfiinţează hotărârea atacată, învesteşte cu rejudecarea cauzei fie instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, fie instanţa competentă, dacă hotărârea a fost desfiinţată pentru caz de necompetenţă.

Potrivit art.384 C.proc.pen., rejudecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii atacate se face după normele obişnuite care reglementează etapa judecăţii în primă instanţă.

Actele procedurale care nu au fost desfiinţate de către instanţa de apel rămân valabile, urmând a se efectua numai cele care trebuie refăcute ori care nu au fost efectuate, deşi aceasta se impunea. Instanţa învestită cu rejudecarea cauzei nu este obligată să administreze din nou probele deja administrate de către prima instanţă, decât în situaţia în care readministrarea acestora ar fi necesară pentru stabilirea adevărului.

Astfel, structura şedinţei de rejudecare poate varia, în funcţie de lipsurile constatate prin decizia instanţei de apel, prin care s-a dispus desfiinţarea sentinţei atacate cu trimitere spre rejudecare[1].

În temeiul dispoziţiilor art.385 alin.1 C.proc.pen., limitele rejudecării sunt determinate de hotărârea instanţei de apel, iar instanţa de trimitere este obligată să se conformeze acesteia în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului. În literatura de specialitate s-a arătat că aceste limite sunt de natură procesuală şi de natură substanţială[2].

Din punct de vedere procesual, rejudecarea nu presupune întotdeauna desfăşurarea integrală a procesului penal ci se mărgineşte numai la un segment al acestuia. Desfiinţarea în întregime a hotărârii atacate nu atrage de regulă şi desfiinţarea materialului cauzei. Decizia instanţei de apel, potrivit art.383 alin.3 C.proc.pen., trebuie să indice însă care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul îşi reia cursul. Toate actele efectuate anterior acestuia rămân valabile, alcătuind, împreună cu activitatea procesuală ce îi succede, temeiul legal al hotărârii care va fi pronunţată de instanţa de trimitere.

Instanţa are însă posibilitatea să menţină o parte din actele îndeplinite în faţa instanţei a cărei hotărâre a fost atacată şi să le desfiinţeze pe celelalte.

În ipoteza în care instanţa de apel a desfiinţat toate actele îndeplinite în faţa instanţei a cărei hotărâre a fost atacată, această limitare nu mai operează.

Sub aspect substanţial, limitările se referă la acele situaţii în care hotărârea atacată a fost desfiinţată numai parţial, fie cu privire la anumite fapte sau persoane, fie cu privire doar la latura penală sau civilă. Astfel, activitatea instanţei de trimitere este restrânsă la soluţionarea aspectelor la care se referă decizia instanţei de apel, celelalte aspecte fiind menţinute; acestea nu vor mai putea face obiectul reexaminării de către instanţa de trimitere, întrucât au intrat în puterea lucrului judecat.

Instanţa de trimitere, soluţionând cauza, trebuie să ţină seama, pe de o parte, de temeiurile care stau la baza soluţiei adoptate în apel şi arătate în cuprinsul deciziei şi, pe de altă parte, de indicaţiile menţionate în această decizie cu privire la activitatea procesuală ce urmează a se desfăşura în cursul procedurii de rejudecare.

În cazul în care situaţia de fapt avută în vedere cu ocazia judecării apelului se schimbă în urma cercetării judecătoreşti efectuate în cadrul rejudecării, instanţa de trimitere nu va mai fi obligată să se conformeze hotărârii instanţei de apel.

Art.385 alin.2 C.proc.pen. prevede o excepţie de la aplicarea principiului non reformatio in pejus, arătând că atunci când hotărârea a fost desfiinţată în apelul procurorului declarat în favoarea inculpatului sau în apelul părţii vătămate, instanţa de trimitere poate pronunţa şi o pedeapsă mai grea. Astfel, în apelul procurorului, situaţia inculpatului va putea fi agravată atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce priveşte latura civilă.

Dacă hotărârea a fost desfiinţată numai pe baza apelului părţii ori al procurorului în favoarea părţii, nu se poate agrava situaţia acesteia cu privire la încadrarea juridică, la pedeapsă sau la obligarea la despăgubiri civile. De asemenea, nu poate fi agravată nici situaţia celorlalte părţi faţă de care s-a extins apelul.

În apelul declarat de partea vătămată, în cazul infracţiunilor care se urmăresc la plângere prealabilă, instanţa va putea agrava situaţia inculpatului numai sub aspectul laturii penale, iar ca urmare a admiterii apelului părţii civile, situaţia inculpatului va putea fi înrăutăţită numai în ce priveşte latura civilă.

Atunci când respinge apelul sau îl admite şi desfiinţează hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre, instanţa de apel se pronunţă printr-o decizie. Aceasta nu este susceptibilă de o nouă apelare, fiind supusă numai recursului, în cazul în care operează vreunul din motivele prevăzute expres de Codul de procedură penală.

Dacă instanţa de apel admite apelul şi desfiinţează hotărârea primei instanţe, trimiţând cauza spre rejudecare, instanţa de trimitere va pronunţa o sentinţă, care poate fi atacată din nou cu apel, în conformitate cu regula generală înscrisă în art.361 C.proc.pen

[1] Mateuţ, Ghe. – Procedură penală. Partea specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.29, p. 35.

[2] Volonciu, N. – Tratat de procedură penală, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, p.277; Jipa C. – Apelul şi recursul în procesul penal, Ed. Juridică, Bucureşti, 2003, 265-267.

Categorie: Drept penal | Lasa un comentariu 

Cererea de apel şi motivarea acesteia

Legea acordã persoanelor arãtate în art.362 C.proc.pen. facultatea de a exercita dreptul de apel sub condiţia manifestãrii exprese de voinţã în acest sens. Din punct de vedere procedural, manifestarea de voinţã îmbracã forma cererii de apel, care trebuie sã îndeplineascã cerinţele prevãzute de Codul de procedurã penalã.

Deşi constituie actul de sesizare a instanţei de apel, cererea de apel se depune, conform art.367 C.proc.pen., la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã.

Prin excepţie, cererea se poate depune, în cazul persoanelor aflate în stare de deţinere, la administraţia locului de deţinere, iar dacã apelul este declarat oral, acesta se va consemna într-un proces-verbal încheiat de administraţia locului de detinere. De asemenea, militarii în termen pot depune cererea de apel la unitatea militarã din care fac parte, iar în celelalte cazuri, la oficiul poştal, prin scrisoare recomandatã. Cererea de apel a deţinutului sau procesul-verbal întocmit de administraţia locului de deţinere ori cererea de apel înregistratã sau atestatã de unitatea militarã se înainteazã instanţei a cãrei hotãrâre se atacã.

Depunerea cererii de apel la o altã instanţã decât cea prevãzutã de art. 367 alin.1 C.proc.pen. nu va atrage sancţiunea nulitãţii acesteia; cererea va fi trimisã de îndatã la instanţa a cãrei hotãrâre este apelatã şi va fi socotitã ca fãcutã în termen dacã a fost depusã ori trimisã prin poştã înainte de expirarea termenului de apel.

Cererea corect introdusã la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã va fi trimisã, împreunã cu dosarul cauzei, instanţei superioare.

Potrivit art. 366 alin.1 C.proc.pen. cererea de apel îmbracã forma scrisã si trebuie semnatã de cãtre persoana care face declaratia. Se poate declara apel şi oral, în şedinta în care s-a pronunţat hotãrârea. Preşedintele completului ia act de declaraţia de apel şi o consemneazã într-un proces-verbal care ţine loc de cerere de apel şi produce toate efectele unei asemenea cereri.

Din punct de vedere formal, legea nu cere decât ca declaraţia sã provinã de la apelant sau de la reprezentantul acestuia ori substituitul sãu procesual şi sã fie primitã în termen.

În cazul în care cererea de apel este fãcutã în scris, o condiţie esenţialã pentru identificarea apelantului este semnãtura acestuia. Cererea poate fi semnatã de apelantul însuşi, de reprezentantul sãu legal ori de apãrãtor, iar în cazul inculpatului, de soţul acestuia. Dacã cererea de apel se face de cãtre o altã persoanã decât apelantul, trebuie sã se menţioneze în cuprinsul cererii pentru cine se declarã apel. Dacã cererea este fãcutã de cãtre reprezentant, acesta va trebui sã anexeze, în mod obligatoriu, şi procura specialã în baza cãreia este împuternicit sã exercite calea de atac.

Persoana juridicã, ca parte civilã sau parte responsabilã civilmente, sau Ministerul Public pot declara apel printr-o adresã oficialã cãtre instanţa a cãrei hotãrâre se atacã.

Pentru persoana care nu poate semna cererea de apel, indiferent de motiv, Codul de procedurã penalã prevede posibilitatea atestãrii acesteia de cãtre un grefier de la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã sau de cãtre apãrãtorul apelantului. În cazul în care apelantul nu se poate deplasa la instanţã, atestarea poate fi fãcutã de primarul sau secretarul consiliului local ori de un funcţionar desemnat de aceştia, din localitatea unde domiciliazã apelantul.

Cererea de apel nesemnatã sau neatestatã poate fi confirmatã în instanţã de parte sau de reprezentantul ei, însã înãuntrul termenului de apel. Confirmarea poate fi si tacitã, de exemplu prin simpla prezentare a apelantului în fata instanţei de apel şi propunerea de cãtre acesta a unei probe.

Nerespectarea dispoziţiilor art.366 C.proc.pen. cu privire la semnarea, atestarea şi confirmarea cererii de apel atrage sancţiunea nulitãţii absolute a cererii, conform art.197 alin.2 C.proc.pen., nulitate care  nu poate fi înlãturatã în nici un mod, se poate invoca în orice stare a procesului şi se ia în considerare din oficiu.

Menţiunile greşite din cererea de apel fie cu privire la felul cãii de atac, fie cu privire la instanţa care va judeca, fie cu privire la persoana cãreia i se adreseazã nu influenţeazã valabilitatea cererii.

Motivarea apelului presupune justificarea folosirii acestei cãi de atac de cãtre titular şi are rolul de a preciza şi delimita cadrul discuţiei în faţa instanţei de control şi al judecãţii acestei instanţe[1].

Motivele de apel se formuleazã fie în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus cel mai târziu pânã în ziua judecãţii, fie oral, în fata instanţei, cu ocazia dezbaterii apelului.

Motivarea apelului nu constituie o cerinţã obligatorie, ceea ce înseamnã cã din cuprinsul cererii pot lipsi motivele de apel. Apelul poate rãmâne şi nemotivat, fãrã ca aceasta sã împiedice instanţa de apel sã examineze fondul cauzei. Apelul va fi judecat chiar şi în lipsa apelantului şi deci nu va putea fi respins ca nesusţinut[2].

Prin judecata în apel se exercitã un control integral – în fapt şi în drept – asupra judecãţii primei instanţe. Motivele de fapt sunt determinate de greşita apreciere a probelor şi împrejurãrilor cauzei sau din insuficienţa mijloacelor de probã administrate ori din neconcordanţa acestora cu starea de fapt reţinutã etc. Motivele de drept vizeazã orice greşitã aplicare a legii penale.

Prin motivele de apel pot fi avute în vedere, practic, toate viciile de procedurã şi de judecatã care afecteazã hotãrârea atacatã, legea neimpunând nici o restricţie în acest sens. Viciile de procedurã (vitium in procendo) constau în încãlcãri ale dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal, care nu s-au acoperit prin neinvocare în conditiile art.197 alin.4 C.proc.pen. viciile de judecatã (vitium in judecando) reprezintã erori sãvârşite fie în stabilirea stãrii de fapt (error facti), fie în aplicarea unor norme de drept substanţial (error in jure)[3].

[1] Papadopol, Vasile; Turianu, Corneliu – Apelul penal, Casa de editură şi presă “Şansa”, Bucureşti, 1994, p.107

[2] idem; Mateuţ, Gheorghiţă – Procedură penală. Partea specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.29

[3] Ghe. Mateuţ, op.cit., p.29-30; V.Papadopol, C.Turianu, op.cit., p.108; D.Rădescu, Jipa C. – Apelul şi recursul în procesul penal, Ed. Juridică, Bucureşti, 2003, p.83-84

Categorie: Drept penal | Lasa un comentariu 

Titularii dreptului de apel

O datã cu pronunţarea hotãrârii în primã instanţã se naşte dreptul recunoscut fiecãrui subiect procesual de a ataca hotãrârea respectivã cu apel, în condiţiile în care legea îl permite. Exercitarea dreptului de apel este limitatã de calitatea pe care o are fiecare titular în procesul penal şi de interesul pe care îl afirmã prin folosirea acestei cãi de atac. S-a afirmat în doctrinã[1] cã apelul are un caracter personal în raport cu diversele pãrţi care îl exercitã, ceea ce presupune cã dreptul de apel al fiecãrei pãrţi este independent de dreptul de apel al celorlalte.

Este posibil ca mai multi subiecţi procesuali sã declare apel concomitent, fãrã ca soluţionarea unuia dintre apeluri sã împiedice rezolvarea celorlalte.

Art. 362 C.proc.pen. enumerã persoanele care pot declara apel: procurorul, inculpatul, partea vãtãmatã, partea civilã şi partea responsabilã civilmente, martorul, expertul, interpretul şi apãrãtorul, precum şi orice persoanã ale cãrei interese legitime au fost vãtãmate printr-o mãsurã sau printr-un act al instantei.

1. Procurorul poate declara apel în ce priveşte latura penalã şi latura civilã (art.362 alin.1 lit.a) C.proc.pen.). Potrivit Constituţiei, procurorul este titularul acţiunii publice în procesul penal ca reprezentant al intereselor generale ale societãtii. În temeiul principiilor impartialitãţii, legalitãţii si controlului ierarhic, care stau la baza organizãrii Ministerului Public, procurorul trebuie sã manifeste în activitatea sa  obiectivitate şi echidistanţã. El se constituie astfel într-un garant al aplicãrii corecte a legii, iar atunci când legea a fost greşit aplicatã foloseşte calea de atac a apelului sau a recursului, dupã caz, pentru restabilirea legalitãţii. Din aceste considerente, spre deosebire de ceilalţi titulari ai dreptului de apel, procurorul nu exercitã dreptul de apel în nume propriu, pentru a-şi realiza un drept sau un interes personal, ci în temeiul obligaţiei sale de a veghea la respectarea principiului legalitãţii în procesul penal.

Astfel, procurorul poate exercita aceastã cale de atac ori de câte ori, pe parcursul procesului penal, se incalcã dispoziţiile legale şi se prejudiciazã interesele pãrţilor, iar acestea rãmân în pasivitate, nefolosind dreptul conferit de lege de a ataca hotãrârea.

Procurorul poate declara apel împotriva tuturor hotãrârilor judecãtoreşti supuse acestei cãi de atac, indiferent dacã a participat sau nu la judecarea cauzelor respective.

În ce priveşte latura penalã, procurorul poate declara apel împotriva oricãrei hotãrâri de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare, putând agrava sau avantaja situaţia oricãreia dintre pãrţi, dacã în cauzã s-a pronunţat o hotãrâre nelegalã sau netemeinicã.

În ce priveşte latura civilã, procurorul poate declara apel în cazurile în care, potrivit art. 17 C.proc.pen., acţiunea civilã se exercitã din oficiu, chiar dacã persoana vãtãmatã nu s-a constituit parte civilã. Acestor cazuri li se adaugã şi cele în care actiunea civilã are ca obiect restituirea lucrului, desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris ori restabilirea situaţiei anterioare sãvârşirii infracţiunii. În celelalte cauze, procurorul poate declara apel doar dacã partea civilã a declarat apel.

Art. 362 C.proc.pen. se referã generic la acţiunea civilã şi nu prevede nici un fel de limitãri în ce priveşte modul de exercitare a acţiunii civile sau în legãturã cu faptul cã prin apelul declarat de procuror se tinde a se crea oricãreia dintre pãrti o situaţie mai favorabilã sau  defavorabilã. De aceea cazurile în care procurorul poate face apel pe laturã civilã trebuie extinse la orice ipotezã în care interesele în materie civilã ale oricãreia dintre pãrţi au fost prejudiciate.

Existã însã o limitare în ce priveşte partea civilã persoanã fizicã: prin motivele invocate de procuror în favoarea acesteia nu se poate pretinde ca inculpatul sã fie obligat la repararea unui prejudiciu mai mare decât cel precizat şi evaluat de partea civilã în cursul judecãţii în faţa primei instanţe[2].

2. Inculpatul poate exercita calea de atac a apelului pe ambele laturi ale procesului penal (art.362 alin.1 lit.b) C.proc.pen.). Apelul inculpatului este personal si independent, el neputând ataca decât acele dispoziţii din hotãrâre  care au legãturã cu situaţia sa proprie, nu şi în privinţa altor persoane.

Inculpatul poate declara apel împotriva sentinţei de achitare sau de încetare a procesului penal şi în ceea ce priveşte temeiurile achitãrii sau încetãrii procesului penal. În aceste cazuri inculpatul va putea ataca hotãrârea numai în ipoteza în care, prin schimbarea temeiurilor de achitare sau încetare a procesului penal i s-ar crea o situaţie mai favorabilã. Prin exercitarea apelului, inculpatul trebuie sã justifice un interes legitim[3].

Apelul mai poate fi exercitat în numele inculpatului şi de urmãtoarele categorii de subiecţi procesuali:

–       reprezentantul legal, pentru persoanele fizice şi pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsã;

–       apãrãtorul, ales sau din oficiu, care l-a asistat pe inculpat în faţa primei instanţe, acesta fiind îndreptãţit sã exercite apelul fãrã a fi necesarã pentru aceasta o nouã împuternicire avocaţialã ori alegerea unui nou apãrãtor. În cazul exercitãrii apelului de cãtre apãrãtor, inculpatul rãmâne în continuare titularul dreptului de apel, el putând declara că nu îşi însuşeste apelul declarat de apãrãtorul sãu;

–       soţul inculpatului va putea face apel numai în interesul celuilalt soţ, inculpat în proces, nu şi în numele şi interesul sãu propriu, dupã decesul soţului.

3. Partea vãtãmatã poate declara apel, potrivit art. 362 alin.1 lit. c), în cauzele în care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã, dar numai în ce priveşte latura penalã.

Dreptul  pãrţii vãtãmate de a ataca hotãrârea este dublu condiţionat[4]:

1)              cauza trebuie sã facã parte din cele în care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã. Este vorba de infracţiunile arãtate în art. 279 alin.2 lit.b) si c), fiind exceptate acţiunile directe, adresate instanţei de judecatã, care nu sunt apelabile, ci sunt susceptibile numai de recurs. Dacã acţiunea penalã se exercitã din oficiu, în condiţiile legii, partea vãtãmatã nu va putea ataca hotãrârea pe latura penalã, indiferent de criticile care ar putea fi aduse. În cazul în care inculpatul a fost judecat pentru mai multe infracţiuni concurente, dintre care unele se urmãresc la plângere prealabilã, iar altele se urmãresc din oficiu, apelul pãrţii vãtãmate, în ceea ce priveşte latura penalã, se va referi numai la infracţiunile pentru care acţiunea penalã a fost pusã în mişcare la plângere prealabilã;

2)              apelul pãrţii vãtãmate trebuie sã priveascã numai latura penalã a cauzei. Apelul poate viza orice aspect referitor la latura penalã, cu urmãtoarea limitare: partea vãtãmatã nu va putea cere schimbarea încadrãrii juridice a faptei pentru care  este judecat inculpatul, dintr-o infracţiune pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã într-o infracţiune care se urmãreşte din oficiu, întrucât s-ar încãlca prevederile art. 362 alin.1 lit.c) care aratã limitele în care partea vãtãmatã poate face apel.

Este posibil ca partea vãtãmatã, suferind şi un prjudiciu material, sã se constituie şi parte civilã. În acest caz, calitatea de parte vãtãmatã se cumuleazã cu cea de parte civilã. Partea vãtãmatã îşi pãstreazã dreptul de a face apel în ce priveşte latura penalã, independent de constituirea sa ca parte civilã. Dacã s-a retras din calitatea de parte civilã, persoana respectivã rãmâne în continuare în proces, ca parte vãtãmatã şi, dacã a pus în miscare acţiunea penalã prin plângere prealabilã, poate declara apel numai în ce priveşte latura penalã a cauzei.

Apelul poate fi declarat şi de cãtre reprezentantul legal al pãrţii vãtãmate sau de cãtre apãrãtor.

Prin Decizia nr.100 din 9 martie 2004[5] ,  Curtea Constituţională a constatat că dispoziţia “în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, dar numai în ceea ce priveşte latura penală”, din cuprinsul art.362 alin.1 lit c) C.proc.pen. este neconstituţional. În motivarea deciziei, Curtea a arătat că dispoziţiile art.362 alin.1 lit.c) contravin principiului egalităţii în drepturi, consacrat în art.16 alin.1 din Constituţie, republicată, deoarece pun persoana vătămată, care este subiect pasiv al infracţiunii şi al raportului substanţial de conflict, în poziţie de inferioritate faţă de inculpat, subiectul activ al infracţiunii, care are dreptul de a folosi nestânjenit calea de atac a apelului. Or, este inadmisibil ca inculpatul să poată exercita apelul, iar victima sa, parte vătămată în proces, să nu aibă acest drept.

De asemenea, dispoziţiile art.362 alin.1 lit.c) vin în contradicţie şi cu art.21 din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, dat fiind că îngrădeşte dreptul unor părţi ale unuia şi aceluiaşi proces penal de a exercita căile legale de atac. S-a mai arătat că, în situaţia în care partea vătămată este împiedicată să exercite căile ordinare de atac, aceasta nu-şi poate valorifica şi apăra drepturile în faţa instanţei de apel sau de recurs, întrucât cauza ori nu va ajunge în faţa acestor instanţe ori, în eventualitatea apelului sau recursului declarat de inculpat, nu se poate înrăutăţi situaţia acestuia.

Constatând neconstituţionalitatea dispoziţiilor menţionate din cuprinsul art.362 alin.1 lit.c) C.proc.pen., Curtea înţelege să procedeze la revizuirea practicii sale în materie, urmând ca persoana vătămată să poată exercita calea de atac a apelului, indiferent de modul în care se pune în mişcare acţiunea penală (din oficiu sau la plângere prealabilă).

4. Partea civilã şi partea responsabilã civilmente pot exercita calea de atac a apelului numai în ce priveşte latura civilã (art. 362 alin. 1 lit.d) C.proc.pen.), deoarece au drepturi şi obligaţii procesuale care decurg din acţiunea civilã atunci când aceasta se exercitã alãturi de cea penalã.

S-a arãtat în literatura de specialitate[6] cã apelul pãrţii civile şi al pãrţii responsabile civilmente poate viza şi aspecte ale laturii penale, dar numai în mãsura în care ar produce consecinţe asupra laturii civile. Apelul nu se poate referi însã la aspectele ce vizeazã latura penalã a procesului în cazul în care latura civilã a fost disjunsã şi nu a fost încã rezolvatã.

Apelul poate fi declarat pentru partea civilã şi partea responsabilã civilmente de cãtre reprezentantul legal şi apãrãtor.

Prin Decizia nr.482 din 9 noiembrie 2004[7], Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.362 alin.1 lit.d) C.proc.pen.  sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit părţii civile şi părţii responsabile civilmente să exercite apelul şi în ce priveşte latura penală a procesului.

În motivarea deciziei, Curtea a arătat că, în cazul în care persoana vătămată formulează, în cadrul procesului penal, pretenţii pentru repararea prejudiciului material suferit ca urmare a săvârşirii infracţiunii, aceasta cumulează două calităţi procesuale: calitatea de parte vătămată şi calitatea de parte civilă. Aceste două părţi ale procesului penal se află într-o situaţie identică, şi anume în situaţia de persoană lezată în drepturile sale prin săvârşirea infracţiunii, ceea ce justifică “interesul legitim” la care se referă art.21 din Constituţie. Astfel, dispoziţiile art.362 alin.1 lit.d) contravin principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

De asemenea, există inegalitate de tratament în ceea ce priveşte accesul la căile de atac în primul rând între partea civilă şi partea responsabilă civilmente, pe de o parte şi inculpat, de de altă parte, iar în al doilea rând, între acestea şi persoanele prevăzute în art.362 alin.1 lit f), care pot face apel atât în ce priveşte latura penală, cât şi în ce priveşte latura civilă.

S-a mai arătat că, atât partea civilă cât şi partea responsabilă civilmente au interesul pentru soluţionarea laturii penale a procesului, în condiţiile în care de stabilirea existenţei faptei penale şi a vinovăţiei inculpatului judecat în cauză depinde şi soluţionarea laturii civile a procesului.

Considerentele deciziei prin care s-au declarat neconstituţionale  prevederile art.362 alin.1 lit.c) C.proc.pen. sunt valabile şi în argumentarea deciziei de faţă.

5. Martorul, expertul, interpretul si apãrãtorul pot declara apel numai cu privire la cheltuielile judiciare ce li se cuvin (art.362 alin.1 lit.e) C.proc.pen.). Aceste persoane nu sunt pãrţi în procesul penal principal, dar au calitatea de subiecţi procesuali, fiind îndreptãţiţi sã atace cu apel un act  procesual, atunci când drepturile lor privind cheltuielile judiciare au fost netemeinic sau nelegal stabilite ori nu au fost luate în considerare. Apelul declarat de apãrãtor vizeazã interesele proprii ale acestuia şi nu ale pãrţii pe care a asistat-o în cursul procesului penal, în aceastã situaţie doar apãrãtorul fiind titular al dreptului de apel.

Pentru aceste persoane poate declara apel şi reprezentantul legal sau apãrãtorul.

6. Orice persoanã ale cãrei interese legitime au fost vãtãmate printr-o mãsurã sau act al instanţei (art. 362 alin.1 lit f) C.proc.pen.). Este vorba de persoane care nu au avut calitatea de pãrţi în proces şi, ca atare, nu au drepturi si obligaţii care izvorãsc din rezolvarea acţiunilor în procesul penal. Aceste persoane au însã calitatea de subiecţi procesuali, având dreptul sã conteste acele dispozitii din sentinţe prin care interesele lor personale au fost vãtãmate. Apelul nu va putea viza aspecte legate de fondul cauzei.

Şi pentru aceste persoane pot declara apel reprezentantul legal sau apãrãtorul, ca substituiţi procesuali.

[1] Papadopol, Vasile; Turianu, Corneliu – Apelul penal, Casa de editură şi presă “Şansa”, Bucureşti, 1994

[2] V.Papadopol, C.Turianu, op.cit.,p.51

[3] Volonciu, Nicolae – Tratat de procedură penală, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001.

[4] V.Papadopol, C.Turianu, op.cit., p.54-56, N.Volonciu, op.cit., p.246

[5] Publicată în M.Of. nr.261 din 24 martie 2004

[6] I.Neagu, Tratat de procedură penală, Ed. Global Lex, Bucureşti, 2002, p. 664; D.Rădescu, C.Jipa, op.cit., p.73

[7] Publicată în M.Of. nr. 482 din 15 decembrie 2004

Categorie: Drept penal | Lasa un comentariu 

Hotãrârile judecãtoreşti penale supuse apelului

Art. 361 C.proc.pen. stabileşte regula conform cãreia sentinţele pot fi atacate cu apel, iar încheierile date în primã instanţã pot fi apelate numai o datã cu fondul. Prin urmare sunt excluse din rândul hotãrârilor apelabile deciziile şi încheierile pronunţate în cadrul cãilor de atac, acestea din urmã având regimul juridic al deciziilor la care se raporteazã.

Sentinţa este o hotãrâre prin care cauza este soluţionatã în primã instanţã şi este susceptibilã de a fi atacatã cu apel imediat si independent, în timp ce încheierile au rolul de a pregãti soluţionarea cauzei, neavând o poziţie procesualã de sine stãtãtoare. De aceea, nu ar fi justificat un apel separat numai împotriva acestor încheieri, ci este firesc ca acestea sã fie atacate numai o datã cu hotãrârea asupra fondului, cu care se aflã în strânsã legãturã. Reglementând posibilitatea atacãrii cu apel a încheierilor numai o datã cu fondul, legiuitorul a asigurat o mai bunã administrare a justiţiei prin evitarea de blocaje si întârzieri în desfãşurarea procesului penal. Astfel se reduce termenul în care procesul se va soluţiona, fãrã a fi întârziat de soluţionarea apelurilor care s-ar declara separat împotriva încheierilor date în primã instanţã şi care, prin natura lor, nu soluţioneazã fondul cauzei, dar pot conduce la amânarea rezolvãrii ei.

În alin.3 al art.361 se mai prevede cã apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte fãcut şi împotriva încheierilor, chiar dacã acestea au fost date dupã pronunţarea sentinţei.

Nu toate sentinţele şi încheierile sunt supuse apelului, unele sunt susceptibile a fi atacate numai cu recurs, altele nefiind însã supuse nici unei cãi de atac.

Astfel, s-a arãtat[1] cã, pentru a putea fi exercitatã calea de atac a apelului, este necesarã îndeplinirea cumulativã a urmãtoarelor condiţii:

–       hotãrârea judecãtoreascã atacatã sã fie datã în primã instanţã;

–       hotãrârea sã nu fie definitivã;

–       legea sã nu interzicã atacarea hotãrârii respective, adicã aceasta sã fie susceptibilã a fi atacatã cu apel;

–       sã existe un titular legal al dreptului de apel, iar acesta sã aibã interesul sã-l exercite şi sã-şi manifeste voinţa în acest sens;

–       apelul sã fie declarat în forma şi în termenul prevãzute de lege.

Sentinţele supuse apelului

Legiuitorul nu a prevãzut expres care sunt acele hotãrâri care pot fi atacate cu apel, ci, în art.361 alin.1 C.proc.pen., enumerã  sentinţele nesusceptibile de apel. Astfel, nu pot fi atacate cu apel:

a)    sentinţele pronunţate de judecãtorii privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit.a). este vorba de acele infracţiuni pentru care plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată. În aceste cazuri hotărârea este susceptibilă de o singură cale de atac şi anume recursul. Legiuitorul a ales această derogare datorită gravităţii reduse pe care o prezintă aceste fapte, ceea ce permite simplificarea mecanismelor procesuale prin parcurgerea numai a două grade de jurisdicţie;

b)    sentinţele pronunţate de tribunalele militare privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit.a) si infracţiunile contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

c)    sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militarã de Apel. Apelul, în aceste cazuri, nu este posibil, deoarece între curţile de apel  şi Curtea Militară de Apel, pe de o parte şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, nu există o instanţă intermediară care ar putea soluţiona apelul. Astfel, instanţa supremă ar trebui să stabilească situaţia de fapt şi să judece în mod curent fondul cauzei, ceea ce nu este de dorit;

d)    sentinţele pronunţate de secţia penalã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie parcurgerea a trei grade de jurisdicţie nu este posibilă. Împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se poate exercita apelul, ci numai recursul, care va fi soluţionat în Secţii Unite;

e)    sentinţele de dezînvestire. Legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea exercitării apelului în cazul acelor sentinţe, pentru a asigura o cât mai mare operativitate în soluţionarea cauzelor, prin zădărnicirea folosirii abuzive a apelului împotriva unor hotărâri care nu rezolvă cauza, ci doar preced soluţionarea acesteia.

Aceste sentinţe fie sunt supuse doar recursului, fie exclud exercitarea oricărei căi de atac.

În ceea ce priveşte sentinţele susceptibile de apel, acestea au fost clasificate[2], în funcţie de felul competenţei în baza cãreia prima instanţã a soluţionat cauza, în urmãtoarele categorii:

1.    sentinţe penale prin care au fost soluţionate în primã instanţã acţiunea penalã şi acţiunea civilã sau numai una dintre ele. Acestea pot fi:

–       sentinţe de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, indiferent dacã acţiunea civilã a fost admisã, respinsã ori lãsatã nesoluţionatã;

–       sentinţe prin care, deşi nu s-a aplicat o pedeapsã, s-a luat o mãsurã de siguranţã sau o mãsurã educativã;

–       sentinţe prin care prima instanţã a admis sau a respins o cerere de revocare ori înlocuire a libertãţii supravegheate sau o cerere pentru liberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major ori pentru revocarea sau prelungirea internãrii într-un centru de reeducare;

–       sentinţe prin care prima instanţã, care se pronunţase anterior asupra acţiunii penale, a soluţionat numai acţiunea civilã sau când, dupã decesul inculpatului şi încetarea procesului penal, judecarea acţiunii civile a continuat faţã de moştenitorii acestuia;

2.    unele sentinţe pronunţate în cadrul soluţionãrii unei cãi extraordinare de atac, cum ar fi, spre exemplu, sentinţa prin care a fost respinsã în principiu cererea de revizuire sau prin care a fost admisã sau respinsã în fond aceastã cale de atac şi cea datã în cazul în care contestaţia în anulare a fost introdusã la prima instanţã pe temeiul autoritãţii de lucru judecat;

3.    sentine pronunţate de judecãtorie sau tribunal în baza  art.460 C.proc.pen., ca instanţã de executare sau ca instanţã în a cãrei razã teritorialã se aflã locul de deţinere, în soluţionarea unor situaţii legate de executarea hotãrârii penale, cum ar fi: schimbãrile necesare în executarea unor pedepse sau schimbãrile şi incidentele ce se pot ivi cu ocazia punerii în executare a mãsurilor de siguranţã;

4.    sentinţe pronunţate în cadrul unor proceduri speciale: reabilitarea, constatarea rezultatelor reconstituirii unui dosar sau înscris, recunoaşterea hotãrârilor penale sau a actelor judiciare strãine.

Atacarea cu apel a încheierilor

Potrivit art.361 alin.2, încheierile date în primã instanţã pot fi atacate cu apel numai o datã cu fondul. Aceste încheieri preced soluţionarea în fond a cauzei şi fac parte integrantã din hotãrârea care se va  pronunţa. De aceea, în alin.3, legiuitorul a prevãzut cã apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte fãcut şi împotriva încheierilor. Nu mai este necesar ca cererea de apel sã vizeze în mod expres şi încheierile, acestea fiind socotite, implicit, ca atacate prin simpla exercitare a dreptului de apel împotriva sentinţei prin care s-a rezolvat fondul cauzei.

Încheierile supuse apelului au fost grupate în doctrinã[3] în urmãtoarele categorii:

–       încheieri prin care instanţa s-a pronunţat asupra apãrãrilor formulate de cãtre pãrţi sau asupra probelor propuse de acestea;

–       încheieri prin care se iau mãsuri pentru buna administrare a justiţiei;

–       încheieri prin care se iau unele mãsuri procesuale, ca mãsuri de siguranţã sau asigurãtorii;

–       încheieri de admitere în principiu a cererii de revizuire.

Mai pot fi incluse în rândul încheierilor atacabile o datã cu fondul şi acelea care, deşi au legãturã cu cauza, au fost date dupã pronunţarea sentintei. Apelul declarat împotriva sentinţei se considerã îndreptat şi împotriva acestor încheieri, date dupã pronunţarea hotãrârii, chiar dacã nu existau în momentul declarãrii apelului.

Existã însã şi încheieri supuse unui regim diferit:

–       încheieri care nu pot fi atacate cu apel, cu condiţia ca legea sã prevadã aceasta în mod expres;

–       încheieri care pot fi atacate cu apel separat, dar care urmeazã a fi judecat numai dupã pronuntarea sentinţei;

–       încheieri împotriva cãrora nu poate fi folositã nici o cale de atac.

[1] C.S. Paraschiv, Drept procesual penal, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p.498; Ghe. Mateuţ, op.cit., p.22

[2] Gr. Theodoru, Hotărârile penale supuse recursului, Rev.Română de Drept, nr. 7 din 1969,  p.10-11, 14-15, V.Papadopol, C.Turianu, op.cit., p.33-35, D.Rădescu, C.Jipa, op.cit., p.40-43

[3] Gr.Theodoru, op.cit.,p.16-18, V.Papadopol, C.Turianu, op.cit., p.42-43, D.Rădescu, C.Jipa, op.cit., p.52-54

Categorie: Drept penal | Lasa un comentariu 

Next Page »