Asrock P45TurboTwins2000 – noul chipset P45 pe 65 nm, socket 775

Asrock ne propune o placa dotata cu un chipset de poate de dezirabil în momentul de față – Intel P45 – la un preț de retail care începe de la 350 RON. Este vorba de AsrockTurboTwins2000 placa echipata cu un northbridge P45 si  southbridge ICH10. Acest chipset fost lansat oficial în iunie și iată că în decembrie a ajuns pe mâinile mele. Față de chipsetul P35 care folosește o tehnologie de 90nm, P45 este pe 65nm la fel ca și cel mai nou chipset de la Intel, proaspăt lansat în noiembrie – respectiv Intel X58, nume de cod Tylersburg,.Cu X58 Intel a abordat și o noua arhitectura socket 1366 și echivalentul la un Core 2 Quad poartă denumire de Core i7. Probabil procesoare dual core vor fi denumite Core i5. Cu toate acestea, socketul 775 e încă mainstream și va mai fi vreo câțiva ani de acum încolo, căci noua arhitectura va fi destul de costisitoare. În special plăcile cu chipset X58 nu am văzut sub 1000 de lei, iar un kit cu un quad core i7-920 ne poate ajunge lejer la 2300 de lei.  Dacă avem deja un quad core pe 45nm din seria 9xxx nu avem suficiente motive pentru un upgrade costisitor. Din testele care s-au scurs pe net, i7-920 vs Q9550, diferențele sunt de sub 10%.

What’s in the box?

Placa celor de la ASRock se poate lauda 4 sloturi DDR3 și două sloturi DDR2. Evident, nu le putem folosi simultan, dar deja avem o placă cu 4 sloturi DDR3, ce putem să cerem mai mult?

Asrock P45 features

Spre deosebire de P35 4Core Twins, despre care am vorbit acum câteva luni, P45-ul chiar dacă face parte din același segment, este mai dotată cu tehnologii noi și mai puțin dotată pe partea de „legacy”. De data aceasta avem parte de ieșiri digitale SPDIF, dar unii dintre noi pot resimți lipsa porturilor clasice în special cel paralel. Eu de exemplu am o imprimanta HP LaserJet 5si pentru care am nevoie de port paralel. Cum nu exista nici măcar un header pe placa de baza pentru a putea beneficia de o conexiune paralela, am fost nevoit sa apelez la serviciile unei placi de extensie PCI – Paralel.

Chipul Jmicron care echipează placa de baza oferă funcționalitate eSATA prin prelungiri ale porturilor SATA interne, ceea ce înseamna ca trebuie sa facem conexiunea cu unul porturile din capătul celalalt al plăcii cu un cablu obișnuit SATA.

Porturi

Porturi Asrock P45 Turbo Twins 2000

BIOS

Asrock a reușit performanta sa scoată în doar câteva luni nu mai puțin de 7 update-uri, versiunea 1.8 fiind cea cu care am testat placa.  Update-ul se realizează foarte simplu, daca alegem sa-l facem din Windows.

Cat despre interfața  aceasta este destul de generoasa în opțiuni, deși unele opțiuni sunt grupate nu tocmai cum ne-am fi așteptat. Dacă BUS-ul și multiplicatorul îl putem seta de la secțiunea CPU, voltajul îl putem seta abia dupa ce am ajuns spre sfârșitul secțiunii Advanced > Chipset.

Overclocking și jumperi

Diferentele dintre placi echipate cu același chipset nu de multe ori intra în marja de eroare a benchmark-urilor atunci când procesorul functioneaza la parametri standard. Când alegem sa plătim mai mult cu 30-40% sau chiar dublu pentru o placa cu acelasi chipset o facem in parte pentru extra dotări dar mai ales pentru a putea beneficia de stabilitate in overclocking.

Dar de la una dintre cele mai ieftine placi din gama plăcilor echipate cu P45 la ce sa ne așteptam? Nu stiu. Dar vă spun la nu mă așteptam, la overclocking old school – prin jumeri. Așadar, pentru un overclocking cu șanse mari de reușită trebuie sa apelam la o serie jumeperi poziționați nu tocmai fericit din moment ce necesita scoaterea plăcii video dacă avem parte de una mai lunga – care forțează limitele standardului ATX. (precum Radeon 4850) Aflam de acești jumperi minune bineînțeles daca citim manualul, în rest ASRock nu face mare gălăgie in privința lor.

Acesti jumperi ne permit ca atunci cand facem overclocking, iar FSB-ul atinge valori de  1066/1333/1600 sa avem un FSB la memorii de 800 sau 1066Mhz. De exemplu, daca avem un procesor E5200 (FSB 800) si setam jumperii pentru un FSB  1333mhz (333) – putem tine procesorul la 1333 si memoriile la 800/1066 mhz. In lipsa acestor jupmeri am fi ajuns la cer cu FSB-ul memoriilor.

Concluzii?

Folosesc această placă de aproximativ doua săptămâni și mă declar mulțumit de achiziție și în special de preț, care mi se pare foarte competitiv. Motivul principal pentru care am ales-o a fost ieșirea digitală SPDIF și pentru pot să ies cu sunet digital direct în receiverul meu Eltax. Dacă vă faceți un sistem nou acum în decembrie 2008 placa se află în topul best-buy. Există și o variantă cu Wi-FI incorporat, daca sunteți dispuși sa măriți bugetul alocat plăcii de bază. Modelul cu Wi-Fi poartă denumirea de ASrock P45R2000-WiFi, deși arată identic la prima vedere, mai are în dotare încă un port gigabit (Dual GLAN) plus FireWire IEEE 1394.

 

 

Contract de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit

CONTRACT DE VÂNZARE- CUMPARARE

PENTRU UN VEHICUL FOLOSIT

1.VANZATOR

  • PERSOANA FIZICA : ……………………….., act de identitate seria …, nr…………….…….
  • PERSOANA JURIDICA: …………………………………………………………………………

Nr. inmatriculare la Registrul Comertului …………………. Reprezentata prin ………………………………. Domiciliul / sediul in ……………………………, str. ……………………. nr …… Bl. …… sc. …. Ap…….. sector/ judet ………………………..….., cod …………..


(Stampila in cazul persoanelor juridice)

2.CUMPARATOR

  • PERSOANA FIZICA : …………………………….…….., act de identitate seria …, nr…………….…….
  • PERSOANA JURIDICA: …………………………………………………………………………

Nr. inmatriculare la Registrul Comertului …………………. Reprezentata prin ………………………………., Domiciliul / sediul in ……………………………, str. ……………………. nr …… Bl. …… sc. …. Ap…….. sector/ judet ………………………..….., cod …………..


(Stampila in cazul persoanelor juridice)

3. OBIECTUL CONTRACTULUI

Vehiculul marca ………………………….. tipul ……………., numar de identificare ……………..…………. Serie motor ………….Cilindree ………. cmc, numar de inmatriculare ……….…, data la care expira inspectia tehnica periodica ………………………., numarul cartii de identitate a vehiculului ……………..


4.PRETUL in cifre ………………… lei , in litere ……………………………………………….

Vanzatorul mentionat la punctul (1) declara ca vehiculul este proprietatea sa, libera de orice sarcini. De asemenea, declara ca a predat cumparatorului mentionat la punctul (2) vehiculul, cheile, fisa de inmatriculare si cartea de identitate a vehiculului, primind de la acesta pretul prevazut la punctul (4)

Cumparatorul mentionat la punctul (2) declara ca a primit de la vanzatorul mentionat la punctul (1) vehiculul, cheile, fisa de inmatriculare si cartea de identitate a vehiculului, achitand vanzatorului pretul mentionat la punctul (4).

Anexa la contract : › Da › Nu

Semnatura vanzatorului ………………..

Locul incheierii contractului …………………………….

Semnatura cumparatorului ………………

Data …………………

Incepand cu data semnarii, cumparatorul dobandeste calitatea de proprietar de drept si de fapt asupra vehiculului ce face obiectul prezentului contract de vanzare-cumparare, preluand toate obligatiile prevazute de lege, inclusiv cele legate de transcrierea vehiculului pe numele sau, in maxim 30 de zile.

Am luat la cunostinta _______________________________________

(semnatura cumparator si stampila dupa caz)

Descarca documentul in format Word

  CONTRACT DE VÂNZARE- CUMPARARE.doc (25.5 KiB, 1,304 hits)
You need to be a registered user to download this file.

O.U.G. nr.50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule cu modificarile aduse prin O.U.G. 208/2008

Descarca modificarile aduse OUG 50/2008 prin OUG 208/2008:

  O.U.G._208_decembrie_2008.pdf (101.4 KiB, 315 hits)
You need to be a registered user to download this file.

Mai jos aveti textul original al OUG 50/2008 la care se aplica noile anexe reglementate prin OUG 208/2008.

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.50 din 21 aprilie 2008
pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule

Textul actului publicat în M.Of. nr. 327/25 apr. 2008
În scopul asigurării protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în acest domeniu,
ţinând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene,
având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgenţă, pentru evitarea oricăror consecinţe juridice negative ale situaţiei actuale,
în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 1. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.

(2) Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se finanţează programe şi proiecte pentru protecţia mediului, după cum urmează:

a) Programul de stimulare a înnoirii parcului auto naţional;
b) Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi;
c) proiecte de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană;
d) proiecte privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasă, microhidrocentrale;
e) proiecte privind împădurirea terenurilor degradate sau defrişate;
f) proiecte de renaturare a terenurilor scoase din patrimoniul natural;
g) proiecte de realizare a pistelor pentru biciclişti.
Art. 2. – În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, următoarele expresii semnifică:
a) autovehicul nou – orice autovehicul care nu a mai fost niciodată vândut anterior într-un alt scop decât al revânzării sau livrării sale şi care astfel nu a mai fost niciodată înmatriculat;
b) RNTR2 – Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr.211/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.275 din 18 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;
c) scoatere din parcul auto naţional – exportul autovehiculelor în afara teritoriului comunitar, transferul şi înmatricularea pe teritoriul altui stat membru, predarea autovehiculelor în vederea dezmembrării, precum şi distrugerea accidentală a autovehiculelor şi predarea acestora în vederea dezmembrării;
d) autoritate fiscală competentă – autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidenţă este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite şi taxe.
Art. 3. – (1) Intră sub incidenţa taxei autovehiculele din categoriile M1-M3 şi N1-N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1):

a) autovehiculele aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României;
b) autoturismele echipate şi destinate conducerii de către persoanele cu handicap fizic grav şi accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările ulterioare, care posedă permis de conducere;
c) autovehiculele destinate a fi utilizate de forţele armate, forţele de securitate a statului, de poliţie, de jandarmerie, de poliţia de frontieră, de pompieri;
d) autovehiculele definite conform RNTR2 destinate serviciilor de ambulanţă şi medicină, autovehiculele speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgenţă, precum şi autovehiculele speciale destinate serviciilor de descarcerare;
e) autovehiculele a căror caroserie sau al căror şasiu a fost înlocuită/înlocuit, cu condiţia ca aceste autovehicule să fi fost anterior înmatriculate pe teritoriul României.(3) Excepţiile prevăzute la alin. (2) lit. b) se aplică numai pentru achiziţionarea unui singur autoturism în decurs de 5 ani şi atunci când autoturismul este în proprietatea persoanei cu handicap.

(4) Dovada echipării speciale a autovehiculelor o reprezintă menţionarea acestui fapt de Regia Autonomă “Registrul Auto Român” în cartea de identitate a vehiculului.

(5) Autovehiculele dotate cu cutie de viteze care poate funcţiona în regim automat nu intră în categoria celor adaptate sau echipate special şi nu sunt exceptate de la plata taxei.

(6) În categoria autovehiculelor prevăzute la alin. (2) lit. d) se încadrează numai acele autovehicule dotate cu echipamente speciale necesare efectuării serviciilor de ambulanţă şi medicină şi care sunt înscrise în evidenţa staţiilor de ambulanţă, a serviciilor mobile de urgenţă şi de reanimare. În aceeaşi categorie intră şi autovehiculele dotate cu echipamente speciale necesare efectuării serviciilor de ambulanţă şi medicină, deţinute de operatorii economici.

Art. 4. – Obligaţia de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 şi 9.Art. 5. – (1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.

(2) Pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică, denumite în continuare contribuabil, care intenţionează să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Valoarea în lei a taxei se determină pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4) Taxa se plăteşte de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unităţile Trezoreriei Statului pe numele Administraţiei Fondului pentru Mediu.

(5) Dovada plăţii taxei va fi prezentată cu ocazia înmatriculării autovehiculului aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art.4.

Art. 6. – (1) Suma de plată reprezentând taxa se calculează pe baza elementelor prevăzute în anexele nr.1-4, după cum urmează:

a) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6:1. pentru autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, taxa se calculează pe baza emisiilor de dioxid de carbon (CO2) şi a taxei specifice exprimate în euro/1 gram CO2, prevăzute în anexa nr. 1, şi a normei de poluare şi a taxei specifice exprimate în euro/1 cmc, prevăzute în anexa nr. 2, şi a cotei de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4, după formula:

                            30                70       (100-E)
Suma de plată = [ (A x B x --- ) + ( C x D x --- ) ] x -------,
                           100               100         100
unde:

A = valoarea combinată a emisiilor de CO2, exprimată în grame/km;
B = taxa specifică, exprimată în euro/1 gram CO2, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 1;
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;2. pentru autovehiculele cu norma de poluare Euro 5 sau Euro 6, taxa se va determina pe baza formulei prevăzute la pct. 1, odată cu intrarea în vigoare a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 715/2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile provenind de la vehiculele uşoare pentru pasageri şi de la vehiculele uşoare comerciale (Euro 5 şi Euro 6) şi privind accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor;
b) pentru autovehiculele din categoria M1,cu norma de poluare non-Euro, Euro 1 sau Euro 2, după formula:
                        (100-E)
Suma de plată = C x D x -------,
                          100
unde:

C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
c) formula prevăzută la lit. b) se aplică şi pentru autovehiculele din categoria M1 cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6 pentru care legislaţia comunitară nu prevede măsurarea emisiilor de CO2;
d) formula prevăzută la lit. b) se aplică şi pentru autovehiculele din categoria N1;
e) formula prevăzută la lit. b) se aplică şi pentru autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 şi N3, pentru care taxa specifică pe cilindree este prevăzută în coloana 2 din anexa nr.3.(2) Norma de poluare Euro şi valoarea emisiei de CO2, la care se face referire la alin. (1), sunt cele menţionate de Regia Autonomă “Registrul Auto Român” în cartea de identitate a vehiculului, în conformitate cu prevederile normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Pentru autovehiculele care nu au fost omologate în conformitate cu legislaţia comunitară, aceste elemente se determină pe baza măsurătorilor realizate de Regia Autonomă “Registrul Auto Român”, la cererea şi pe cheltuiala contribuabilului.

(3) Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcţie de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică şi nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare faţă de cota fixă, în funcţie de abaterile de la situaţia standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) Vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcţie de data primei înmatriculări a acestuia.

(5) Atunci când persoana care solicită înmatricularea autovehiculului nu poate face dovada datei primei înmatriculări a autovehiculului, taxa se calculează pe baza elementelor aferente unui autovehicul similar cu o vechime de până la o lună.

Art. 7. – Stabilirea, verificarea, colectarea şi executarea silită, inclusiv soluţionarea contestaţiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8. – (1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto naţional se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prevederile alin.(2).

(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto naţional.

(3) Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:

a) documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto naţional;
b) dovada radierii din circulaţie a autovehiculului;
c) documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru sau declaraţia vamală de export, după caz;
d) certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă.

Art. 9. – (1) Nu se plăteşte taxa pe poluare pentru autovehicule atunci când acestea sunt:

a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) acordate instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate, prin donaţii sau finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică;
c) confiscate sau intrate potrivit legii în proprietatea privată a statului şi acordate cu titlu gratuit în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
d) destinate competiţiilor sportive, definite conform prevederilor legale în vigoare.(2) În cazul autovehiculelor echipate cu motor diesel prevăzute cu filtru de particule, fapt confirmat de Regia Autonomă “Registrul Auto Român”, cuantumul taxei se reduce cu 25%.

Art. 10. – (1) Suma reprezentând taxa poate fi contestată atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr. 4.

(2) Evaluarea nivelului de depreciere se va face pe baza elementelor avute în vedere la stabilirea cotei de reducere prevăzute la art. 6 alin. (3).

(3) În caz de contestare, caracteristicile autovehiculului rulat prevăzute la alin. (2) se stabilesc, la cererea contribuabilului, prin expertiză tehnică efectuată contra cost de Regia Autonomă Registrul Auto Român”, pe baza procedurii prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) Tariful privind efectuarea expertizei tehnice se stabileşte de Regia Autonomă “Registrul Auto Român” în funcţie de operaţiunile aferente expertizei şi nu poate depăşi costul acestora.

(5) Rezultatul expertizei tehnice se consemnează într-un document eliberat de Regia Autonomă “Registrul Auto Român”, care cuprinde informaţiile corespunzătoare fiecăruia dintre elementele prevăzute la alin. (2) şi cota de reducere care decurge din acestea.

(6) Documentul privind rezultatul expertizei tehnice eliberat de Regia Autonomă “Registrul Auto Român” se prezintă de către plătitorul taxei autorităţii fiscale competente.

(7) La primirea documentului prevăzut la alin. (6), autoritatea fiscală competentă va proceda la recalcularea sumei de plată reprezentând taxa, care poate conduce la restituirea diferenţei de taxă faţă de cea plătită cu ocazia înmatriculării.

(8) Persoana nemulţumită de răspunsul primit la contestaţie se poate adresa instanţelor de judecată competente, potrivit legii.

(9) În cazuri bine întemeiate, autoritatea fiscală competentă poate solicita efectuarea unei contraexpertize.

Art. 11. – Taxa rezultată ca diferenţă între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, şi cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 12. – În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile împreună cu Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Transporturilor vor elabora norme metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 13. – Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 14. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:

Ministrul mediului şi dezvoltării durabile,
Attila Korodi

Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian

Ministrul transporturilor,
Ludovic Orban

Departamentul pentru Afaceri Europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat

Bucureşti, 21 aprilie 2008.
Nr. 50.

Proiectul de lege privind Codul penal, aprobat de Guvern


Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 05.12.2008


GUVERNUL ROMANIEI

Guvernul a aprobat proiectul de lege privind Codul penal, în şedinţa de joi, 4 decembrie 2008.

Proiectul noului Cod penal cuprinde, urmându-se structura consacrată, două părţi: partea generală, cu zece titluri şi partea specială, cu douăsprezece titluri.

Răspunzând cerinţelor procesului de monitorizare al Comisiei Europene, proiectul a avut ca punct de plecare necesitatea elaborării unui nou Cod penal, care să preia elementele ce pot fi menţinute din Codul în vigoare şi din Legea nr. 301/2004 şi să le integreze pe baza unei concepţii unitare alături de elemente preluate din alte sisteme de referinţă dar şi din reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene pentru realizarea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.

Proiectul noului Cod penal urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:

1. crearea unui cadru legislativ coerent în materie penală, cu evitarea suprapunerilor inutile de norme în vigoare existente în actualul Cod penal şi în legile speciale;

2. simplificarea reglementărilor de drept substanţial, menită să faciliteze aplicarea lor unitară şi cu celeritate în activitatea organelor judiciare;

3. asigurarea satisfacerii exigenţelor decurgând din principiile fundamentale ale dreptului penal consacrate de Constituţie şi de pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte;

4. transpunerea în cadrul legislativ penal naţional a reglementărilor adoptate la nivelul Uniunii Europene;

5. armonizarea dreptului penal material român cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ca o premisă a cooperării judiciare în materie penală bazată pe recunoaştere şi încredere reciprocă.

Prin atingerea obiectivelor menţionate se va realiza racordarea legislaţiei penale naţionale la exigenţele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal.

Principalele noutăţi legislative cuprinse în proiectul Codului penal sunt următoarele:

Partea Generală

Sub aspectul reglementării instituţiei infracţiunii, comisia de elaborare a proiectului de Cod penal a renunţat la pericolul social ca trăsătură generală a infracţiunii, care era o reflectare a concepţiei materiale asupra infracţiunii, specifică legislaţiilor de inspiraţie sovietică. Ideea care a fost promovată este că situaţiile care astăzi sunt soluţionate pe baza art. 181 din Codul penal trebuie să îşi găsească rezolvarea pe baza principiului oportunităţii urmăririi penale.

În privinţa sistemului pedepselor, principala preocupare vizează crearea unui mecanism care, prin flexibilitate şi diversitate, să permită alegerea şi aplicarea celor mai adecvate măsuri, pentru a putea asigura, în acest fel, atât o constrângere proporţională în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, cât şi o modalitate eficientă de recuperare socială a infractorului.

De exemplu, pedeapsa amenzii primeşte o nouă reglementare, dar şi o sferă de aplicare semnificativ lărgită faţă de Codul penal în vigoare, prin creşterea numărului infracţiunilor pentru care aceasta poate fi aplicată ca pedeapsă unică, dar mai cu seamă ca pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii.

Sub aspectul modalităţilor de individualizare a executării pedepsei, noul Cod are în vedere diversificarea cadrului reglementărilor în materie, prin introducerea unor modalităţi alternative la executarea pedepsei în regim de detenţie (renunţarea la pedeapsă, amânarea pronunţării pedepsei, suspendarea executării etc.). Totodată, se impune ca pe durata termenelor de încercare a diferitelor modalităţi de executare a pedepsei neprivative de libertate să se reglementeze o intervenţie activă a serviciului de probaţiune, în vederea supravegherii eficiente a persoanei condamnate şi a prevenirii comiterii de către aceasta a unor noi infracţiuni.

În ceea ce priveşte reglementarea răspunderii penale a minorilor s-a urmărit reformarea completă a sistemului existent în prezent.

În primul rând, în acord cu tendinţa generală în plan european, s-a redus limita de vârstă de la care este posibilă angajarea răspunderii penale a minorului, până la 13 ani. Modificarea s-a impus în considerarea a cel puţin două elemente:

1. creşterea continuă în ultimii ani a numărului faptelor penale săvârşite de minori cu vârsta sub 14 ani, aceştia ajungând nu de puţine ori să comită fapte foarte grave sau să fie atraşi în activitatea grupurilor de criminalitate organizată tocmai în considerarea imposibilităţii tragerii lor la răspundere penală;

2. datele statistice privind expertizele efectuate cu privire la existenţa discernământului în cazul minorilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani arată că în peste 90% dintre cazuri s-a stabilit existenţa acestui discernământ, ceea ce înseamnă că, de regulă, discernământul există anterior vârstei de 14 ani.

O a doua modificare importantă o constituie renunţarea la dualitatea de sancţiuni consacrată astăzi de Codul penal – pedepse şi măsuri educative. Astfel, proiectul noului Cod penal a urmărit renunţarea completă la pedepse în cazul minorului infractor şi instituirea unui sistem sancţionator bazat doar pe măsuri educative, incluzând, bineînţeles, şi măsuri educative privative de libertate.

Regula o constituie aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate, măsurile privative de libertate constituind excepţia şi fiind rezervate ipotezelor de infracţiuni grave sau de minori care au comis multiple infracţiuni.

Regimul prevăzut pentru executarea acestor măsuri este astfel conceput încât să ofere largi posibilităţi de individualizare, permiţând adaptarea sa în funcţie de conduita fiecărui minor pe durata executării.

Partea Specială

În acelaşi timp, prin proiect se realizează o reaşezare în limite normale a tratamentului sancţionator pentru faptele incriminate în partea specială, astfel încât să se dea expresie viziunii contemporane asupra rolului pedepsei în reintegrarea socială a persoanelor care au comis infracţiuni.

În cazul infracţiunilor contra vieţii persoanei, s-a realizat o simplificare a reglementării omorului, prin renunţarea la reglementarea a două variante agravate distincte (omorul calificat şi omorul deosebit de grav) şi reţinerea ca elemente circumstanţiale de calificare doar a acelor împrejurări care conferă faptei o periculozitate ce excedează în mod vădit posibilităţilor de individualizare pe baza limitelor de pedeapsă ale variantei-tip sau de bază.

Pentru instituirea unei reglementări coerente în privinţa infracţiunilor de violenţă domestică, această împrejurare este valorificată ca un element circumstanţial de agravare în cazul tuturor infracţiunilor contra integrităţii corporale şi sănătăţii.

Materia infracţiunilor împotriva libertăţii şi integrităţii sexuale este complet revizuită, pe baza unei noi concepţii, în acord cu soluţiile diferitelor coduri europene în materie, privind relaţiile dintre infracţiunile înscrise în această categorie.

În materia infracţiunilor contra patrimoniului se urmăresc, în primul rând, o reconsiderare a limitelor legale de pedeapsă, în vederea readucerii acestora în limite normale, dar şi o simplificare a reglementării prin renunţarea la numeroase variante agravate.

Reglementarea infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei cunoaşte modificări importante, justificate şi solicitate de noile realităţi sociale, şi are ca obiectiv asigurarea legalităţii, independenţei, imparţialităţii şi fermităţii în procesul de înfăptuire a actului de justiţie, prin sancţionarea penală a faptelor de natură să influenţeze grav, să ignore ori să submineze autoritatea justiţiei.

Pornindu-se de la aceste raţiuni, au fost identificate şi incriminate o serie de fapte evidenţiate şi în practica judiciară, care pot afecta semnificativ activitatea de înfăptuire a justiţiei, precum: obstrucţionarea justiţiei, influenţarea declaraţiilor, presiuni asupra justiţiei, compromiterea intereselor justiţiei, sfidarea instanţei, asistenţa şi reprezentarea neloială sau neexecutarea sancţiunilor penale.

Cadrul infracţiunilor de corupţie a fost de asemenea revizuit nu doar prin preluarea în textul Codului a incriminărilor cuprinse în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi prin reformularea unor texte.

În cadrul infracţiunilor contra familiei, au fost incluse, în plus faţă de incriminările existente astăzi, incestul şi o incriminare nouă – împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu. Aceasta reprezintă o necesitate, în condiţiile creşterii alarmante a ratei abandonului şcolar de către elevi de vârstă tot mai mică. Bineînţeles, textul nu vizează situaţiile în care acest abandon este determinat de o situaţie materială precară, caz în care statul trebuie să intervină prin alte mijloace, ci situaţiile în care părintele acţionează în mod abuziv, retrăgându-l pe minor de la studii sau împiedicându-l să le urmeze, deşi ar fi avut toate condiţiile pentru aceasta.

Background:

În cadrul procesului de elaborare a proiectului noului cod penal a existat o foarte bună colaborare cu judecătorii şi procurorii de la instanţe şi parchete, fiind primite observaţii şi propuneri de la toate instanţele şi parchetele din ţară.

De asemenea, au fost primite observaţii asupra proiectului noului Cod penal de la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române.

Au avut loc întâlniri cu reprezentanţi ai instanţelor şi parchetelor din ţară, în cadrul cărora au fost discutate anumite aspecte punctuale din proiectul noului Cod penal, raţiunile şi argumentele care fundamentează reglementările propuse în Proiect.

Varianta de lucru a proiectului noului Cod penal a fost afişată pe site-ul Ministerului Justiţiei – www.just.ro, fiind adusă, în acest fel, la cunoştinţa publicului, în vederea formulării de observaţii.

În vederea definitivării proiectului Codului penal, au fost primite observaţii de la Inspectoratul General al Poliţiei Române; Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”; Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei.

Management (II) (model contract)

CONTRACT DE MANAGEMENT

Între:

1) Subscrisa S.C. ………………. S.A. / S.R.L., persoană juridică română, cu sediul în ……………………, înmatriculată în Registrul Comerţului sub nr. ……………….., având codul unic de înregistrare …………,

legal reprezentată prin Adunarea Generală a Asociaţilor, în următoarea componenţă: …………………………,

denumită în continuare Societatea

şi

2) Dl. A.B., persoană fizică cu cetăţenie română, cu domiciliul în ……………………….., identificat cu …………………………, codul numeric personal: ……………………,

denumit în continuare manager,

se încheie următorul contract de management:

Dl. A.B., prin hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor, a fost numit în funcţia de manager al S.C. ………….S.A. / S.R.L. În această calitate, dl A.B. va organiza şi va conduce întreaga activitate a societăţii, în limitele mandatului acordat prin prezentul contract.

Relaţiile ce se vor stabili între Societate şi dl. A.B., în calitate de Manager, sunt reglementate după cum urmează:

I. Domeniul de activitate al managerului; activităţi secundare

Art. 1. (1) Dl. A.B. va îndeplini funcţia de Manager, cu prerogativele ce decurg din prezentul contract.

(2) Managerul este împuternicit cu exercitarea prerogativelor de organizare, conducere şi reprezentare a societăţii. Managerul reprezentă societatea faţă de terţi şi  este responsabil pentru buna desfăşurare a activităţii societăţii.

Art. 2. Pentru situaţiile în care, conform legilor române în vigoare, d-lui A.B. îi va deveni incompatibilă exercitarea funcţiei de manager sau i se vor îngrădi alte drepturi rezultând din exercitarea acestei funcţii, Adunarea Generală a Asociaţilor va putea în orice moment să revoce numirea d-lui A.B. în funcţia de manager sau, după caz, i se vor îngrădi atribuţiile de reprezentare a societăţii, fără a aduce atingere celorlalte drepturi ale managerului, izvorând din prezentul contract. Măsura revocării va atrage după sine, de drept, rezilierea prezentului contract.

Art. 3. În termen de 15 zile de la data încheierii şi semnării prezentului contract, managerul va propune Adunării Generale a Asociaţilor un plan de afaceri pentru anii …………. A.G.A. va aproba planul de afaceri în termen de cel mult 15 zile de la data propunerii lui. Planul de afaceri aprobat de A.G.A. reprezintă principalul element de reper în evaluarea activităţii managerului.

Art. 4. (1) Pentru a desfăşura anumite activităţi, precum şi pentru a putea încheia afaceri considerate de importanţă majoră pentru societate, managerul este obligat să ceară în prealabil acordul Adunării Generale a Asociaţilor.

(2) În spiritul dispoziţiilor din alineatul precedent, managerul este obligat să solicite şi să obţină acordul A.G.A.,  în vederea desfăşurării următoarelor activităţi:

a) stabilirea planului de investiţii şi a celui financiar;

b) stabilirea principalelor direcţii de activitate ale societăţii, confirmarea planurilor de durată medie şi lungă, precum şi a raporturilor de execuţie a acestora;

c) stabilirea structurii societăţii, confirmarea planului de organizare şi de angajaţi;

d) achiziţionarea, înstrăinarea şi grevarea cu sarcini a imobilelor societăţii, precum şi alte tranzacţii imobiliare;

e) contractarea de împrumuturi şi alte forme de credit;

f) stabilirea remuneraţiei personalului de conducere al societăţii;

g) însărcinarea experţilor externi independenţi ce certifică bilanţurile;

h) numirea şi revocarea împuterniciţilor;

i) achiziţionarea, înstrăinarea şi grevarea activelor societăţii, inclusiv a drepturilor materiale, în cazul în care se depăşesc sumele prevăzute în buget în acest scop sau preţul de vânzare este mai mic decât cel prevăzut  în buget;

j) acordarea de garanţii  reale şi personale, angajarea de datorii şi alte astfel de obligaţii  ale societăţii, în cazul în care acestea depăşesc valorile aprobate prin buget;

k) contracte care leagă societatea pentru o perioadă mai mare decât cea prevăzută în buget, sau prin care societatea se obligă la sume care depăşesc valoarea respectivă din buget;

l) angajarea de personal peste limitele prevăzute în buget;

m) acordarea de  împuterniciri şi procuri generale şi speciale;

n) înfiinţarea şi desfiinţarea de sucursale, filiale şi societăţi noi.

Art. 5. Managerul se obligă să pună în serviciul societăţii întreaga sa capacitate de muncă, precum şi toate rezultatele muncii sale profesionale. El va folosi toată experienţa sa managerială şi va depune toate diligenţele în vederea aducerii la îndeplinire a scopului economic şi social al societăţii. Timpul de lucru al managerului se va stabili în funcţie de cerinţele practice ale activităţii manageriale, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente materiei.

Art. 6. Pe durata desfăşurării prezentului contract, se interzice managerului să deţină părţi sociale sau acţiuni într-o altă societate concurentă sau să fie implicat, în nume personal ori prin prepuşi ai săi, în orice alte societăţi care desfăşoară un obiect de activitate în concurenţă cu societatea. Managerul nu va putea desfăşura activităţi plătite sau neplătite în domeniu, fără acordul prealabil al Adunării Generale a Asociaţilor.

Art. 7. Managerul nu se va putea implica în nici un fel în desfăşurarea activităţii unor terţe societăţi sau organisme, altele decât cele prevăzute la alineatul precedent, fără a solicita în prealabil acordul Adunării Generale a Asociaţilor. A.G.A. va putea interzice managerului implicarea în astfel de activităţi, dacă prin aceasta ar rezulta o influenţă negativă pentru societate.

II. Drepturile şi obligaţiile managerului

Art. 8. Drepturile şi obligaţiile d-lui A.B., ca manager al societăţii, sunt stabilite în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, cu prevederile actului constitutiv al societăţii (luându-se în considerare şi eventualele modificări aduse prin acte adiţionale). Principalele drepturi şi obligaţii ale managerului sunt cele stabilite prin prezentul contract.

Art. 9. Managerul este obligat să aducă la îndeplinire toate hotărârile organelor de conducere ale societăţii, luate cu respectarea competenţelor ce le revin, conform actului constitutiv şi dispoziţiilor legale în vigoare. El are dreptul de a solicita în orice moment organelor de conducere ale societăţii să adopte hotărâri cu privire la anumite afaceri în care este sau urmează să fie implicată societatea.

Art. 10. (1) La încheierea exerciţiului fiscal al fiecărei luni, managerul va prezenta reprezentanţilor A.G.A. o raporatare privind activitatea desfăşurată de societate în luna respectivă.

(2) La fiecare 6 luni, A.G.A. va analiza activitatea managerului, comparând rezultatele obţinute de societate cu indicatorii stabiliţi prin planul de afaceri. Dacă A.G.A. va constata că rezultatele obţinute de societate sunt mai mici cu cel puţin 50% decât indicatorii din planul de afaceri, iar acestă neconcordanţă se datorează unor erori de management, prezentul contract se consideră reziliat de drept. A.G.A. va decide dacă va mai continua sau nu colaborarea cu managerul.

III. Salarii şi alte venituri ale managerului

Art. 11. (1) Managerul primeşte pentru activitatea sa ca manager al societăţii un salariu de …………………… lei brut/lună, ce va putea fi renegociat ulterior. Acest salariu se va achita într-o singură tranşă lunară, pe 10 ale fiecărei luni ce urmează lunii pentru care se face plata, după ce se vor fi reţinut şi vărsat impozitele şi taxele legale.

(2) Pentru anii financiari ……………, în afara veniturilor stabilite la alin. (1) din prezentul articol, managerul va mai primi ca bonus un procent de …………% din profitul net (după scăderea cheltuielilor din profit), obţinut de societate în anul respectiv.

Art. 12. (1) Dacă rezultatele obţinute de societate în anii financiari ……………….. concordă într-un procent de cel puţin ……..% cu indicatorii stabiliţi prin planul de afaceri (anexat prezentului contract şi care face parte integrantă din acesta), la sfârşitul acestei perioade managerului i se vor ceda, fără vreo altă plată, acţiuni / părţi sociale reprezentând în total …….% din capitalul social al societăţii. Fiecare asociat va ceda managerului câte …% din părţile sociale pe care le deţine.

(2) Managerul îşi asumă obligaţia ca, după cedarea părţilor sociale, conform dispoziţiilor alineatului precedent, să rămână în funcţie pe o perioadă de cel puţin încă 3 ani. În cazul în care dl. A.B. va renunţa la funcţia de manager înainte de expirarea acestei perioade, contractul pentru cedarea părţilor sociale devine caduc fără nici o altă formalitate.

Art. 13. (1) În afară de sumele stipulate la articolul 12, începând cu anul financiar ……….., dacă societatea va realiza în proporţie de cel puţin ………% planul de afaceri stabilit, managerul va mai primi anual un bonus suplimentar de ……..% din dividendele ce se vor repartiza asociaţilor societăţii, după deducerea sumelor stabilite conform legii sau stabilite de A.G.A. pentru fondul de investiţii şi pentru fondul de rezervă.

(2) Prin plata sumelor datorate conform acestui contract sunt remunerate toate activităţile managerului în cadrul societăţii, prin aceasta, de asemenea, şi activitatea din afara programului de lucru şi lucrări în zile de sâmbătă, duminică şi sărbători declarate libere.

Art. 14. În cazul unei incapacităţi de muncă, care intervine fără vina managerului, ca urmare a unei îmbolnăviri sau accident, se va continua plata salariului integral pe o perioadă de 6 luni.

Art. 15. Dacă pe perioada acestui contract, asupra managerului intervine o stare cronică ( boală sau accident cu urmări grave), care determină o incapacitate de a munci, atunci contractul se consideră reziliat începând cu sfârşitul trimestrului pentru care s-a stabilit incapacitatea permanentă de muncă.

Art. 16. Dacă managerul decedează pe perioada derulării acestui contract, văduva sa şi copiii pe care acesta i-a avut în întreţinere au dreptul, ca şi creditor global, la continuarea plăţii salariului cuvenit pentru luna decesului şi pentru următoarele 3 luni.

IV. Compensarea cheltuielilor / cheltuieli suplimentare

Art. 17. Cheltuielile care se fac în legătură cu călătoriile de afaceri ale managerului se decontează, dacă se face dovada lor,cu respectarea plafoanelor impuse de legislaţia fiscală în vigoare. Cheltuielile care depăşesc aceste plafoane se compensează conform legislaţiei fiscale. Alte speze (cheltuieli din tratative, protocol, etc.) se vor compensa odată cu dovada necesităţii efectuării lor, avându-se în vedere prevederile fiscale legale.

V. Concediu

Art. 18. I se recunoaşte managerului dreptul la un concediu de odihnă anual de ……. de zile lucrătoare.

Art. 19. Managerul va anunţa Adunării Generale a Asociaţilor data dorită pentru intrarea în concediu precum şi durata concediului la o dată oportună; el se va orienta în stabilirea concediului său în funcţie de priorităţile întreprinderii şi va conveni asupra datei împreună cu A.G.A.

VI. Păstrarea secretului. Confidenţialitate

Art. 20. Managerul va păstra cu stricteţe secretul profesional, în raport cu terţii, privitor la toate problemele de afaceri ale societăţii, precum şi în legătură cu activitatea depusă de el pentru societate şi în legătură cu toate activitaţile cunoscute de el, care privesc societatea, întreprinderile asociate, clienţii lor şi pe asociaţi, în timpul derulării prezentului contract de management, precum şi după încetarea acestuia, timp de 3 ani.

Art. 21. La încetarea prezentului contract, managerul va returna către societate, fără o solicitare expresă din partea acesteia, toate documentele aflate în posesia sa şi care au legătură cu afacerile societăţii.

Art. 22. Managerul este obligat să transmită informaţii societăţii, chiar şi după expirarea acestui contract, dacă sunt în legătură cu probleme de serviciu apărute pe durata desfăşurării prezentului contract .

VII. Durata şi rezilierea contractului

Art. 23. Prezentul contract de management intră în vigoare la data de ……….. şi se încheie pe o durată de …………, cu posibilitatea prelungirii lui.

Art. 24. (1) Părţile pot cere rezilierea contractului, cu un preaviz de 6 luni; termenul începe să curgă de la data de 1 ale lunii următoare după luna în care s-a cerut rezilierea.

(2) Dispoziţiile alineatului precedent nu sunt aplicabile în faţa unor situaţii excepţionale, care implică eliberarea imediată a managerului din funcţia pe care o deţine.

(3) Rămân aplicabile dispoziţiile art. 10.

Art. 25. În cazul rezilierii contractului, societatea îl va elibera imediat din funcţie pe manager, ceea ce duce şi la încetarea obligaţiei acestuia de a mai presta activităţi pentru societate. Dispoziţiile art. 19 rămân în vigoare până la expirarea duratei prevăzute.

Art. 26. Rezilierea prezentului contract nu se poate face decât în formă scrisă. Rezilierea contractului din partea societăţii se va putea face numai în baza unei hotărâri a A.G.A.

VIII. Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 27. Orice modificări şi completări aduse prin eventuale acte adiţionale prezentului contract de management sunt valabile şi intră în vigoare numai dacă s-au încheiat în aceeaşi formă şi cu respectarea aceleeaşi proceduri care a stat la baza încheierii prezentului contract.

Art. 28. Orice diferende şi neîntelegeri izvorând din interpretarea şi executarea clauzelor prezentului contract se vor soluţiona în cadrul societăţii, la sediul acesteia. În caz contrar, părţile vor recurge la:

a) arbitrajul comercial;

b) instanţele de drept comun.

Art. 29. (1) În cazul în care anumite clauze sau dispoziţii ale prezentului contract sunt sau devin nule de drept, conform legislaţiei române în vigoare la data aplicării lor, acest fapt nu atrage după sine şi nulitatea celorlalte clauze sau a întregului contract. Ele sunt şi rămân valabile. În locul clauzelor nule de drept se va conveni asupra altor reglementări, conforme cu legislaţia incidentă materiei, reglementări care să reflecte în modul cel mai exact cu putinţă scopul economic şi social pe care l-au urmărit părţile la încheierea prezentului contract.

(2) Se va proceda în mod corespunzător şi pentru eliminarea lacunelor ce vor apărea prin interpretarea şi aplicarea prezentului contract.

Art. 30. Dispoziţiile prezentului contract se completează de drept cu legislaţia României incidentă acestei materii, în vigoare la momentul executării obligaţiilor stabilite prin prezentul contract.

Prezentul contract a fost încheiat astăzi ………………, la sediul S.C. …………. S.A. / S.R.L.. S-au întocmit şi semnat un nr. de ……….. exemplare originale.

1. S.C. …………..S.A. / S.R.L……………………..

2. Manager …………………….


Drivere DOS pentru CD-ROM/DVD-ROM PATA/SATA si placi de baza mai noi

Generic oakcdrom.sys driver

Daca dorim sa accesam unitatea optica din DOS s-ar putea sa ne trezim, mai nou, cu un mesaj de eroare. Driverul generic de pe discheta de boot care si-a facut treaba excelent ani la randul (in general oakcdrom.sys) acum nu mai face fata. De ce? Pe de o parte unitatile optice au migrat catre interfata SATA, iar  pe de alta parte nici placile de baza nu au batut pasul pe loc.

Daca nu dorim sa lasam lucrurile la stadiul de “no drive found”, avem nevoie de drivere mai noi precum cele de mai jos:

Save gcdrom.sys – este un driver CD/DVD-ROM SATA nativ, dar functioneaza la fel de bine si pe o interfata PATA (IDE). Suporta chipseturile Intel ICH6/ICH7/ICH8, JMicron 361/363/368, NVidia CK804/MCP55/MCP51.

Cea mai noua configuratie pe care fost testat cu succes fiind o placa de baza cu chipset P45 + ICH10, controlerul ATA (IDE) fiind furnizat de cei de la JMicron.

Trebuie adaugata urmatoarea linie in config.sys. (linia care faca trimitere la driverul generic oakcdrom.sys o stergem sau ii punem un REM in fata)

device=gcdrom.sys /d:MSCD001 /C0

Pentru placile echipate cu chip Marvell avem la dispozitie urmatorul driver:

Save sbide.sys – Creative OTI-011 CD-ROM device driver (Marvell PATA Driver).

De asemnea, trebuie facute si modificarile de rigoare in config.sys:

device=sbide.sys /v /d:mscd001 /p:1016,10,1022

LEGEA nr.51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

LEGE nr.51 din 7 iunie 1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

Textul actului republicat în M.Of. nr. 113/6 mar. 2001
*) Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 231 din 4 decembrie 2000 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.635 din 7 decembrie 2000, dându-se alineatelor şi articolelor numerotarea corespunzătoare.
Legea nr. 51/1995 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.116 din 9 iunie 1995 şi a mai fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.85/1997 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.378 din 29 decembrie 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 246/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.495 din 22 decembrie 1998, şi ulterior abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr.73/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.419 din 31 august 1999) şi prin Legea nr. 231/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.635 din 7 decembrie 2000.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.

(2) Profesia de avocat se exercită numai de membrii barourilor.

Art. 2. – (1) În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului şi regulilor eticii profesionale.

(2) Avocatul promovează şi apără drepturile şi libertăţile omului.

(3) Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi juridice în faţa tuturor instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor, precum şi a altor persoane, care au obligaţia să permită şi să asigure desfăşurarea nestingherită a activităţii avocatului, în condiţiile legii.

(4) Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul.

(5) În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiţie şi pentru un proces echitabil.

Art. 3. – Activitatea avocatului se realizează prin:

a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic, asistenţă şi reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie, de urmărire penală şi în faţa notarilor publici;
b) apărarea, reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile cu autorităţile publice, instituţiile şi cu orice persoană română sau străină;
c) redactarea de acte juridice, cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor;
d) orice alte mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.Art. 4. – În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta avocatul este protejat de lege.

Art. 5. – (1) Profesia de avocat se exercită, la alegere, în cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale.

(2) În cabinetul individual îşi exercită profesia un avocat definitiv, singur sau împreună cu alţi avocaţi colaboratori.

(3) Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei, drepturile avocaţilor titulari ai unor cabinete asociate păstrându-şi caracterul personal şi neputând fi cedate.

(4) Cabinetele individuale se pot grupa pentru a-şi crea facilităţi economice comune, păstrându-şi individualitatea în relaţiile cu clienţii.

(5) Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi. În societatea civilă profesională îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori sau avocaţi salarizaţi. Societatea civilă profesională şi avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistenţă juridică persoanelor cu interese contrare.

(6) Condiţiile asocierii şi colaborării sunt convenite între părţi, potrivit legii civile. Raportul civil se naşte între client şi societatea civilă profesională, indiferent care dintre membrii acesteia îndeplineşte serviciul profesional.

(7) Cabinetele grupate, cabinetele asociate şi societăţile civile profesionale pot avea şi patrimoniu comun.

(8) Avocatul poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu înştiinţarea baroului din care face parte.

Art. 6. – Orice avocat, indiferent de forma de exercitare a profesiei, poate să încheie convenţii de colaborare cu experţi sau cu alţi specialişti, în condiţiile legii. Societăţile civile profesionale de avocaţi pot încheia astfel de convenţii numai cu acordul unanim al asociaţilor.

Art. 7. – (1) Formele de exercitare a profesiei de avocat vor fi individualizate prin denumire, după cum urmează:

a) în cazul cabinetului individual – numele avocatului titular, urmat de sintagma cabinet de avocat;
b) în cazul cabinetelor asociate – numele tuturor titularilor, urmate de sintagma cabinete asociate;
c) în cazul societăţilor civile profesionale – numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de una dintre următoarele sintagme şi asociaţii – societate civilă de avocaţi sau societate civilă de avocaţi;
d) în cazul cabinetelor grupate – numele fiecărui titular de cabinet, urmat de sintagma cabinete de avocaţi grupate.(2) Denumirea formelor de exercitare a profesiei, individualizate potrivit alin. (1), poate fi păstrată şi după decesul sau plecarea unuia dintre asociaţi, cu acordul celui plecat sau, după caz, al tuturor moştenitorilor celui decedat, exprimat în formă autentică.

(3) Denumirile prevăzute la alin. (1) vor figura pe firmele cabinetelor şi ale societăţilor în condiţiile stabilite de statut.

Art. 8. – (1) Convenţiile de grupare şi de asociere a cabinetelor, actele de constituire a societăţilor civile profesionale, precum şi convenţiile prevăzute la art. 6 se încheie în formă scrisă, cu respectarea condiţiilor de fond prevăzute de lege şi de statutul profesiei.

(2) Consiliul baroului sesizat verifică îndeplinirea condiţiilor legale şi, constatând îndeplinirea lor, dispune înregistrarea convenţiei şi a contractelor societăţilor civile profesionale în termen de o lună de la înregistrarea cererii.

(3) Împotriva deciziei consiliului baroului orice persoană interesată poate formula plângere la organele de jurisdicţie profesională, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.

(4) Barourile ţin evidenţa separată a avocaţilor pentru fiecare formă de exercitare a profesiei.

Art. 9. – Barourile şi Uniunea Avocaţilor din România asigură exercitarea calificată a dreptului de apărare, competenţa şi disciplina profesională, protecţia demnităţii şi onoarei membrilor săi.

Art. 10. – Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.

CAPITOLUL II
Dobândirea calităţii de avocat

SECŢIUNEA 1
Condiţiile de înscriere în avocatură

Art. 11. – Poate fi membru al barourilor din România cel care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) este cetăţean român, domiciliat în România, are exerciţiul drepturilor civile şi politice şi nu exercită o profesie autorizată sau salarizată într-o altă ţară;
b) este licenţiat al unei facultăţi de drept sau doctor în drept;
c) nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege.Art. 12. – (1) Membrul unui barou din altă ţară poate exercita profesia de avocat în România dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, mai puţin cele cu privire la cetăţenia română.

(2) Membrul unui barou din altă ţară nu poate acorda asistenţă juridică privind dreptul românesc.

(3) Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România numai în cadrul unor societăţi civile profesionale, în asociere cu avocaţi români, în condiţiile art. 5, 6, 7 şi 8 din prezenta lege. Numărul avocaţilor români asociaţi trebuie să fie cel puţin egal cu numărul avocaţilor străini asociaţi.

(4) Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în faţa instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu excepţia celor de arbitraj internaţional.

(5) Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti integral în România.

(6) Avocatul străin care exercită profesia în România este obligat să se înscrie într-un tablou special ţinut de fiecare barou şi va fi supus prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei.

Art. 13. – Este nedemn de a fi avocat:

a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească;
c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
d) falitul fraudulos, chiar reabilitat.Art. 14. – Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:

a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;
b) ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri;
c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.Art. 15. – Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu:

a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau judeţene;
b) activitatea didactică universitară şi de cercetare de specialitate juridică;
c) activitatea literară şi publicistică;
d) funcţia de arbitru, mediator sau conciliator, în condiţiile legii.Art. 16. – (1) Dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi statutului profesiei.

(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:

a) titularul diplomei de doctor în drept;
b) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.Art. 17. – (1) La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar.

(2) Condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, precum şi ale baroului faţă de acesta sunt reglementate prin statut.

(3) Stagiul se suspendă pe timpul serviciului militar sau al concentrării, în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.

(4) După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare.

(5) Avocatul stagiar respins de două ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.

Art. 18. – Pot îndruma activitatea unui avocat stagiar numai avocaţii definitivi care au dreptul să pună concluzii la Curtea Supremă de Justiţie.

Art. 19. – (1) Dobândeşte calitatea de avocat definitiv, în condiţiile art. 16, cel care înainte de primirea în profesie a îndeplinit funcţii juridice timp de cel puţin 5 ani.

(2) Foştii magistraţi nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la organele de urmărire penală din localitate timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective.

Art. 20. – (1) Profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanţa de judecată sau la parchetul unde soţul avocatului sau ruda ori afinul său până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de magistrat.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi avocatului al cărui soţ, rudă ori afin până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător la Curtea Constituţională ori funcţia de judecător financiar, consilier de conturi sau procuror financiar la instanţele Curţii de Conturi.

Art. 21. – La înscrierea în barou avocatul depune în faţa consiliului baroului, într-un cadru solemn, următorul jurământ:

“Jur să respect şi să apăr Constituţia şi celelalte legi ale ţării, drepturile şi libertăţile omului, să exercit profesia de avocat în mod demn, independent şi cu probitate. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Art. 22. – (1) Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorii.

(2) Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanţele, cu excepţia Curţii Supreme de Justiţie, Curţii de Conturi şi Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii după 6 ani de la promovarea examenului de definitivat.

Art. 23. – (1) Baroul are obligaţia să întocmească anual tabloul avocaţilor definitivi şi stagiari în ordine alfabetică, cu menţionarea numelui, prenumelui, titlului ştiinţific, datei înscrierii în barou, sediului profesional, formei de exercitare a profesiei şi a instanţelor la care au dreptul să pună concluzii.

(2) A doua parte a tabloului va cuprinde cabinetele asociate şi societăţile civile profesionale, cu indicarea sediului şi a avocaţilor componenţi.

(3) Prin grija baroului tabloul anual al avocaţilor şi modific ările intervenite sunt comunicate instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală şi autorităţilor administrative ale judeţului sau municipiului Bucureşti, precum şi Uniunii Avocaţilor din România.

Art. 24. – (1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor imcompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

(2) Decizia de primire în profesie va fi anulată de consiliul baroului, dacă cel primit nu renunţă în termen de două luni la situaţia care constituie caz de incompatibilitate.

Art. 25. – Exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat, de către persoana care nu este înscrisă în tabloul avocaţilor, constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.

SECŢIUNEA a 2-a
Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat

Art. 26. – Calitatea de avocat încetează:

a) prin renunţare scrisă la exerciţiul profesiei;
b) prin deces;
c) dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancţiune disciplinară;
d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.Art. 27. – Calitatea de avocat este suspendată:

a) în caz de incompatibilitate;
b) pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
c) în caz de neplată a taxelor şi a contribuţiilor profesionale timp de 6 luni de la scadenţa acestora până la lichidarea lor integrală;
d) la cerere.

CAPITOLUL III
Drepturile şi îndatoririle avocatului

SECŢIUNEA 1
Drepturile avocaţilor

Art. 28. – (1) Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidenţă.

(2) Atât avocatul, cât şi clientul au dreptul să renunţe la contractul de asistenţă juridică, în condiţiile prevăzute în statut.

Art. 29. – Avocatul are dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei, în condiţiile prevăzute în prezenta lege şi în statut.

Art. 30. – (1) Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.

(2) În acest scop avocatul poate să îşi deschidă un cont bancar pentru încasarea onorariilor şi unul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli în interesul acestuia. Modul de administrare a sumelor predate de client avocatului pentru cheltuieli în interesul său va fi stabilit prin convenţia dintre avocat şi client, potrivit statutului.

Art. 31. – Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de consiliul baroului. Deciziile consiliului baroului pot fi atacate cu plângere la Comisia permanentă, a cărei soluţie este definitivă.

Art. 32. – (1) Avocaţii au propriul sistem de asigurări sociale.

(2) Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este reglementat prin lege şi se bazează pe contribuţia acestora, precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor.

(3) Timpul servit în avocatură este considerat vechime în muncă.

Art. 33. – (1) În scopul asigurării secretului profesional actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul acestuia sunt inviolabile. Percheziţionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său nu poate fi făcută decât de procuror în temeiul unui mandat emis anticipat în acest scop, confirmat de primprocurorul Parchetului de pe lângă tribunalul judeţean.

(2) Nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu nici un fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului şi nici nu va putea fi interceptată şi înregistrată corespondenţa sa cu caracter profesional, decât în condiţiile şi cu procedura prevăzute de lege.

Art. 34. – Contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului.

Art. 35. – Avocatul care profesează individual, cabinetul asociat şi societatea civilă profesională au dreptul la sediu profesional în circumscripţia baroului în care sunt înscrişi şi la sedii secundare în alt barou din ţară sau din străinătate unde sunt luaţi în evidenţă.

Art. 36. – Ministerul Justiţiei asigură spaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor în sediul instanţelor judecătoreşti.

Art. 37. – (1) În exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat.

(2) Insulta, calomnia ori ameninţarea săvârşite împotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite împotriva avocatului în condiţiile alin. (2) se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate, iar pentru faptele prevăzute la alin. (3), şi din oficiu. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

(5) Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţelor de judecată şi să nu folosească expresii jignitoare faţă de completul de judecată, faţă de ceilalţi avocaţi sau faţă de părţile din proces.

(6) Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute, oral sau în scris, în faţa instanţei de judecată sau a altor organe, dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea şi necesare cauzei ce i-a fost încredinţată.

SECŢIUNEA a 2-a
Îndatoririle avocaţilor

Art. 38. – Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredinţate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii, conform mandatului încredinţat, să manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională, să pledeze cu demnitate faţă de judecători şi de părţile din proces, să depună concluzii scrise sau note de şedinţă ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta sau instanţa de judecată dispune în acest sens.

Art. 39. – Avocatul este obligat să acorde asistenţă juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou.

Art. 40. – Avocatul este obligat să se asigure pentru răspunderea profesională, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei.

Art. 41. – Avocatul este obligat să participe la toate şedinţele convocate de consiliul baroului, la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care face parte. Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.

Art. 42. – Avocatul este obligat să ţină evidenţele cerute de lege şi de statut cu privire la cauzele în care s-a angajat şi să achite cu regularitate taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului baroului, bugetului Uniunii Avocaţilor din România şi bugetului Casei de Asigurări a Avocaţilor.

Art. 43. – Avocatul este obligat să restituie actele ce i s-au încredinţat persoanei de la care le-a primit.

Art. 44. – (1) Avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.

(2) Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauză.

(3) Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de avocat cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreunei părţi în cauză.

(4) Dacă a fost ascultat ca martor, avocatul nu mai poate desfăşura nici o activitate profesională în acea cauză.

(5) Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de traducător în cauza în care este angajat apărător.

Art. 45. – (1) După 6 luni de la adoptarea statutului avocatul este obligat să poarte robă în faţa instanţelor judecătoreşti, cu excepţia judecătoriilor.

(2) Caracteristicile robei vor fi stabilite prin statut.

(3) Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă, cu excepţia cazurilor în care avocatul este delegat de organele baroului sau ale Uniunii Avocaţilor din România să reprezinte profesia într-o ocazie care impune această ţinută.

Art. 46. – (1) Este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, să folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei.

(2) De asemenea, este interzis avocatului să folosească mijloace de reclamă sau de publicitate în acelaşi scop. Statutul stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale.

CAPITOLUL IV
Organizarea profesiei de avocat

SECŢIUNEA 1
Baroul

Art. 47. – (1) Profesia de avocat este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în limitele competenţelor prevăzute în prezenta lege.

(2) Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face numai prin vot secret.

(3) Organele de conducere colegiale iau hotărâri numai prin vot deschis. Deliberările şi votul constituie secret profesional.

Art. 48. – (1) Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. Sediul baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.

(2) Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.

(3) Contribuţia avocaţilor la realizarea bugetului este stabilită de consiliul baroului.

(4) Patrimoniul baroului poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.

Art. 49. – Organele de conducere ale baroului sunt:

a) adunarea generală;
b) consiliul;
c) decanul.Art. 50. – (1) Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în tabloul baroului cu drept de exercitare a profesiei.

(2) Adunarea generală are următoarele competenţe:

a) stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv, în limitele legii şi ale statutului;
b) alege şi revocă decanul, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori şi pe cei ai comisiei de disciplină. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singură dată. Decanul se alege dintre avocaţii cu o vechime de minimum 8 ani în profesie;
c) alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor;
d) aprobă proiectul de buget al baroului şi dă descărcare consiliului cu privire la activitatea şi gestiunea sa.Art. 51. – (1) Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, în primul trimestru, la convocarea consiliului baroului.

(2) Convocarea se face prin afişare la sediul baroului şi al tuturor instanţelor judecătoreşti din raza acestuia, precum şi prin publicare într-un ziar local, cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.

(3) Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de consiliul sau de comisia de cenzori ale baroului.

(4) La cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului consiliul este obligat să convoace adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii. În acest caz procedura convocării va fi efectuată cu cel puţin 7 zile înainte de data stabilită.

(5) Şedinţa adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis de cei prezenţi, dintre care unul va fi desemnat secretar. În caz de alegere sau de revocare a decanului ori a membrilor consiliului nici unul dintre aceştia nu va face parte din prezidiu, iar şedinţa va fi condusă de cel mai în vârstă membru prezent.

Art. 52. – (1) Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi.

(2) În cazul în care numărul legal nu este întrunit, prezidiul adunării generale, de faţă cu cei prezenţi, stabileşte o nouă adunare generală în termen de cel mult 15 zile. Consiliul baroului are obligaţia să îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată.

(3) Adunarea generală convocată în aceste condiţii este legal constituită cu participarea a cel puţin o treime din numărul total al membrilor săi.

(4) În toate cazurile hotărârile se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art. 53. – (1) Consiliul baroului este format din 5 până la 15 membri, aleşi pe o perioadă de 4 ani. Decanul şi prodecanul se includ în acest număr.

(2) Consiliul baroului are următoarele competenţe:

a) adoptă măsuri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi ale statutului de către toţi membrii baroului;
b) aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Uniunii Avocaţilor din România şi ale adunării generale a baroului;
c) întocmeşte, modifică şi dă publicităţii tabloul anual al avocaţilor, comunicându-l celor în drept împreună cu modificările intervenite în cursul anului;
d) organizează controlul deontologic profesional;
e) verifică şi constată îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de înscriere în profesie;
f) avizează cererile de primire în profesie cu scutire de examen;
g) decide asupra ridicării stării de incompatibilitate;
h) ia act de cererea de transfer;
i) verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta lege şi în statut cu privire la formele de exercitare a profesiei, organizează şi ţine evidenţa acestora;
j) ia act de convenţiile de grupare sau de asociere a cabinetelor şi de contractele de constituire a societăţilor civile profesionale;
k) organizează cercurile de studii şi editează publicaţiile baroului;
l) organizează activitatea de asistenţă juridică în cazurile prevăzute de lege şi de statut;
m) sesizează comisia de disciplină cu judecarea abaterilor avocaţilor;
n) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplăţii taxelor, pe avocatul care nu plăteşte taxele şi contribuţiile prevăzute de lege şi de statut timp de 6 luni de la scadenţa acestora, dacă i s-a dat avertisment pentru neplata acestora şi nu s-a conformat;
o) soluţionează contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile;
p) supune aprobării adunării generale cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul baroului;
r) acceptă donaţiile şi legatele făcute baroului;
s) aprobă statul de funcţii şi angajează personalul baroului;
t) întocmeşte proiectul de buget şi administrează patrimoniul baroului;
u) prezintă anual adunării generale, spre aprobare, raportul său de activitate şi de gestiune;
v) alege prodecanul baroului.Art. 54. – Consiliul baroului lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art. 55. – (1) Decanul baroului are următoarele competenţe:

a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
b) convoacă şi prezidează şedinţele consiliului baroului;
c) aprobă cererile de asistenţă juridică gratuită;
d) exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină şi împotriva deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac;
e) ordonanţează cheltuielile baroului;
f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competenţa adunării generale sau a consiliului baroului.(2) Prodecanul este înlocuitorul de drept al decanului.

(3) Dacă decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţiile, consiliul baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini, parţial sau în totalitate, atribuţiile decanului.

Art. 56. – Avocatul nemulţumit de deciziile decanului le poate ataca la consiliul baroului, iar pe cele date de consiliu, la Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, potrivit legii şi statutului.

SECŢIUNEA a 2-a
Uniunea Avocaţilor din România

Art. 57. – (1) Uniunea Avocaţilor din România este formată din toţi avocaţii înscrişi în barouri şi are sediul în municipiul Bucureşti.

(2) Uniunea are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu. Bugetul uniunii se formează din contribuţia barourilor în cote stabilite de consiliul uniunii. Patrimoniul uniunii poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.

(3) Nici un barou nu poate funcţiona în afara uniunii.

Art. 58. – Organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor din România sunt:

a) Congresul avocaţilor;
b) consiliul;
c) comisia permanentă;
d) preşedintele.Art. 59. – (1) Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai fiecărui barou, potrivit normei de reprezentare stabilite de statut, din decanii barourilor şi ceilalţi membri ai Consiliului Uniunii Avocaţilor din România.

(2) Congresul ordinar se întruneşte anual, la convocarea consiliului uniunii.

(3) La cererea majorităţii barourilor consiliul uniunii este obligat să convoace congresul în şedinţă extraordinară.

Art. 60. – (1) Convocarea congresului se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin înştiinţarea în scris a barourilor şi prin publicare într-un ziar central. Consiliile barourilor sunt obligate să afişeze data convocării şi ordinea de zi la sediul baroului şi la instanţele judecătoreşti din raza acestora.

(2) Barourile sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte de congres.

(3) Congresul este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art. 61. – (1) Congresul avocaţilor are următoarele competenţe:

a) analizează şi aprobă raportul anual al consiliului uniunii;
b) alege Comisia de cenzori şi Consiliul de conducere al Casei de Asigurări a Avocaţilor;
c) face propuneri autorităţilor cu drept de iniţiativă legislativă cu privire la profesia de avocat;
d) stabileşte liniile directoare privind elaborarea sau modificarea statutului profesiei;
e) adoptă hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri, perfecţionarea pregătirii profesionale, respectarea regulilor deontologice ale profesiei;
f) alege şi revocă membrii consiliului uniunii care nu au funcţia de decan;
g) alege şi revocă membrii Comisiei Superioare de Disciplină, fiecare barou având dreptul la câte un reprezentant. Competenţa şi procedura de judecată se stabilesc prin statut;
h) aprobă bugetul uniunii şi al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi stabileşte cotele de contribuţii ale barourilor.(2) Hotărârile congresului sunt definitive şi obligatorii pentru toate organele profesiei.

Art. 62. – (1) Consiliul uniunii este format din decanii barourilor şi câte un membru la 100 de avocaţi de la fiecare barou care depăşeşte acest număr.

(2) Membrii consiliului uniunii sunt aleşi pe timp de 4 ani.

(3) În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan îl înlocuieşte de drept pe predecesorul său. Celelalte vacanţe sunt completate la proximul congres al avocaţilor.

Art. 63. – Consiliul uniunii se întruneşte trimestrial şi ori de câte ori este nevoie. El are următoarele atribuţii:

a) aduce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor;
b) dezbate, adoptă şi modifică statutul profesiei;
c) adoptă regulamentele privind organizarea examenelor de admitere în profesie şi definitivare;
d) alege şi revocă preşedintele uniunii, vicepreşedinţii şi membrii comisiei permanente. Preşedintele şi vicepreşedinţii sunt aleşi pentru un mandat de 4 ani dintre avocaţii cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie;
e) stabileşte tarifele minime de onorarii unice pe ţară;
f) întocmeşte proiectul de buget al uniunii şi al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi le supune spre aprobare congresului;
g) aprobă primirea în profesia de avocat în toate cazurile prevăzute de lege;
h) soluţionează contestaţiile împotriva deciziilor comisiei permanente privind scutirea de examen;
i) anulează hotărârile barourilor pentru nelegalitate;
j) înfiinţează şi coordonează Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor – I.N.P.P.A., constituit ca persoană juridică de drept privat, nonprofit, care nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi acreditare.Art. 64. – Consiliul uniunii lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art. 65. – (1) Comisia permanentă se compune din 15 membri, dintre care 5 din Baroul municipiului Bucureşti şi 10 din celelalte barouri din ţară. Preşedintele şi vicepre şedinţii se includ în acest număr.

(2) Comisia permanentă are următoarele competenţe:

a) asigură activitatea permanentă a uniunii;
b) elaborează proiectele statutului şi ale regulamentelor examenelor de primire în profesie şi de definitivare;
c) organizează examenele de intrare în profesie şi de definitivare;
d) acordă scutire de examen juriştilor care îndeplinesc condiţiile cerute de prezenta lege, cu avizul consultativ al consiliului baroului respectiv;
e) organizează serviciul statistic general al avocaţilor;
f) organizează, la cererea barourilor, cercuri de studii facultative şi editează publicaţiile uniunii;
g) înfiinţează Casa Centrală de Credit şi Ajutor a Avocaţilor şi îi coordonează activitatea;
h) acceptă donaţiile şi legatele făcute uniunii;
i) angajează personalul şi asigură executarea bugetului uniunii;
j) întocmeşte raportul anual de activitate şi gestiune, pe care îl supune spre aprobare consiliului uniunii.Art. 66. – Comisia permanentă lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art. 67. – (1) Preşedintele uniunii are următoarele atribuţii:

a) reprezintă uniunea în relaţiile cu persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
b) încheie convenţii şi contracte în numele uniunii, cu autorizarea comisiei permanente;
c) convoacă şi conduce şedinţele consiliului uniunii şi ale comisiei permanente;
d) ordonanţează cheltuielile bugetare ale uniunii.(2) Vicepreşedinţii uniunii sunt înlocuitori de drept ai preşedintelui, în ordinea stabilită de consiliul uniunii.

CAPITOLUL V
Asistenţa judiciară

Art. 68. – (1) Baroul asigură asistenţa judiciară în toate cazurile în care apărarea este obligatorie potrivit legii, precum şi la cererea instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a organelor administraţiei publice locale în cazurile în care acestea apreciază că persoanele se găsesc în imposibilitate vădită de a plăti onorariul.

(2) În cazuri de excepţie, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea de asistenţă gratuit ă.

(3) Baroul organizează servicii de asistenţă judiciară la sediile tuturor instanţelor de judecată din judeţ, care asigură asistenţa juridică, şi la organele de urmărire penală locale, conduse de câte un avocat definitiv, numit de consiliul baroului, şi coordonate de un membru al consiliului.

Art. 69. – (1) În cauzele în care asistenţa judiciară este acordată din oficiu la cererea instanţelor de judecată sau a organelor de urmărire penală, plata onorariilor se face din fondurile Ministerului Justiţiei.

(2) În cauzele în care asistenţa judiciară este acordată din oficiu la cererea organelor administraţiei publice locale, plata onorariilor se face din fondurile acestor organe.

CAPITOLUL VI
Răspunderea disciplinară

Art. 70. – (1) Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei.

(2) Avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare instanţă este obligat să sesizeze în scris consiliului baroului faptele comise de orice avocat, în condiţiile prevederilor alin. (1).

(3) Instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate să înainteze consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat şi să îl înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat.

Art. 71. – (1) Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului baroului.

(2) Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare privind pe membrii organelor de conducere ale uniunii şi pe decanii barourilor sunt de competenţa comisiei permanente a uniunii.

(3) Membrii comisiei permanente care sunt anchetaţi nu pot participa la dezbaterile privind luarea deciziei de exercitare a acţiunii disciplinare.

(4) În toate cazurile acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii.

Art. 72. – În cadrul fiecărui barou se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină care judecă, în primă instanţă şi în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din acel barou.

(2) În cadrul Uniunii Avocaţilor din România funcţionează Comisia Superioară de Disciplină, independentă de conducerea uniunii, care judecă:

a) ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile membrilor organelor de conducere ale uniunii şi ale decanilor barourilor;
b) ca instanţă de recurs, în complet de 5 membri.(3) Recursul declarat împotriva deciziei Comisiei Superioare de Disciplină, ca instanţă de fond, este judecat de consiliul uniunii, constituit ca instanţă disciplinară în plenul său, mai puţin cel în cauză.

(4) Procedura judecării abaterilor este prevăzută în statut şi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Art. 73. – (1) Sancţiunile disciplinare sunt:

a) mustrarea;
b) avertismentul;
c) amenda de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, care se face venit la bugetul baroului. Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la achitarea sumei;
d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an;
e) excluderea din profesie.(2) În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nici o formă asistenţă juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei.

(3) Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 74. – (1) În caz de abatere evidentă şi gravă, instanţa disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exerciţiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei.

(2) Împotriva încheierii prin care s-a luat această măsură se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

(3) Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de urgenţă.

CAPITOLUL VII
Casa de Asigurări a Avocaţilor

Art. 75. – (1) În cadrul Uniunii Avocaţilor din România este organizată şi funcţionează Casa de Asigurări a Avocaţilor, în scopul stabilirii şi acordării pensiilor şi ajutoarelor sociale cuvenite avocaţilor şi urmaşilor acestora cu drepturi proprii la pensie, în condiţiile prevăzute de legea specială.

(2) Organizarea şi funcţionarea Casei de Asigurări a Avocaţilor se stabilesc de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România prin statut.

Art. 76. – (1) Sunt membri ai Casei de Asigurări a Avocaţilor toţi avocaţii în activitate, avocaţii pensionari şi urmaşii acestora cu drepturi proprii la pensie şi la ajutoare sociale.

(2) Avocatul înscris în barou, cu drept de exerciţiu al profesiei, este obligat să contribuie la constituirea fondului Casei de Asigurări a Avocaţilor. Contribuţia nu poate fi mai mică decât suma stabilită de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, astfel încât să acopere nevoile curente de plată ale Casei de Asigurări a Avocaţilor. Avocaţii pot face parte şi din alte forme de asigurări sociale.

Art. 77. – (1) Perioada în care un avocat este deputat sau senator este luată în calcul la stabilirea vechimii în avocatură. Indemnizaţia de parlamentar şi celelalte drepturi băneşti încasate se consideră venituri din profesie şi se iau în calcul la stabilirea pensiei de către Casa de Asigurări a Avocaţilor.

(2) Raporturile băneşti între Casa de Asigurări a Avocaţilor şi asigurările sociale de stat se reglementează potrivit legii.

Art. 78. – (1) Casa de Asigurări a Avocaţilor are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu. Sediul său este în municipiul Bucureşti. Patrimoniul său poate fi folosit în activităţi economice producătoare de venituri, în condiţiile legii, cu autorizarea consiliului uniunii.

(2) Casa de Asigurări a Avocaţilor poate înfiinţa sucursale sau filiale, în condiţiile şi cu procedura prevăzute în statutul de organizare şi funcţionare a acesteia.

Art. 79. – (1) Casa de Asigurări a Avocaţilor este condusă şi administrată de un consiliu format din 5 membri, dintre care 3 avocaţi în activitate şi 2 avocaţi pensionari, aleşi de congres pe o perioadă de 4 ani.

(2) Consiliul alege din rândurile sale un preşedinte şi un vicepreşedinte.

Art. 80. – (1) Controlul financiar al Casei de Asigurări a Avocaţilor se exercită de către comisia de cenzori, compusă din 3 membri, dintre care 2 avocaţi în activitate şi un avocat pensionar.

(2) Barourile şi avocaţii sunt obligaţi să pună la dispoziţie comisiei de cenzori şi inspectorilor financiari ai Casei de Asigurări a Avocaţilor toate datele privind veniturile asupra cărora se reţine contribuţia pentru fondul de pensii şi ajutoare sociale.

CAPITOLUL VIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 81. – (1) Prezenta lege va fi pusă în aplicare astfel:

a) până la alegerea noilor organe conducerea şi celelalte activităţi privind exercitarea profesiei de avocat vor fi îndeplinite de organele existente;
b) în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi membrii barourilor vor prezenta decanatelor datele şi documentele necesare în vederea înscrierii în baroul avocaţilor şi opţiunea pentru forma de exercitare a profesiei;
c) în acelaşi termen barourile vor organiza adunări generale pentru alegerea organelor de conducere, a comisiilor de cenzori, a comisiilor de disciplină şi a delegaţilor la Congresul avocaţilor;
d) consiliul uniunii va convoca Congresul avocaţilor în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi;
e) consiliul uniunii nou-ales va adopta statutul profesiei în cel mult 90 de zile de la alegerea sa.(2) De la data adoptării statutului avocaţii vor exercita profesia în una dintre formele pentru care au optat, potrivit prezentei legi.

(3) Actualele birouri de avocaţi, prevăzute de Decretullege nr. 90/1990 privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România, îşi pot continua activitatea, în aceleaşi condiţii, pe o perioadă de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 82. – La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor legi să acorde consultanţă juridică îşi încetează această activitate.

Art. 83. – Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr.281/1954 privind organizarea şi exercitarea avocaturii, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 34 din 21 iulie 1954, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 11 din 6 martie 1958, cu modificările ulterioare, şi Decretul nr.191/1977 (Legea nr. 27) privind reglementarea plăţii onorariilor pentru asistenţa juridică acordată persoanelor având domiciliul sau sediul în străinătate, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 55 din 29 iunie 1977, precum şi Decretul-lege nr.90 din 28 februarie 1990 privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.32 din 1 martie 1990, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

NOTĂ:
Potrivit art. II şi III din Legea nr. 231/2000 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat:

Art. II. – Avocaţii străini care exercită profesia în România în diverse forme, neprevăzute de lege, sunt obligaţi să se constituie în societăţi civile profesionale, potrivit art. 12, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Pentru înscrierea în barou şi înregistrarea societăţii civile profesionale este necesar avizul conform al Uniunii Avocaţilor din România.

După expirarea termenului de 6 luni organele de urmărire penală, din oficiu sau la cererea Uniunii Avocaţilor din România ori a baroului, se vor sesiza pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 25 din prezenta lege.

Art. III. – Amenzile care se fac venit la bugetul baroului, prevăzute de prezenta lege, se actualizează periodic, în funcţie de rata inflaţiei, de către Consiliul Uniunii Avocaţilor din România.

Curierat, contract de

CONTRACT DE CURIERAT EXPRES Nr….

Încheiat astăzi ……………………

CAPITOLUL I: PĂRŢILE CONTRACTANTE

Între:……………………………………..……………………………………………… cu sediul in …………………………….……, cod unic de inregistrare ………………………….., înregistrat la Registrul Comerţului sub nr……………………………., cod IBAN ………………………………… deschis la banca ……………………… sucursala …………………………….., reprezentat prin dna/dl ……………………………… având funcţia de …………………………………, în calitate de CLIENT

şi

S.C.……………………………………..……………………………………………… cu sediul in …………………………….……, cod unic de inregistrare ………………………….., înregistrat la Registrul Comerţului sub nr……………………………., cod IBAN ………………………………… deschis la banca ……………………… sucursala …………………………….., reprezentat prin dna/dl ……………………………… având funcţia de …………………………………, în calitate de PRESTATOR.

CAPITOLUL II: OBIECTUL CONTRACTULUI

Obiectul prezentului contract îl constituie prestarea de servicii complete de curierat.

CAPITOLUL III: OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR

OBLIGAŢIILE PRESTATORUL

  1. PRESTATORUL se va prezenta la adresa şi intervalul orar indicate după lansarea comenzii de către CLIENT.

  1. La preluarea expedierii, PRESTATORUL va verifica modul de ambalare, etanşeitatea ambalării şi, eventual, siguranţa sigiliului. Dacă se constată lipsuri din marfa livrată, deşi coletul a fost sigilat în momentul livrării, PRESTATORUL va fi absolvit de răspundere. Eventualele menţiuni (cu privire la starea expedierii: numărul de colete lipsă, marfa avariată, ambalaj deteriorat) se vor înscrie de către destinatar în prezenţa PRESTATORUL pe documentul de transport, iar PRESTATORUL va înştiinţa clientul în maxim 24 de ore de la înscrierea respectivelor menţiuni.

    3.    La cererea CLIENTULUI, confirmarea de primire conţinând numele primitorilor expedierilor şi ora de predare va fi transmisă acestuia de către PRESTATORUL prin e-mail, fax sau telefonic.

    4.    PRESTATORUL va preda destinatarilor expedierii bunurile expediate numai pe baza de semnatură de primire.

    5.    PRESTATORUL va informa CLIENTUL despre eventualele adrese incomplete/ greşite sau despre lipsa destinatarului în maxim 48 de ore (zile lucrătoare), de la constatarea imposibilităţii livrării.Schimbarea oraşului de destinaţie se consideră o nouă expediere şi se taxează ca atare.

    6.    PRESTATORUL va prelua expedierile doar pe baza documentelor de transport.

    7.    PRESTATORUL îşi rezervă dreptul de a refuza preluarea expedierilor care pun în pericol integritatea transportului (articole interzise, articole neambalate/ ambalate necorespunzător).

    8.    PRESTATORUL va păstra confidenţialitatea datelor şi informaţiilor referitoare la CLIENT, potrivit legislaţiei române în vigoare.

OBLIGAŢIILE CLIENTULUI

1. CLIENTUL va emite comenzi pentru transport până la orele…….., urmând a pune la dispoziţia transportatorului bunurile ambalate corespunzător, împreună cu documentele de transport aferente, până la orele…………, în aceeaşi zi. În situaţia în care comandă de ridicare a expedierii este lansată după orele ……….., chiar dacă expedierea este pusă la dispoziţia PRESTATORUL până la orele ……., PRESTATORUL nu garantează expedierea în aceeaşi zi.

2. CLIENTUL va furniza informaţii complete cu privire la expediere: numele destinatarului, adresa exactă, numărul de telefon, numele persoanei de contact, greutatea şi conţinutul expedierii, orele la care destinatarul poate fi găsit (acolo unde este cazul).

3. Răspunderea privind conţinutul expedierii revine exclusiv CLIENTULUI, în condiţiile prevăzute de legislaţia română în vigoare. PRESTATORUL nu transportă bunuri periculoase/ articole interzise, conform art. 4 din Anexa 3 – “Condiţii Generale de Transport” . Răspunderea CLIENTULUI se extinde asupra tuturor bunurilor din interiorul mijlocului de transport eventual distrus sau avariat prin explozia, inflamarea, corodarea sau scurgerea bunurilor periculoase/ articolelor interzise, precum şi asupra oricăror alte cheltuieli pe care PRESTATORUL le-a facut ca urmare a transportului în cauză.

4. CLIENTUL va asigura ambalarea corespunzătoare a bunurilor expediate şi va răspunde pentru prejudiciile cauzate PRESTATORUL ca urmare a nerespectării acestei obligaţii.

5. CLIENTUL va răspunde pentru consecinţele declaraţiilor/ instrucţiunilor inexacte sau eronate furnizate PRESTATORUL.

6. CLIENTUL va anunţa PRESTATORUL despre orice modificare privind schimbarea sediului sau a punctului de preluare a expediţiilor, în momentul producerii respectivei schimbări.

7. CLIENTUL va păstra confidenţialitatea atât cu privire la activităţile derulate ca urmare a prezentului contract cât şi cu privire la conţinutul prezentului contract, în conformitate cu legislaţia română în vigoare.

CAPITOLUL IV: ASIGURAREA

La cerere, CLIENTUL poate asigura suplimentar orice expediere. Pentru acest serviciu se aplică o rată de 1% din valoarea declarată a bunurilor pe factura însoţitoare. Asigurarea este opţională pentru CLIENT şi poate fi activată prin marcarea serviciului corespunzător pe documentul de transport, în momentul preluării mărfii.

CAPITOLUL V: INCASAREA CONTRAVALORII MARFII

La cerere, contravaloarea marfii expediate poate fi incasata de catre PRESTATORUL pentru CLIENT, in care caz comisionul practicat de PRESTATORUL pentru ramburs este de 1% din valoarea declarata a marfii, la care se adauga taxa de 5 RON.

CAPITOLUL VI: TARIFELE ŞI MODALITĂŢILE DE PLATĂ

Tarifele serviciilor prestate de PRESTATORUL pentru CLIENT sunt prezentate în Anexa nr 1.

PRESTATORUL va factura CLIENTULUI transportul conform tarifelor convenite şi menţionate în anexe, ……………., în RON, la greutatea taxabilă a expedierilor respective.

Facturile aferente transportului efectuat se vor expedia la sediul CLIENTULUI.

În baza semnăturii şi stampilei acordate de client pe baza de contract, sumele facturate ca urmare a serviciilor efectuate de PRESTATORUL se vor considera asumate de către client.

Termenul de plata menţionat pe factură este de … zile de la data emiterii facturii către CLIENT.

CAPITOLUL VII: ÎNCETAREA CONTRACTULUI

Prezentul contract înceteaza de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unei instanţe de judecată, în cazul în care vreuna din părţi:

–    Este declarată în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura de lichidare (faliment) înainte de începerea executării prezentului contract;

–    Cesioneaza drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul celeilalte părţi;

–    Prin acordul părţilor.

Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract în aceste condiţii,
o va notifica celeilalte părţi cu cel puţin 15 zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi producă efectele.

Prevederile prezentului capitol nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat încetarea contractului.

Prezentul contract se reziliază în cazul în care una dintre părţi:

–    Nu îşi execută obligaţiile prevăzute în prezentul contract;

–    În termen de 3 zile de la data primirii notificării prin care i s-a adus la cunoştinţă că nu şi-a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare din obligaţiile ce-i revin;

Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţile contractante;

Rezilierea presupune plata de daune-interese, conform limitei responsabilităţilor, atunci când neîndeplinirea obligaţiilor de către una dintre părţi – total sau parţial – determină un prejudiciu celeilalte părţi.

CAPITOLUL VIII: FORŢA MAJORĂ

Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau executarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă aceasta a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de legislaţia română în vigoare la data producerii evenimentului.

Partea care invocă forţa majoră este obligata să notifice celeilalte părţi producerea evenimentului în termen de 24 ore şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui.

Dacă în termen de 10 zile de la producere evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune – interese.

CAPITOLUL IX: NOTIFICĂRI

Orice notificare adresată de părţi una celeilalte în legătura cu prezentul contract se consideră a fi valabil îndeplinită dacă este comunicată la sediul fiecăreia, menţionat în Capitolul I al prezentului contract.

Notificarea comunicată pe cale poştală se consideră primită la data menţionată de oficiul poştal pe plic. Notificarea comunicată prin fax, telex sau e-mail se consideră a fi primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată.

CAPITOLUL X: LITIGII

Toate litigiile privind interpretarea, executarea ori încetarea prezentului contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă de către reprezentanţii părţilor.

În cazul imposibilităţii realizării unei întelegeri pe cale amiabilă soluţionarea litigiului va fi făcută pe cale judecătorească.

CAPITOLUL XI: DISPOZIŢII FINALE

Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante.

În eventualitatea unor schimbări ale legislaţiei române care afectează prezentul contract, acesta se va modifica în mod corespunzător, prin act adiţional, într-un termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a respectivelor schimbări.

Anexele: 1-“Servicii, Tarife”, 2-“Localitati zona A” si 3-“Conditii generale de transport” fac parte integranta din prezentul contract.

Prezentul contract a fost redactat şi semnat în 2 (două) exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

PRESTATOR,                            CLIENT,

Natura juridică a adopţiei

Adopţia este un act de drept al familiei, alcătuit din consimţământul părţilor la adopţie, act faţa de care decizia de încuviinţare a adopţiei apare ca o condiţie legală de care depinde însăşi eficacitatea actului juridic al adopţiei, în condiţiile stabilite prin noua lege a adopţiei (O.U.G. nr.25/12.06.1997, aprobată prin Legea nr.87/1997).

Adopţia presupune mai multe operaţii juridice. Încheierea sau formarea adopţiei necesită săvârşirea mai multor operaţii juridice:

a) actele juridice ale persoanelor chemate să-şi exprime consimţământul în vederea adopţiei. O importanţă deosebită in procesul formării adopţiei, care declanşează încredinţarea copilului în vederea adopţiei, prezintă consimţământul persoanei sau familiei care doreşte să adopte (art.9 alin.1). Acest consimţământ trebuie exprimat în formă autentică.

b) actele autorităţilor publice sau private autorizate, care constituie cerinţe legale pentru încheierea adopţiei. În acest sens, menţionăm cu deosebire atestatul eliberat de Comisia pentru protecţia copilului, avizul favorabil pentru încheierea adopţiei eliberat de către aceiaşi autoritate publică, încredinţarea copilului în vederea adopţiei către persoana sau familia care doreşte să adopte, confirmarea Comitetului Român pentru Adopţii din care să rezulte îndeplinirea procedurilor şi termenelor prevăzute de art.11, 12 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă nr. 25/1997, transmiterea cererii pentru adopţie a presoanei sau familiei care doreşte să adopte, instanţei judecătoreşti competente pentru încuviinţarea adopţiei, transmitere care se face de Comitetul Român pentru Adopţii, prin intermediul serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau a unui organism privat autorizat. Toate aceste acte ale autorităţilor menţionate sunt prealabile încuviinţării adopţiei dar fac parte din procesul sau din ansamblul operaţiilor juridice necesare încheierii adopţiei, adică încuviinţării adopţiei;

c) încuviinţarea adopţiei de către instanţa de judecată competentă, in conformitate cu o procedură şi potrivit unor condiţii anume prevăzute de lege.

Operaţiile juridice menţionate se săvârşesc în momente diferite şi într-o anumită ordine. În toate cazurile, actele juridice ale persoanelor chemate să-şi exprime consimţământul în vederea adopţiei, cu excepţia consimţământului copilului care a împlinit 10 ani şi care se ia de către instanţa de judecată, preced încuviinţarea adopţiei de către instanţa de judecată. Aceste acte juridice preced şi actele autorităţilor chemate să-şi îndeplinească obligaţiile privind încheierea adopţiei, care sunt în majoritate acte de natură administrativă. Consimţământul părinţilor poate fi revocat în anumite condiţii, iar uneori nu se cere încheierea adopţiei, putându-se face fără acesta. Uneori între operaţiile juridice menţionate poate trece o anumită perioadă de timp, în care pot să intervină schimbări în ceea ce priveşte condiţiile de fond, impedimentele sau condiţiile de formă pentru adopţie.

Adopţia este un act juridic complex. Ea nu se poate încheia decât prin îndeplinirea celor trei categorii de operaţii juridice, dar fiecare din acestea este un element esenţial al adopţiei. Pe de altă parte, fiecare categorie din cele trei menţionate are o natură juridică deosebită. Actele juridice ale persoanelor chemate să consimtă pentru adopţie sunt acte de dreptul familiei, actele autorităţilor cu atribuţii în domeniul adopţiei sunt în general, acte de natură administrativă, iar actul de încuviinţare a adopţiei de către instanţa judecatorească este de drept procesul civil. În acest prim sens, adopţia este un act juridic complex, reprezentând totalitatea operaţiilor de natura juridică diferite care privite în unitatea lor, adică de adopţia încheiată, care ca atare necesită îndeplinirea cerinţelor legale examinate şi produc anumite efecte juridice. Prin urmare, condiţiile de fond, lipsa impedimentelor la adopţie şi condiţiile de fond se referă la actul juridic cmplex al adopţiei şi tot astfel efectele adopţiei sunt ale actului juridic complex, al adopţiei.

În al doilea sens, adopţia este un act juric complex care presupune o anumită procedură dintre care una administrativă şi cealaltă jurisdicţională, se formează deci în timp, cu intervenţia mai multor autorităţi, fiecare cu atribuţiile sale, care fiecare poate şi trebuie analizat separat, deoarece fiecare act îndeplinit în realizarea unei atribuţii produce efecte specifice în ansamblul procedurii de încheiere a adopţiei. În sfârşit s-a pus problema naturii juridice a procedurii judiciare pentru încuviinţarea adopţiei, considerându-se că aceasta este o procedură necontencioasă, graţioasă[1], care prezintă anumite particularităţi în raport cu procedura contencioasă.

Reglementarea procedurii necontencioase este făcută prin art.331-337 şi art.339 din Codul de procedură civilă.

Procedura necontencioasă se aplică cererilor pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană (art.331 din C.pr.Civ.). procedura necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea dă în căderea preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios (C.pr.civ., art.339).

Procedura necontencioasă reglementată de art.331-338 din C.pr.civ. se întregeşte cu dispoziţiile de procedură contencioasă în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii (art.338 alin.1 C.pr.civ.). Pe de altă parte, măsurile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute de art.331-338 şi art.339 C.pr.civ. În acest sens, este reglementarea specială privind judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei.

De aceea, s-a precizat că procedura necontencioasă în materia adopţiei prezintă anumite particularităţi[2]. Astfel:

a) cererea persoanei sau familiei care doreşte să adopte se transmite instanţei competente de către Comitetul Român pentru Adopţii, prin intermediul serviciului specializat pentru protecţia copilului sau a organismului privat autorizat (art.14 alin.1);

b) instanţa soluţionează cauza în camera de consiliu, în complet format din doi judecători special desemnaţi de ministrul justiţiei (art.18 alin.1);

c) judecata cererii se face cu citarea autorităţilor şi persoanelor prevăzute de art.18 alin.2 din Ordonanţa de urgenţă nr.25/1997;

d) consimţământul copilului care a împlinit vsta de 10 ani se cere în instanţă (art.8 alin.4);

e) instanţa cere raportul referitor la ancheta psihosocială a copilului (art.18 alin.5);

f) hotărârile în cauzele având ca obiect încuviinţarea adopţiei nu sunt supuse apelului (art.15 alin.2); aceste hotărâri sunt supuse recursului (art.20); rezultă că aceste hotărâri produc efecte dacă sunt irevocabile.

Rezultă din cele arătate că instanţa de judecată competentă exercită un control de legalitate şi unul de oportunitate privind interesul superior al adopţiei, care constituie şi finalitatea acestuia. Procedura administrativă urmăreşte aceeaşi finalitate.

Adopţia este un act juridic complex şi în sensul particularităţilor pe care le prezintă procedura administrativă şi procedura judiciară necontencioasă.

Adopţia produce efecte juridice de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti (art.1 alin.2).

Problema naturii juridice a adopţiei s-a ridicat ş înainte de Legea nr.11/1990 privind adopţia, în prezent abrogată, avându-se în vedere reglementarea existentă atunci, adică aceea dată de Codul familiei privind adopţia, şi această reglementare fiind abrogată în prezent.

O părere pe baza actualei reglementări, este în sensul că adopţia este o operaţiune juridică bazată pe jucstapunerea unor acte unilaterale de voinţă care dă naştere raporturilor de rudenie civilă, în condiţiile legii şi între persoanele prevăzute de lege[3]. Adopţia poate lua înfăţişarea unui act unilateral colectiv constituit dintr-un fascicul de declaraţii unilaterale de voinţă[4]. Adopţia nu este nu acord de voinţe, neputându-se accepta părerea că aceasta este un act juridic complex, deoarece nu reuşeşte să concilieze natura adopţiei (convenţională) cu efectele adopţiei. Dacă se defineşte adopţia ca un acord de voinţe, se deformează conceptual classic de contract sau se inventează un acord de voinţe care nu este contract. Acordul de voinţe, care nu este contract, ci opera doctrinei nu ţine, practice, nici de esenţa nici de natura adopţiei.

Această părere nu este în afară de critică.

În primul rând, nu se poate pune semnul egalităţii între contract şi acord de voinţe. Orice contract este un acord de voinţe, dar nu orice acord de voinţe este un contract. Astfel, de exemplu, căsătoria este un acord de voinţe lae viitorilor soţi, consimţământul viitorilor soţi nefiind două acte juridice unilaterale, la care ar urma să se adauge actul unilateral al ofiţerului de stare civilă, dar acest acord de voinţe nu este un contract, având o natură juridică proprie, specifică, iar efectele căsătoriei nu sunt determinate de părţi prin acordul lor de voinţe, ci sunt determinate de lege, acordul soţilor nefiind decât condiţia pentru a se produce efectele prevăzute de lege, care nu se limitează numai la părţi, deoarece, ca urmare a căsătoriei se modifică starea civilă a părţilor supusă principiului indivizibilităţii stării civile, opozabilă tuturor, erga omnes.

Adopţia este supusă, de asemenea, unei reglementări speciale. Atât încheierea adopţiei, cât şi efectele acesteia nu urmează regulile încheierii şi ale efectelor contractului, ceea ce înseamnă că nu este un contract.

Adopţia produce efecte care sunt în întregime prevăzute de lege, efecte prin care se realizează interesul superior al adoptatului. Prin încheierea adopţiei, persoanele chemate să consimtă la adopţie vor să se producă efectele adopţiei care sunt în întregime prevăzute de lege, inclusive în rapoprturile dintre ele, deci părţile urmăresc prin încheierea adopţiei să se constituie între ele raporturi juridice, dar acestea sunt prevăzute de lege, nu de acestea.

În al doilea rând, dacă adopţia este o operaţiune juridică, un act juridic în sensul de negotium, bazată pe acte juridice unilaterale, deci distincă de acestea, care este mecanismul de formare, de încheiere a acestei operaţiuni juridice, ce rol are încuviinţarea instanţei judecătoreşti, ce încuviinţează aceasta, încuviinţează actele de voinţă unilaterale, sau încuviinţează adopţia, cum prin încuviinţarea actelor unilaterale de voinţă apare efectul, care este o operaţiune juridică? Dacă adopţia este un fascicul de acte juridice unilaterale, înseamnă că efectele adopţiei sunt supuse dispoziţiilor legale care reglementează efectele actelor juridice unilaterale ce stau la baza adopţiei? Care sunt aceste dispoziţii legale? Dacă efectele adopţiei nu sunt supuse dispoziţiilor legale privind efectele contractului, înseamnă că nu sunt supuse nici dispoziţiilor legale ce reglementează efectele acestor acte unilaterale.

În concluzie, părerea respectivă nu poate fi primită. Adopţia este supusă unui regim juridic în întregime stability de lege, care însă se aplică pe baza actelor juridice în vederea adopţiei, şi care toate împreună exprimă caracterul sau natura juridică a adopţiei ca fiind un act juridic complex. Această părere se pare că a fost împărtăşită şi de instanţa noastră supremă, care în considerentele deciziei de îndrumare nr. 2/1967 arată că decizia de încuviinţare a înfierii (azi adopţiei), “nu are numai un caracter de act administrativ, ci alcătuieşte un tot indisolubil cu actul civil al înfierii, cu care împreună creează raporturi civile de rudenie prevăzute de Codul familiei” şi că “în cazul înfierii constatarea sau pronunţarea nulităţii nu are ca obiect principal desfiinţarea actului administrative, ci a unui act complex care produce consecinţe ce ies din sfera raporturilor administrative şi se situiază în sfera celor civile”[5].

Tot astfel, pe baza reglementării Codului familiei privind adopţia s-a spus că adopţia ia naştere prin intermediul a două acte juridice distincte şi anume: un act juridic de dreptul familiei, numit actul adopţiei, care cuprinde consimţămintele necesare potrivit legii la adopţie; un act juridic individual de drept administrativ, numit decizie de încuviinţare a adopţiei, care cuprinde aprobarea actului de către organul potrivit legii[6].

O altă părere, pe baza reglementării actuale a adopţiei, este în sensul că adopţia este un act juridic de dreptul familiei supus încuviinţării instanţei de judecată[7], deoarece determinant pentru conţinutul ei este consimţământul persoanelor prevăzute de lege şi că acesta stă la baza constituirii familiei adoptive, tot aşa cum familia firească este rezultatul consimţământul viitorilor soţi, cuprins în actul juridic al căsătoriei. Se mai arată că încuviinţarea sau autorizarea unor acte juridice de drept civil, de drept comercial sau de dreptul familiei, prin decizii lae unor autorităţi ale administraţiei publice sau prin hotărâri judecătoreşti, nu este de natură a schimba caracterul acestor acte.

În acelaşi sens şi anume că adopţia este un act de dreptul familiei, deoarece aceasta nu este posibilă decât cu îndeplinirea unor condiţii de fond şi de formă specifice şi că adopţia se încuviinţează de instanţa judecătorească, după ce îşi exercită atribuţiile de control al legalităţii şi de apreciere a oportunităţii adopţiei, prin prisma interesului superior al copilului[8], iar intervenţia în procedura adopţiei a autorităţilor publice – administrative şi judiciare – este cerută de lege.


[1] V. Stoica, M. Ronea, op.cit., în Dreptul nr.2.1993, p.31-43;

G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. All, Bucureşti, 1995, p.603-608; Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996, p.378.

[2] Gerard Cornu, op.cit., p.378.

[3] Marieta Avram, Filiaţia. Adopţia naţională şi internaţională, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, p.124-125.

[4] Ibidem, p.124

[5] Decizia de îndrumare nr.2/1967 cu privire la organul în drept să constate sau să pronunţe nulitatea înfierii, C.D., 1967, p.21.

[6] Ioan Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p.266.

[7] Al. Bacaci, C. Hageanu, V. Dumitrache, Dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, p.194.

[8] Gabriela Lupşan, Dreptul familiei, Ed. Junimea, Iaşi, 2001, p.196.

Regres a comitentului impotriva prepusului

DOMNULE PREŞEDINTE,

 

 

Subsemnatul ……………., domiciliat în localitatea …………… judeţul …………, str. ……….., nr. ……, etajul ………, apart. ……., în baza delegaţiei nr. ……….., chem în judecată şi personal la interogatoriu pe ……………., domiciliat în localitatea …………., judeţul str. …………., nr. …….., etajul ……….., apart. …….., pentru ca prin hotărârea ce veţi pronunţa să-l obligaţi să-mi plătească suma de …………. lei pe care am fost obligat prin sentinţa nr. …………… din ……………… a Tribunalului …………………… s-o plătesc lui ……………….. din localitatea ………….., str. ……….., nr. ………, pentru a repara prejudiciul cauzat de pârât. Cer, de asemenea, cheltuieli de judecată şi onorariu de avocat.

 

Motivele acţiunii sunt următoarele:

În fapt, pârâtul este angajatul meu ca şofer. În ziua de …………., după ce plecase cu autocamionul de la garajul întreprinderii şi fiind beat, a virat greşit şi a dărâmat gardul de la curtea lui …………… Acesta din urmă m-a chemat în judecată în temeiul art. 1000, alin. 3, C. civ., şi obţinând câştig de cauză, am fost obligat prin sentinţa nr. ………….. din …………. a Tribunalului …………… să repar prejudiciul cauzat în aceste circumstanţe. Întrucât este evident că accidentul s-a produs din culpa pârâtului şi ca urmare a acţiunii sale proprii, el urmează să răspundă faţă de mine.

În drept îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 998 şi 999 C. civ.

Înţeleg să mă folosesc de interogatoriul pârâtului – care urmează a fi citat cu această menţiune – de proba cu acte şi anume de sentinţa nr. …………. din …………… a Tribunalului …………….., precum şi de proba cu martori pentru care propun pe:


1. ………………. (numele şi prenumele martorului), din ……….., judeţul ……….., str. ……….., nr. ……, etajul …… apart. ……;


2. ……………., din ……………, judeţul ………….., str. ……………, nr. ……, etajul ……, apart. ……;


3. ……………., din ……………, judeţul ………….., str. ……………, nr. ……, etajul ……, apart. ……;

Depun prezenta acţiune precum şi copie certificată de pe actul sus-menţionat, în dublu exemplar, dintre care unul pentru instanţă şi altul pentru a fi comunicat pârâtului.

 

Semnătura,

………………….

 

DOMNULUI PREŞEDINTE AL ……………..

Next Page »